IisusHristos_Eu sunt Lumina lumii

de Traian Dorz

„Iisus le-a vorbit din nou şi a zis: «Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii»“ (Ioan, 8,12)

Pe lângă celelalte daruri ale Lumini, în ea se găseşte şi adevărul.
Nu poţi cunoaşte adevărul, nici despre lucruri, nici despre oameni, nici despre tine, nici despre nimic, decât la lumina lui Hristos!

Nu poţi vedea soarele decât venind la soare.
Şi tot aşa, nu-L poţi cunoaşte nici pe Hristos decât venind la El.
Nu poţi cunoaşte culorile,
nici forma adevărată a lucrurilor şi fiinţelor
decât venind la lumină.
Dar nu la orice lumină, ci numai la lumina soarelui, la lumina lui Dumnezeu.

Tot aşa, nu poţi cunoaşte adevărul curat cu privire la nici un lucru, dacă nu vii la Hristos.
Numai în lumina Lui vezi luminos.
Şi vezi totul.
Şi vezi limpede.
Vezi nu numai forma din afară, ci şi inima lucrurilor, adică sensul adânc al vieţii. Duhul şi intenţia din oameni şi din lucruri.

Nici o altă lumină nu este sigură, numai lumina lui dumnezeu. Toate celelalte se sting. Sau se sfârşesc. Sau se întrerup. Sau se strică.
Nici o altă lumină nu este plăcută, ca lumina Lui. Toate celelalte supără vederea. Sau mirosul. Sau nervii.
Toate celelalte lumini sunt mărginite la o vreme mai scurtă sau mai lungă. La un loc mai mic sau mai mare. Se sting curând.
Sau luminează numai pe unii. Sau luminează numai o parte…

Toate celelalte lumini sunt vătămătoare sănătăţii.
Toate celelalte lumini sunt lipsite de viaţă şi de putere. Nimic nu poate nici creşte, nici rodi prin căldura şi puterea lor înşelătoare sau moartă.
Toate celelalte lumini sunt schimbătoare. Nu pot rămâne mereu cu aceeaşi strălucire sau putere, sau mărime.
Toate celelalte lumini nu pot trăi prin ele însele, ci prin mijloace din afară.
Toate celelalte lumini îşi au o vreme… şi apoi îmbătrânesc şi trec, fără întoarcere. Şi lumina de seu, şi cea de petrol, şi cea electrică. Pe măsură ce se înlocuiesc una pe alta în viaţa omenirii.

Numai lumina soarelui, lumina lui Hristos care este unică, are mereu aceeaşi viaţă şi putere neschimbată.
Ea nu se stinge, nu se întrerupe, nu se sfârşeşte…
Umblă peste faţa lumii întregi pentru a-i lumina şi încălzi, şi bucura pe toţi.
Ea poartă sănătatea şi veselia în ea însăşi.
Ea nu se nimiceşte niciodată şi luminează peste orice fiinţă şi orice lucru.
Ea naşte viaţa şi o întreţine, înnoind-o mereu pe pământ.
Ea nu-şi schmbă puterea sau mărimea.
Ea nu-i o dată prea fierbinte, ca să ardă lumea, iar altă dată prea slabă, ca s-o îngheţe.
De mii de ani, are aceeaşi temperatură neschimbată, pentru fiecare parte de lume, ca la Început.

Lumina soarelui, lumina care vine de la Dumnezeu, îşi are în ea însăşi izvorul ei.
Ea arde mereu şi nu se scade.
Ea de mii de ani se consumă mereu – şi nu se sfârşeşte.
Ea nu se arată că i s-ar micşora puterea.
Este mereu tânără şi veselă. Fiecare răsărit e frumos, ca şi fiecare apus. Dacă l-ai văzut şi ieri, nu te plictiseşte astăzi, ci îl doreşti, fiindcă fiecare este unic.
Lumina aceasta este zilnic, clipă de clipă, de neapărată trebuinţă, atât pentru viaţa oricărei fiinţe, cât şi pentru a întregii lumi.
Ce ar fi o clipă fără ea?
Cine a avut nevoie de ea ieri are şi astăzi şi o doreşte totdeauna. Numai când o vezi eşti liniştit.
Lipsa ei nu este numai nesănătate, ci şi nelinişte, pe lângă toate celelalte. Iar apoi, moarte şi întuneric pe veşnicie!

