În Cuvântul lui Dumnezeu este şi Puterea lui Dumnezeu. După cum în curentul electric este forţa sa. Ceea ce Cuvântul zice prin înţelepciunea Lui, aceea Cuvântul şi face, prin puterea Sa. După cum lumina este energie, înfăptuire.
La început, când Cuvântul Dumnezeiesc a spus: „Să fie lumină!”, chiar cuvântul rostit a făcut-o (Fac 1, 3). Când acelaşi Cuvânt a spus orbului: „Capătă-ţi vederea!”, chiar atunci cuvântul spus i-a şi dat-o (Mc 10, 52).
Iar când El a spus slăbănogului: „Scoală-te!”, cuvântul însuşi l-a întărit şi l-a sculat (Lc 5, 24-25). Şi tot aşa, cu toţi acei pe care i-a mântuit Dumnezeu. Deci tot aşa va fi şi cu tine. Dar crede!
Nimic n-ar trebui să ne mai poată nelinişti vreodată când noi avem atât de mari şi multe dovezi de putere a Domnului nostru Iisus. Nimic n-ar trebui să ne mai poată face să ne temem când noi cunoaştem atâtea cazuri când grija Domnul pentru noi a făcut minuni. Nimic să nu ne facă să ne îngrijorăm sau să descurajăm când noi avem un Tată Ceresc atât de Bogat, un Mântuitor atât de Bun şi un Mângâietor atât de Dulce.
Învaţă să cunoşti puterea lui Dumnezeu care le face pe toate. Şi învaţă să te bizuieşti pe ea. Învaţă cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta. În toate căile vieţii tale să te bizuieşti pe puterea lui Dumnezeu. Ca să mergi cu o deplină pace a inimii tale pe orice drum pe care te cheamă sau te trimite El.
Priveşte cu ochii liniştiţi orice întâmplare. Ascultă netulburat orice veste. Rămâi neclintit în orice zguduiri. Dar să ştii că nimeni pe lume nu-ţi poate da această putere decât Cuvântul lui Dumnezeu cel adevărat şi bizuirea deplină pe tot ce făgăduieşte El.
Pentru că în El este deplina putere ca să şi facă ceea ce spune. Fii încredinţat deplin de acest adevăr!
Pentru multe ar trebui să credem noi în Dumnezeu. Tot ce este în jurul nostru ar trebui să ne facă numai să credem. Ar trebui să credem pentru tot ce vedem, Ziua şi Noaptea, fiindcă totul este minune şi frumuseţe create de El.
Ar trebui să credem în Dumnezeul nostru pentru tot ce vedem. Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna – adică de la naşterea noastră până la înmormântare. Ar trebui să credem pentru tot ce simţim în noi, în apropierea şi în depărtarea noastră, căci pretutindeni este Dumnezeu prezent în toate lucrările Sale.
Dar dacă obişnuinţa în toate acestea pune ade¬sea peste ochii noştri cei sufleteşti un văl leneş şi întunecos, atunci totuşi există încă ceva, ceva mai aproape de noi, ceva din noi care ne vorbeşte şi mai puternic despre El decât toate acestea: există conştiinţa noastră şi amintirile noastre.
Conştiinţa noastră nu este materie, ci este altceva, fiindcă materia nu are conştiinţă de sine. Amintirile noastre păstrează în ele atât de multe minuni petrecute cu noi înşine sau în faţa noastră!
Sunt mult mai multe decât ne este necesar pentru a ne încredinţa despre Dumnezeul nostru.
Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, încredinţează-ne de neclintit.
Amin.
Traian Dorz, Eterna Iubire