„Nu vă voi lăsa orfani” (In 14, 18); „Eu cu voi sunt până la sfârşitul veacurilor” (Mt 28, 20)
Este în taina Golgotei şi această durere. Singurătatea. Părăsirea.
Domnul Iisus a suferit singur. Fără mângâierea vreunuia din prietenii Săi, în mijlocul unei lumi întregi care I-a stat împotrivă.
…Ce durere!… Dar Domnul a mers înainte până la moartea pe cruce, îndrăznind să calce pe acest drum neumblat, în faţa privirii Tatălui Său.
Căci deşi era părăsit şi singur, nu era totuşi singur. „Căci Tatăl este cu Mine.”
Dar prin viaţa Sa, prin suferinţele şi moartea de pe cruce, El ne-a arătat şi nouă că, pentru a dobândi mântuirea, trebuie să păşim pe urmele Lui” (I Ptr 2, 21).
„În lume veţi avea necazuri” (In 16, 23)… „Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu… Veţi fi daţi la chin şi la moarte” (Mt 24, 9). Toate aceste cuvinte care „nu vor trece” (Mt 24, 35) – şi altele – sunt dovada că drumul mântuirii e unul singur: acela care trece prin Golgota…
Cine ar putea să îndure oare durerile acestui drum, dacă n-ar privi la Cel răstignit?… E un drum atât de greu, dar pe pietrele căruia scrie cu sânge: „Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea” (In 16, 33). Ceea ce spune şi Apostolul Pavel în Evrei 12, 3.
Dar, pe lângă însângerarea în lupta cu păcatul şi cu lumea, poţi avea bucuria să fii în tovărăşia fraţilor în această durere şi să suferi îm¬preună cu ei (I Ptr). Durerea e parcă mai uşoară în tovărăşie.
Dar vei ajunge şi în împrejurarea de a fi părăsit de toţi… De a te vedea deodată singur, fără nici un prieten, fără nici un cuvânt de mân¬gâiere de la nimeni.
O şcoală’ grea şi dureroasă este aceasta. Dar, pentru ca să poţi cânta din toată inima: „Domnule Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Ps 23), trebuie neapărat să treci şi prin examenul din şcoala singurătăţii şi părăsirii. Aceasta e şcoala Domnului… şi tu trebuie să calci pe urmele Lui (I Ptr 2, 21).
Deci sus inima, suflet stingher…
Pe drumul Golgotei nu eşti sin¬gur. Domnul e cu tine. De te-au părăsit prietenii, El nu te părăseşte. Când nici un sprijin nu mai ai, atunci numai poţi cunoaşte cât de bun este Domnul (Psalm) şi cât de preţios este ajutorul Lui.
Ai fost trădat de prietenii tăi? Nu te supăra. El a fost trădat înaintea ta. Gustă deci şi din paharul acesta din care El a gustat mai întâi. Şi adu-ţi aminte de făgăduinţa Lui: „Toate lucrează pentru binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” (Rom 8, 28). În astfel de împrejurări, poţi gusta mai bine cuvintele: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară” (In 6, 37).
La Golgota nu se merge cu alai, ci cu lacrimi. Trebuie să treci prin Ghetsimanii lacrimilor de sânge, când toţi fug, pentru ca să guşti singur amărăciunea ceasului prin care a trecut Mântuitorul tău. Căci niciodată nu vei gusta cu adevărat dulceaţa mân¬tuirii dacă n-ai trecut prin amărăciunea din Ghetsimani şi Golgota.
Un mare om de stat care a ajuns în temniţă a scris din, încercarea amară pe care singur o făcea, aceste cuvinte atât de adevărate: „Când lumea mi-a ajuns duşmană, abia atunci am învăţat să cunosc cu adevărat pe vrăjmaşul meu, pe prietenul meu, pe mine însumi şi pe Dumnezeu. Vrăjmaşul îmi voia răul; prietenul mă înşela; eu însumi [eram] sărac şi neputincios; singur Dumnezeu este Care mi-a fost binevoitor”.
Când ai trecut acest examen de credinţă, atunci poţi suferi şi crucea.
I. Marini, «Isus Biruitorul» nr. 41 / 4 oct. 1936, p. 1