Aceasta este lumina lui Hristos pentru fiecare suflet
Şi pentru toată omenirea,
şi pentru toată creaţiunea Sa.
Fiindcă Iisus Hristos este Lumina. Toată Lumina. Şi unica Lumină adevărată, vie, nesfârşită, curată şi pentru toţi.
Alta, în afară de El, nu mai este!
De aceea, cine nu vrea să vină la Hristos, va pieri în întunericul şi gheaţa veşnică.
Fiindcă dincolo de Hristos totul este şi totul rămâne veşnic în întuneric şi în moarte.

O, Dumnezeul nostru şi Lumina noastră, Iisus Hristos,
slavă veşnică Ţie!
Slavă Ţie, Lumină şi Adevăr Unic şi Veşnic, Care luminezi priceperea noastră, îndrumând-o fericită spre Tainele Tale pe care le-ai făcut şi ni le-ai lăsat numai pentru ca noi, descoperindu-le, să gustăm de fiecare dtaă o negrăită şi strălucită bucurie! (1 Petru 1, 8).
Slavă Ţie, Lumină şi Iubire, Care ne descoepri har după har (Ioan 1, 16),
pentru ca, gustându-le tot mai fericiţi, să ne închinăm Ţie cu o tot mai adâncă recunoştinţă, împărtăşindu-ne astfel veşnic mai din plin şi veşnic mai fericiţi din Tine, Suprema şi Eterna Fericire a tuturor celor create de Tine, prin Tine şi pentru Tine! (Rom. 11, 36).

… CINE MĂ URMEAZĂ, NU VA UMBLA ÎN ÎNTUNERIC

Tot ce este în afară de lumină este întuneric,
tot ce este în afară de bine este rău,
tot ce este în afară de Adevăr este minciună,
căci tot ce este în afară de Hristos este în satan!

Nu poţi fi decât în una din aceste două stări.
Raiul este Prezenţa lui Dumnezeu. Adică prezenţa Luminii, a Bucuriei, Dragostei, Păcii, Înţelepciunii, Armoniei, Vieţii şi Fericirii veşnice.
Iadul este lipsa lui Dumnezeu. Adică lipsa Luminii (întunericul).
Lipsa Bucuriei (chinul).
Lipsa Dragostei (ura).
Lipsa Păcii (vrăjmăşia).
Lipsa Înţelepciunii (prostia).
Lipsa Armoniei (zavistia).
Lipsa Vieţii (veştejirea).
Lipsa Fericirii (nefericirea veşnică).

Cine urmează deci pe Hristos va trăi totdeauna în ceea ce este din Lumină, din Bucurie, din Pace…,
va avea roadele Duhului Sfânt
şi va umbla în acestea. Aceasta înseamnă a-L urma pe Hristos. Şi toată fericirea stă tocmai în asta.

Ştiinţa a descoperit că tot Sistemul Creaţiunii este orânduit în chip desăvârşit. Soarele nostru are o familie de planete, de „copii“ ai săi, pe care îi hrăneşte şi-i luminează, păstrându-le viaţa. Toate aceste planete sunt sateliţii săi, care îl urmează pe el oriunde merge.
Soarele nostru nu stă pe loc, cu toate că pare nemişcat; aleargă în Nemărginit, pe calea pe care i-a rânduit-o Tatăl, Făcătorul său, cu o iuţime nebănuită.
Dacă am putea sta undeva de-o parte, în afară de sistemul său, l-am vedea, întâi, ca pe un mic punct luminos, abia zărit, care, venind spre noi, creşte-creşte, repede-repede…
şi, cât am număra până la cinci, ar deveni un uriaş glob strălucitor care ar trece ca un fulger, vâjâind, pe lângă noi…,
iar apoi, micşorându-se tot atât de repede, în câteva clipe nu l-am mai vedea deloc.

Şi aşa merge veşnic!…
De unde vine şi încotro merge – nimenea nu ştie!
Vine din Nemărginit şi se duce tot în Nemărginit.
Vine din Veşnicie şi se duce tot în ea.
Vine din Dumnezeu şi se duce tot în El
şi toţi sateliţii săi urmează Soarele cu o ascultare desă-vârşită, păstrându-şi fiecare locul şi starea care le-a fost rânduită de la Început.
Numai aşa se pot ei bucura de lumina şi de binefacerile soarelui.

