Cuvântarea Părintelui Iosif ţinută la înmormântarea părintelui Vasile Ouatu din Bucureşti
„Şi eu mă voi cheltui bucuros şi pe mine însumi pentru sufletele voastre“ (II Corinteni 12, 15).
O mare durere ne-a strâns pe noi aici, la biserica aceasta din Capitala ţării. Am venit să petrecem la locul de odihnă pe acela care a fost bunul păstor al acestei biserici şi pe acela care ne-a fost părinte drag şi conducător scump în Oastea Domnului.
Stăm cu toţii îndureraţi în faţa acestei jertfe. Dar în durerea aceasta este ceva deosebit. În durerea aceasta este ceva care înalţă şi sfinţeşte sufletele. Avem în faţa noastră o jertfă înălţătoare de suflete, pentru că acela care s-a topit până a ajuns în acest sicriu s-a adus pe sine însuşi ca o jertfă vie şi bine plăcută lui Dumnezeu (Rom. 12, 1). Avem în faţa noastră un sicriu însufleţitor. Avem în faţa noastră jertfa unuia care, cum zice Apostolul Pavel, şi-a pus în joc şi viaţa pentru lucrul lui Hristos (Filip. 2, 30). „S-a cheltuit şi pe sine însuşi“ pentru Evanghelia Lui. Avem în faţa noastră jertfa unui erou al lui Hristos, care s-a jertfit pentru cauza Lui, pentru Evanghelia Lui, pentru Biserica Lui.
În fiinţa Evangheliei este şi jertfa. Evanghelia însăşi este jertfa cea mare şi scumpă a scumpului nostru Mântuitor. Iar biruinţa Evangheliei a fost de la început şi va fi până la sfârşitul veacurilor jertfa celor care păşesc pe urmele Domnului; jertfa celor care sunt gata să-şi dea viaţa pentru cauza Lui.
Evanghelia a dat în toate timpurile eroi şi martiri. Şi trebuie să dea şi azi. Trebuie să dea mai ales azi. Într-o vreme când ideea naţională dă eroi şi martiri, într-o vreme când ideea comunistă dă şi ea morţi şi eroi, într-o vreme când chiar şi sporturile şi distracţiile dau şi ele morţi şi eroi, cu atât mai vârtos Evanghelia lui Hristos trebuie să dea eroi şi martiri. Căci e timpul când Evanghelia cere şi ea eroi şi martiri.
Şi, iată, avem astăzi jertfa unui astfel de erou al lui Hristos, care şi-a dat şi viaţa pentru Evanghelia Lui. Avem pe unul care a căzut moarte de erou pe frontul Oastei Domnului, pe frontul cel mare de luptă contra Antihristului fărădelegilor.
Omeneşte vorbind, noi trebuie să ne lăudăm că Oastea Domnului a venit şi aici să facă dovada că Evanghelia lui Hristos mai dă şi azi eroi şi martiri. Mişcarea aceasta hulită şi prigonită, iată, face azi dovada că noi ştim să şi murim pentru biruinţa Evangheliei.
Viaţa şi jertfa părintelui Vasile Ouatu s‑au desfăşurat sub ochii noştri. Despre jertfa lui mărturiseşte şi biserica măreaţă pe care a ridicat-o alături de Biserica zidirii sufletelor.
Iubiţi fraţi din ostăşia Domnului!
O mare durere şi pierdere ne-a încercat în pragul acestui an.
S-a stins cel ce a luptat până la sânge în războiul cel sfânt al Oastei Domnului.
S-a stins cel ce s-a adus pe sine ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu (Rom. 12, 1), pentru cauza Lui.
S-a stins cel care nu s-a cruţat şi n-a cruţat nimic, ci totul a pus în lupta cea sfântă a Domnului.
S-a stins cel care a stat pe front până i s-a stins graiul şi a căzut sub greutatea bolii.
