M-ai chemat cândva, Iisus,
dintr-un nimb de cruce
şi de-atunci mai sus, mai sus
inima mi-aş duce.

M-ai înduplecat s-alerg
de-orice căi deşarte
şi de-atunci tot merg şi merg,
şi-ncă-s tot departe.

Mi-ai întins cândva să-Ţi iau
sfintele-Ţi versete
şi de-atunci tot beau şi beau,
şi mi-e tot mai sete.

Mi-ai aprins fiorul sfânt
de-o iubire-adâncă
şi de-atunci tot cânt şi cânt
şi mai este încă.

Cu zări noi mi-ai fermecat
cerurile mele
şi de-atunci tot cat şi cat
şi-s tot mai cu ele.

Chipul Tău mi l-ai pus dor
dincolo de ape
şi de-atunci tot zbor şi zbor
şi mi-e mai aproape.

Traian DORZ