Dacă ar fi unul care n-ar mai vrea să urmeze soarele, acela ar cădea şi ar rămâne în întuneric. Căci soarele lumi-nează numai pe cei care îl urmează pe el. Numai urmându-l pe el, „copiii“ lui, sateliţii lui, rămân în lumina sa. Fiindcă lumina sa merge cu el şi va rămâne numai unde este el.
Tot aşa este şi cu Hristos! Lumina Lui rămâne acolo unde este El şi merge unde Se duce El. Cine Îl urmează pe El este mereu în lumina Lui.

Dacă cineva ar porni de la răsărit cu un avion care ar putea zbura neîntrerupt cu viteza ceasului, pornind dintr-un punct o dată cu răsăritul soarelui şi mergând spre apusul lui cu aceeaşi viteză, el n-ar mai vedea noaptea niciodată;
urmând mereu soarele, zburătorul ar fi mereu în lumina soarelui.
Şi oricât ar merge aşa, el ar fi mereu în soare.
Noaptea l-ar ajunge numai când s-ar opri, ca să nu mai urmeze soarelui.
Cu Soarele-Hristos este tot aşa!

Credinciosul care a venit la Hristos, trebuie să-L urmeze neobosit şi neabătut, pe calea şi în locul unde a fost aşezat de la început, în Hristos.
Cine este un „satelit“ care merge pe unde singur el vrea şi cum lui singur îi place, acela, neascultând de rânduiala fa-miliei în care s-a născut,
curând se va prăbuşi, nimicindu-se. Orice mărime ar fi avut el.

Ascultarea este prima condiţie a rămânerii în lumină,
iar a doua condiţie este mişcarea. Adică lucrarea, aler-garea, osteneala, în lumină şi prin ea.
Prin acestea trăieşti, luminezi şi rodeşti.
Cine vrea să rămână în Hristos, acela trebuie să-L urmeze pe Hristos pe unde merge Hristos, nu pe unde ar vrea el, omul.
Trebuie să umble după Iisus, căci El nu stă pe loc. Cum nu stă pe loc soarele. Cum nu stă pe loc nimic, nici din lumea văzută, nici din cea nevăzută, aşa nu stă pe loc Domnul Iisus, ci El luminează şi este viu.

Fiindcă nimic nu este mort, ci, pentru Dumnezeu, totul e viu (Luca 20, 38).
Atâta vreme cât credinciosul este al lui Hristos, cât are Duhul Lui (Rom. 8, 1),
cât umblă pe urmele Domnului (1 Cor. 11, 1),
cât trăieşte în Hristos (Filip. 1, 21),
cât rămâne în învăţătura pe care a avut-o de la început (1 Ioan 2, 24),
cât rămâne în adunarea de la început (Evrei 10, 25)
şi în biserica sa (Mat. 18, 17),
şi în frăţietatea sa, şi în legământul său,
ascultător şi credincios în tot ceea ce este în pacea şi în sfinţirea cerută şi dată de Dumnezeu, atâta vreme credinciosul este în Dumnezeu. Şi are viaţă din El.
Dar îndată ce nu mai urmăreşte aceste lucruri, el nu-L vede pe Dumnezeu. Adică rămâne în urmă şi cade în noaptea şi în întunericul păcatului, cade în lipsa lui Dumnezeu, în neascultare de El.

De aceea Sfântul Pavel spune: Alerg (1 Cor. 9, 26-27),
mă lupt,
mă port aspru cu trupul meu,
rabd totul pentru fraţii mei,
fac totul pentru Evanghelie,
sufăr totul pentru Hristos (1 Cor. 4, 11-12).
Le socotesc pe toate ca un gunoi… (Filip. 3, 8-9),
numai ca să mă pot menţine în Hristos. Şi să pot fi găsit în permanenţă în El.
Aceasta este în acelaşi timp şi cinstea, dar şi viaţa noastră.
Este şi mântuirea noastră, dar şi răsplata ei.
Este şi osteneala noastră, dar şi slava ei.
Condiţia prin care putem să primim lumina,
dar şi s-o dăruim altora!

Credinciosule, frate şi soră, dacă ai venit la Hristos şi dacă ai fost cu adevărat luminat de El, aceasta se va vedea numai dacă nu vei mai umbla în întuneric,
deci nu umbla în nimic din ceea ce este întuneric!
Nu mai umbla în minciuni, în fleacuri, în prostie, în neştiinţă.
Ci cercetează mereu Cuvântul lui Dumnezeu, învaţă mereu să-l citeşti, să-l adânceşti, să-l spui şi altora…
Dar mai ales să-l vadă lumea trăit în tine!

