Preot Iosif Trifa, «Isus Biruitorul» nr. 13, din 22 martie 1936
„Înăuntrul foii, fraţii ostaşi şi cititorii vor afla amănunte despre cum – prin surprindere – Mitropolia din Sibiu şi-a întărit şi la Bucureşti judecata ce mi-a făcut-o aici, la Sibiu. Prin urmare, iată-mă judecat şi la Bucureşti. Am fost aflat ca unul care nu mai sunt vrednic să port haina şi numele de preot. S-a împlinit acuza Mitropoliei din Sibiu că între cei 8 000 de preoţi, câţi sunt în ţară, nici unul n-a făcut răul pe care l-am făcut eu şi, ca atare, mi s-a dat pedeapsa ce mi se cuvenea: am fost dat afară din ceata celor 8 000.
Arătam în altă parte cum, contra acestei hotărâri, am înaintat un nou memoriu. Orice ar fi însă să se întâmple, eu zic: dacă s-a aflat şi se va afla definitiv că nu mai sunt vrednic să port numele şi haina de preot, apoi aşa să fie! Mă voi resemna în această judecată şi voi rămâne pe mai departe în Biserică un simplu mirean, în rând cu ceilalţi fraţi ai mei în ostăşia Domnului.
Fireşte, e un hotar mare acesta în viaţa mea. E o răspântie de unde mă întorc înapoi peste mult zbuciumata mea viaţă. În clipa când mi se iau haina şi numele de preot, mă uit şi peste zbuciumul celor 25 de ani de preoţie. Şi văd toate frământările mele de preot şi vestitor al Evangheliei.
Văd nopţile nedormite… văd paturile de la Geoagiu şi Davos… văd lacrimile pe care le-am vărsat pentru Biserica şi poporul meu. Văd întreg câmpul de bătălie în care am luptat şi am sângerat pentru binele Bisericii şi al neamului meu. Şi acum – slăvit să fie Domnul! – iată, văd şi răsplata acestor lupte în care mi-am jertfit şi sănătatea.
Trebuia să vină şi răsplata aceasta. Poate fiindcă L-am vestit prea mult pe Iisus cel Răstignit. Eu mi-am înţeles slujba de preot să-L vestesc neîncetat pe Iisus cel Răstignit, să chem sufletele pierdute la picioarele Crucii Lui. Vrăjit de Jertfa Golgotei, am predicat, poate, prea mult această Jertfă şi poate am vrăjit prea mult poporul cu această Jertfă şi, poate, pentru asta mi-a venit acum o răsplată pe care nu o primesc eu cel dintâi şi nici cel din urmă. Cam toţi care s‑au îndrăgostit prea mult de Jertfa Golgotei şi L-au predicat prea mult pe Iisus cel Răstignit aşa au păţit şi aşa vom păţi.
Fraţii mei! «Vă scriu aceste rânduri cu ochii scăldaţi în lacrimi» (II Cor. 2, 4). Mă gândesc la tot ceea ce ne leagă pe noi. «Eu am fost gata să vă dau nu numai Evanghelia, ci şi viaţa mea» (I Tes. 2, 8), să mă cheltuiesc chiar pe mine însumi pentru sufletele voastre (II Cor. 12, 15). Iar la această dragoste voi aţi răspuns cu focul dragostei voastre. Această dragoste a voastră am simţit-o mereu în clipele grele. Şi o simt şi acum ca pe o dulce mângâiere.
Vă îndemn, iubiţii mei, să fiţi liniştiţi! Dacă pe mine m-au dat afară şi mă vor da definitiv din ceata preoţilor, eu rămân între voi ca un frate mirean. Şi voi merge mai departe pe calea pe care am mers şi până acum, pe calea Crucii, pe calea Domnului. Eu n-am îndemnat niciodată pe nimeni contra cuiva, decât contra păcatului.
«Cu ochii ţintă la Căpetenia desăvârşirii noastre.» Cu ochii ţintă la Iisus cel Răstignit – acesta a fost îndemnul meu de totdeauna. Şi acesta e şi acum.
Rugăciune:
Şi acum, către Tine mă întorc, Doamne Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor, singura mea nădejde şi bucurie. Îţi mulţumesc că ai făcut din mine un copil al suferinţei. Şi-Ţi mulţumesc că mă ţii mereu în starea aceasta grea, dar binecuvântată!
Tu singur ştii, Doamne Iisuse, prin câte a trecut robul Tău şi Tu singur ştii prin câte va mai trece. Tu singur ştii de câte ori m-ai întors din drumul de la cimitir. Mă înfricoşez, o Doamne, şi mă cutremur gândindu-mă la toate câte ai făcut Tu cu slăbănogul acesta.
Acum robul Tău iarăşi stă la o răspântie. Ce-aş putea spune, o Doamne, şi aci altceva, decât să fie voia Ta. Depun totul la picioarele Crucii Tale. Şi dacă voia Ta este să mai foloseşti vasul acesta, robul Tău răspunde: Aicea sunt, Doamne, gata pentru orice, gata şi pentru plug, şi pentru jertfă. Dacă vrei plugul – fie voia Ta. Dacă vrei jertfa – facă-se voia Ta. Un singur lucru Îţi cer, Iisuse Doamne: să nu mă părăseşti. Să fii mereu cu mine şi eu cu Tine. Când unii vor striga: «Dumnezeu l-a părăsit pe dânsul» (Ps. 3, 2), să arăţi că Tu eşti scăparea copiilor Tăi. Când unii vor striga: «L-am biruit pe el», să arăţi că Tu eşti biruinţa copiilor Tăi.
Doamne Iisuse, ştiu că mă aşteaptă cruci noi şi necazuri noi. Dar Tu ştii, Doamne, că robul Tău nu şi-a precupeţit niciodată viaţa lui cea trecătoare. Voi suferi totul pentru Tine, pentru ca, pe urmă, să trec în odihna Ta cea dulce şi scumpă.
Aicea suntem, Doamne, toţi copilaşii Tăi, la picioarele Crucii Tale. Stăm gata şi pentru plug, şi pentru jertfă. Fie voia Ta. Facă-se deplin voia Ta. Amin.“
(Caterisirea Părintelui Iosif Trifa a fost ridicată după anul 1989 – n.n.)