„Iisus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit uceni-cilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea le-au dat şi din peşti cât au voit.“ (Ioan 6, 11)

Numai ceea ce împarţi celor flămânzi şi lipsiţi te mulţumeşte şi te satură. Şi numai ceea ce ai dăruit lui Hristos ajunge o hrană substanţială, o mâncare hrănitoare cu adevărat şi pentru tine.
Altfel mănânci şi tu şi nu te saturi (Mica 6, 14), te trudeşti, dar nu ai niciodată îndeajuns, înveţi totdeauna, dar n-ajungi niciodată la adevăr (2 Tim. 3, 7). Căci tot ce păstrezi numai pentru tine, fie material, fie du-hovnicesc, scade, se usucă şi se pierde.

Hristos a împărţit şi împarte mereu. După pilda Lui şi cei care sunt ucenici ai Săi au împărţit şi împart şi ei mereu. Cinci pâinişoare de orz au crescut în mâinile Domnului, încât a tot împărţit şi a dat, a împărţit şi a dat… Şi au crescut apoi mai departe şi în mâinile ucenicilor Săi, căci şi ei au tot împărţit şi au dat până s-au săturat toţi.
Ce mici trebuie să fi fost bucăţelele frânte din aceste pâinişoare la un atât de mare număr de flămânzi!… Doar trebuie să fi fost foarte mici pâinişoarele, ca un copil să poată duce cinci. Peştişorii, la fel. Dar ele au tot crescut mereu, cum creşte orice bine care se face, dacă nu se întrerupe. După cum creşte şi harul, dacă nu-i împiedicat. După cum creşte puterea, dacă nu-i Duhul alungat. După cum creşte în Domnul oricine, dacă rămâne în El. După cum creşte Trupul şi Sângele Domnului, care satură pe toţi cei care se împărtăşesc din El cu credinţă şi nu se mai sfârşeşte oricât ar fi şi ar fi de mulţi.

Binecuvântarea Domnului le-a făcut să crească, să tot crească, încât tot rupeau şi tot creşteau şi în număr şi în mărime. Până s-au săturat toţi. Ce minunat lucrează Domnul! De la masa Lui nu pleacă flămând nimeni niciodată.

Iisus a dat ucenicilor Săi… Căci lor le-au fost încredinţate tainele Împărăţiei (Mat. 13, 11).
Iar ucenicii au dat poporului. Căci vai de cei care au primit de la Domnul, dar nu dau altora! (1 Cor. 9, 16). Iisus a dat ucenicilor pâinea binecuvântată de El. Iar ucenicii n-au dat altceva, decât ceea ce era binecuvântat de Hristos. Căci va fi vai de acei ucenici care dau poporului ceea ce nu-i de la Hristos şi nu este binecuvântat de El! Va fi vai de toţi aceia care dau mulţimii învăţături şi hrană care nu vine de la Dumnezeu şi nu sunt binecuvântate de El! (Ier. 14, 14).

După cum va fi vai şi de acei oameni care, nechemaţi de Domnul şi nepregătiţi pentru slujba de împărţitori ai Pâinii din cer, se apucă să facă acest lucru sfânt, profanând Taina lui Dumnezeu prin trăirea lor păcătoasă, umblând cu mâini necurate, cu gânduri necurate şi cu umblări necurate în slujba cea sfântă a Domnului!

Hrana împărţită o primeau numai cei care şedeau jos. Căci numai cei smeriţi vor fi săturaţi de binecuvântări. Cei care stăteau în picioare erau ucenici care se osteneau, care alergau, care aveau răspundere pentru alţii. Ei rămâneau să mănânce mai la urmă… După ce vor fi săturaţi toţi.

Căci aşa păţesc totdeauna ucenicii cu răspundere în Lucrarea lui Dumnezeu. Adesea, pentru ei, prilejurile care pentru alţii sunt bucurii şi întărire sufletească, sunt prilejuri de alergări, de muncă, de trudă şi de osteneală, pentru a-i hrăni pe alţii cât mai bine şi cât mai din belşug, împrospătându-i cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu hrană întăritoare.

Ucenici ai Domnului sunt numai aceia care, mai mult ca toţi, îngrijesc de toţi. Cei împovăraţi cu răspunderea pentru fiecare suflet. Şi cei care se sfârşesc în slujba altora, slujbă totdeauna neînchipuit de grea (2 Cor. 6, 1-10; Efes. 4, 11-15; Apoc. 6, 9).

Cei care se ostenesc pentru a-i putea înfăţişa înaintea lui Hristos curaţi pe toţi cei care le-au fost încredinţaţi lor (2 Cor. 11, 2; Col. 2, 1-3). De aceea şi porunceşte Cuvântul lui Dumnezeu ca aceşti ucenici să fie preţuiţi foarte mult din pricina lucrării lor, căci oricine îi nesocoteşte pe ei, Îl nesocoteşte pe Acela Care i-a ales şi le-a încredinţat slujba aceasta (1 Tes. 5, 12).

Tu, ucenic al lui Hristos, oare ce împarţi tu gloatei flămânde între care ai fost pus? Împarţi tu Cuvântul Duhului Sfânt sau împarţi cuvântul închipuirilor tale, al visurilor şi al vedeniilor tale, nepotrivite cu Cuvântul Scripturilor şi străine de el? Împarţi tu oare ceea ce ai primit din mâna Domnului, stând şi umblând cu Iisus sau împarţi ceea ce îţi dă altcineva?

Iar tu, biet suflet flămând care ai nevoie de Hristos, bagă şi tu bine de seamă ce fel de hrană ţi se dă! Nu înghiţi orice. Şi nu te hrăni cu orice! Nu primi ceea ce nu vine de la Hristos, nu primi ce nu-i din El şi din Adevărul Lui, oricine ţi-ar da această hrană! Caută pe ucenicii care trăiesc cu Iisus şi stau în picioare lângă El în Biserica Lui vie! Pe cei care ostenesc totdeauna cu Domnul şi merg drept pe urmele Lui. Căci aceştia primesc hrana cea bună şi care poate întări cu adevărat şi sătura sufletul tău.

Ia seama deci care sunt ucenicii aceştia şi du-te numai la ei după hrană! Fiindcă ei îţi vor da numai Cuvântul lui Hristos în mijlocul Bisericii Sale, Taina Sa cea sfântă şi mântuitoare, căci numai aceasta satură şi mântuieşte sufletul (Col. 3, 16).

Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rog ajută-mă şi pe mine să alerg mereu cu sufletul flămând după auzirea Cuvântului Tău, ca să mă satur şi să cresc în roadele Duhului Sfânt. Ridică mereu şi întăreşte în mijlocul nostru pe ucenicii Tăi care ne împart Pâinea primită din mâinile Tale, înmulţeşte-le, Doamne, numărul lor şi puterea lor, spre slava Ta şi mântuirea lumii. Amin.

Traian Dorz, din «HRISTOS – PÂINEA NOASTRĂ»