Nu umbla cu oameni fără căpătâi, fără ruşine, fără viaţă curată.
Nu umbla după învăţături străine, după adunări eretice.
Nu umbla cu vrăjitorii, cu vrajbe, cu certuri, cu clevetiri, cu afaceri necinstite, cu tovărăşii rele şi potrivnice credinţei tale.
Nu umbla cu scrisori şi note ascunse, cu păcate ascunse, cu şoapte ale întunericului, cu cărţi străine de învăţătura ta.
Nu mai umbla în necunoştinţă, în lucruri prosteşti, cum umblă ceilalţi oameni.

Şi dacă totuşi mai umbli aşa, deşi tu ai în mână Cuvântul lui Dumnezeu, atunci te asemeni unui orb, care are în mână un felinar, dar nu-i foloseşte la nimic.
În cea dintâi groapă, te vei nenoroci pe totdeauna.
Împreună cu cei care te urmează, crezând că-i luminezi.
Sau împreună cu cei care te amăgesc, crezând că te lumi-nează!

Doamne şi Dumnezeul nostru,
Te rugăm, să ne păstrezi mereu lângă Tine şi chiar în Tine, ca totdeauna să avem lumina Ta şi să umblăm ca nişte fii ai ei!
Nu lăsa să fim nici leneşi, nici neroditori (2 Petru 1, 5-9),
ci, dându-ne toate silinţele, să ne ţinem alipiţi de Tine, să fim totdeauna nu numai luminaţi în toate privinţele, în mintea şi în inima noastră, ci şi luminoşi totdeauna, prin faptele noastre (Mat. 5, 16).
O Duhule Sfânt, Putere a Luminii,
Te rugăm, păzeşte inimile şi gândurile noastre,
faptele şi cuvintele noastre,
în lumina curată şi ascultătoare de toată voia şi de tot Cuvântul lui Dumnezeu!
Fă-ne să creştem mereu în toate privinţele, dar numai în lumina învăţăturii dintâi şi în căldura dragostei dintâi!
Fă-ne să rodim mereu tot mai mult şi tot mai frumos prin Tine, Duhule Sfinte, dar statornici mereu în legământul nostru şi în credinţa noastră dintâi.
Ca să fim găsiţi credincioşi până la sfârşit în lucrul pe care ni l-ai încredinţat nouă Tu, de la început.

… CI VA AVEA LUMINA VIEŢII

Ah, iată, aceasta este dovada celui care Îl urmează pe Hristos:
are lumina vieţii!
Adică viaţa lui are în ea lumină.
Viaţa lui luminează tuturor în jurul său, pentru că peste această viaţă străluceşte Lumina vieţii: Hristos.
El îi revarsă Harul Său, dăruindu-i căldură şi strălucire, mişcare şi putere.
Iar acesta, transformându-l, îl face să fie şi el lumină pentru alţii.

Frate, ai tu lumina vieţii?
Soră, luminează viaţa ta?
Duce viaţa voastră în ea lumină pe unde merg paşii voştri, pe unde locuiţi, pe unde lucraţi şi pe unde vieţuiţi printre oameni?
Nu vă întreb dacă duceţi lumină prin predicile voastre, prin vorbele voastre, prin scrisul vostru…,
ci dacă purtările voastre, tăcerea voastră, lucrarea şi faptele voastre fac să se nască în alţii dorinţa după lumină şi lumina însăşi!
Străluciţi voi ca nişte lumini noi în lume? (Filip. 2, 15).
Doar aceasta este dovada că voi trăiţi în lumina lui Hristos: dacă luminaţi.
Căci, dacă eşti în soare, chiar dacă ai fi numai un ciob de sticlă, tu, până departe, te vei vedea strălucind!
Lumina Lui te va face luminos.

O Iisuse Doamne, Soarele Veşnic al Înţelepciunii şi Ade-vărului,
luminează mintea noastră să putem lumina minţile tu-turor cu înţelegerea tainelor mântuitoare!
Luminează minţile noastre, ca, la rândul nostru, prin faptele şi simţirile noastre curate şi frumoase, să-i putem lumina şi noi pe alţii, îndrumându-i fericit spre Tine.
Fă, Doamne Iisuse, ca noi înşine, păstrându-ne în izvo-rul luminii Tale, să trăim tot mai puternic fericirea de a primi şi a dărui lumina,
 tot mai nouă şi tot mai deplină, aşa cum ne-ai poruncit Tu.
Amin.