S-a stins cel care L-a iubit pe Domnul şi lupta Lui în lume, mai mult decât pe soţia lui, pe copiii lui, mai mult decât sănătatea lui şi viaţa lui (Matei 10, 37).
S-a stins cel ce şi-a cheltuit bucuros şi viaţa lui pentru fraţii lui (II Cor. 12, 15).
S-a stins cel ce n-a ştiut decât un singur lucru: să lupte – şi-a luptat; să sufere – şi-a suferit; să se jertfească – şi s-a jertfit; să sufle din trâmbiţă – şi-a trâmbiţat.
S-a stins un viteaz al Domnului, pe care solia morţii, solia chemării la Domnul, l-a aflat pe front, ţinând sus steagul Domnului şi cuvântul vieţii (Filip. 2, 16).
În temelia războiului nostru cel sfânt, alături de jertfa cea mare şi scumpă a scumpului nostru Mântuitor, avem de acum şi jertfa copiilor Lui. Avem şi jertfa luptătorilor Lui. În temelia luptei noastre am început să îngropăm jertfe; iar aceste jertfe sunt şi ele chezăşia biruinţei noastre. Aceste jertfe prevestesc biruinţa noastră.
Fraţi iubiţi! Jertfa părintelui Vasile Ouatu stă în faţa noastră ca o predică vie. În faţa acestei jertfe trebuie să ne înnoim legământul nostru cel sfânt de a ne lupta şi a ne jertfi până la sfârşit în lupta cea sfântă a Domnului. Părintele Vasile Ouatu ne-a lăsat ca testament jertfa lui şi mucenicia lui.
Iar vouă, dragii noştri fraţi de la biserica aceasta, părintele vostru drag, cel care v-a născut din nou prin suferinţele lui, vă lasă, drept testament, cuvintele Apostolului Pavel: „Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea“ (Filip. 2, 12).
Dragă Vasile!
Tu ai plecat la Domnul şi Stăpânul Oastei noastre. Spune-I Domnului Iisus, dragă Vasile, că noi luptăm înainte. Spune-I că suferim, dar luptăm înainte.
Dragă Vasile! Spune-I Domnului Iisus că ne-ai lăsat aici, în Biserica Lui, şi aici vrem să rămânem. Ca odinioară tânărul Samuel, ne-am trezit în Biserică şi în Biserică vrem să rămânem, în Biserică vrem să luptăm, pentru Biserică vrem să ne jertfim, ca să avem Biserica Lui cea vie, cea luptătoare, cea biruitoare, cea curată şi fără pată (Efes. 5, 27).
Dragă Vasile! Spune-I Domnului Iisus că „până în ceasul de acum flămânzim şi însetoşăm după Cuvântul Lui şi după dreptate… Până în ceasul de acum suntem ocărâţi, dar binecuvântăm; suntem prigoniţi, dar răbdăm; suntem vorbiţi de rău, dar ne rugăm. Până în ceasul de acum, am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor“ (I Cor. 4, 11-13), dar pe toate le biruim, uitându-ne ţintă la El (Evrei 12, 2).
Dragă Vasile! Spune-I Domnului Iisus că „suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă suntem, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi pe jos, dar nu omorâţi“ (II Cor. 4, 8-9), pentru că simţim mereu mâna Lui şi dragostea Lui.
Dragă Vasile! Spune-I Domnului Iisus că nimeni şi nimic nu ne va putea despărţi de El şi dragostea Lui: „nici necazul, nici strâmtoarea, nici prigoana, nici foametea, nici primejdia, nici sabia“ (Rom. 8, 35).
Vrăjiţi de dragostea aceasta, vom lupta până la sfârşit, pentru ca, pe urmă, să luăm şi noi cununa.
Dragă Vasile! Lupta cea bună tu ai luptat, Domnul să-ţi dea acum cununa vieţii!
Tit TRIFA, Solia unei jertfe