Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
(din meditaţii la Apostolul din Duminica Lăsatului sec de carne – a Înfricoşatei Judecăţi)
Dacă păcătuiţi astfel împotriva fraţilor şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi împotriva lui Hristos. (I Cor. 8, 12)
Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a iubit şi iubeşte atât de mult pe copiii Săi, pe orice suflet care cu lacrimi şi cu pocăinţă adevărată a venit la El, a pus legământ de ascultare şi credincioşie cu El şi caută să rămână statornic şi smerit în ascultarea de El, încât S-a făcut una cu ei, după cum a spus El: Oricine primeşte pe trimişii Mei pe Mine Mă primeşte. Şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Tatăl Care M-a trimis pe Mine… Dar oricine se atinge de ei, se atinge de lumina Ochilor Mei – zice Domnul (Mt 10, 40; Zah 2, 8).
Dar vrăjmaşii şi răufăcătorii cei mai mari împotriva fraţilor şi aleşilor Domnului nu sunt cei din afară, ci sunt cei dinlăuntru. Vrăjmaşii şi prigonitorii cei din afară nu pot face niciodată răul cel mai mare Lucrării Domnului şi slujitorilor ei cei buni. Ci răul cel mai mare li-l fac cei care au venit în Lucrarea Domnului, dar nu sunt născuţi din nou, nu sunt schimbaţi cu adevărat în făpturi noi, ci ei, primind pe diavolul în inima lor, au devenit trădători de fraţi, pârâtori şi vânzători, dezbinători şi potrivnici duhului frăţietăţii şi lucrătorilor adevăraţi. Aceştia se pun în slujba prigonitorului, în slujba faraonului asupritor, şi, pentru un câştig mârşav, ori pentru o ambiţie satanică, ori pentru nişte locuri de întâietate nemeritate, se duc printre fraţi, urmăresc pe fraţi, vând pe fraţi, dezbină pe fraţi şi se împotrivesc totdeauna unităţii fraţilor. Aşa a fost totdeauna, dar nu va fi pe totdeauna. Vine o zi când răzbunarea lui Dumnezeu îi va arunca pe totdeauna în focul gheenei, împreună cu diavolul pe care l-au ascultat.Se spune că, pe când poporul evreu era în robia Egiptului şi marea mulţime a poporului suferea din greu asuprirea, erau totuşi unii care, vicleni şi ticăloşi, se făcuseră unelte ale lui Faraon şi aceştia o duceau bine. Ei nu erau nici bătuţi, nici munciţi, nici nu duceau lipsă de nimic, dar urmăreau pe fraţii lor şi pârau îndată la Faraon pe cei care erau conducători ai asupriţilor şi care luptau pentru salvarea lor din robie. Unul din aceştia era şi cel care îl urmărea îndeaproape pe Moise, care îl văzuse că omorâse pe egiptean şi care acum îl ameninţa, după cum scrie la Exod 2, 13-15. Acest agent al lui Faraon era şi asupritor al fratelui său şi era şi pârâtor al celui ce apăra pe fraţi.
Unul din cei mai primejdioşi pârâtori şi răufăcători ai lui Moise era Core. Multe lucruri rele au rămas scrise despre faptele lui Core, care a mai atras de partea lui şi pe alţii ca el, printre care încă doi au ajuns căpetenii: Datan şi Abiram.
Încă din Egipt se spune despre Core că a aflat prin şiretenie locul unde Iosif, când fusese mai-marele Egiptului şi strânsese multe comori ca să aibă poporul Domnului când va pleca din robie spre Ţara lor, le îngropase într-un loc tainic. Aceste comori zăceau acolo ascunse şi nu ştia de locul unde erau decât Serah, ultima fiică a ultimului frate al lui Iosif. Core era vistiernic al lui Faraon şi, bănuind că Serah ştie locul comorilor, a înşelat-o ca să i-l arate. După ce l-a aflat, Core s-a dus şi a descuiat intrarea la locul cu comorile rămase după Iosif şi a furat el toată bogăţia de acolo pentru el şi familia lui.
Când a ieşit din Egipt să plece spre Canaan, Core şi-a luat toate aceste averi, dar n-a avut nici o grijă să ia şi trupul lui Iosif, după cum lăsase acesta poruncă la moartea lui, când le-a zis: Când vă va cerceta Domnul, să luaţi şi oasele mele de aici (Gen 50, 25). Oasele lui Iosif le-a luat Moise care mergea de o parte a apei. Pe când de cealaltă parte mergea Core, furând comorile poporului sfânt.
Aşa a ajuns Core vrăjmaş şi răufăcător împotriva lui Moise, apoi împotriva lui Dumnezeu, până ce a avut soarta descrisă pe larg în Cartea Numerilor 16, 1-40.
Dar el a mai făcut până atunci şi alte fapte care nu sunt uitate înaintea lui Dumnezeu şi despre care poate vom mai scrie şi noi aici. Ca să se vadă ce soartă au până la urmă toţi cei care se ridică împotriva unităţii poporului lui Dumnezeu şi împotriva acelora pe care Domnul îi alege, după tainica lui voie, ca să le încredinţeze greaua şi chinuitoarea răspundere şi slujbă a îndrumării acestui popor.