„Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Iisus le-a zis: «Dezle-gaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!»“ (Ioan 11, 44)
Ce privelişte înspăimântătoare este de a vedea un mort ieşind din groapă, după patru zile, mirosind puternic a cadavru – şi totuşi având pe faţa sa nu chipul morţii, îngheţat şi înfiorător, ci chipul vieţii, cald, voios şi plin de o lumină prietenoasă!
Tot ce fusese înainte mască de cadavru respingător – era acum înlăturat, într-o clipă
şi iată-l ieşind din mormânt nu un om mort, ci viu; acelaşi, dar viu şi nou!
Iată, aşa este şi taina naşterii din nou!
Dintr-un cadavru respingător, cum fusese înainte de a se preda lui Hristos, beţivul, hrăpăreţul, desfrânatul, omul lu-mesc se transformă total, ridicându-se dintr-o dată şi ieşind din mormântul păcatelor, la chemarea lui Hristos, un om nou; acelaşi om – şi totuşi altul.
Atât de cunoscut este lucrul acesta – şi totuşi, când se petrece aievea în viaţa vreunuia dintre noi, el este totdea-una nou şi minunat! Cu aceeaşi putere şi lumină mereu proaspătă, cum a fost când prima dată şi cu primul om s-a petrecut,
căci, într-adevăr, cu fiecare dintre noi s-a petrecut sau se va petrece mereu în acelaşi minunat alt fel.
Mortul a ieşit afară, dar n-a mai ieşit cu chipul cu care intrase. Ci cu o înfăţişare nouă!
Iată adevărul ce ni s-a tot spus: că, adică, şi la învierea morţilor din Ziua de Apoi tot aşa va fi.
Atunci, trupul nostru, cel semănat în putrezire, va învia în neputrezire.
A fost semănat în ocară, dar va învia în slavă,
a fost semănat în neputinţă, dar va învia în putere
şi a fost semănat trup firesc, dar va învia trup duhovnicesc… Căci, dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.
De aceea este scris: Omul dintâi, Adam (omul firesc), a fost făcut un suflet viu. Al doilea Adam (Omul-Hristos), a fost făcut un Duh dătător de viaţă…
De aceea, după cum am purtat chipul celui pământesc, aşa vom purta şi chipul Celui ceresc…
Este scris: «Nu vom adormi toţi, dar toţi vom învia într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă…
Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire…
Atunci se va împlini cuvântul care este scris…» (1 Cor. 15, 35-54)
şi aşa vor învia morţii, toţi morţii, ieşind afară!
Aceste cuvinte se vom împlini întocmai aşa, fiindcă Du-hul lui Dumnezeu le-a insuflat, după cum se vor petrece atunci, toate.
Suflete al meu, întreabă-te cu groază şi cu grijă, în fiecare zi, cum te pregăteşti tu pentru clipita aceea!
Suflete al meu, uită-te bine în jurul tău cum se duc, rând pe rând, unul câte unul, toţi acei care erau lângă tine! Iată cum se culcă în ţărână, aliniindu-se, ca într-un dormitor, pentru Dimineaţa Deşteptării, pentru deşteptarea Dimineţii…
Priveşte adâncul cimitirelor şi vezi sub iarbă materia morţilor pe care pământul o păstrează pentru cumplita şi cutremurătoarea clipă pe care o aşteaptă cu toţii în nemiş-carea lor încremenită şi mută, dar atât de prevestitoare!
Curând vei ajunge şi tu printre ei! Iar după vremea pe care n-o vei şti cum a trecut – te vei pomeni pe neaşteptate şi puternic strigat pe nume şi chemat poruncitor să ieşi afară!…
O, ce privelişte se va desfăşura înaintea ochilor tăi, atunci!
Gândeşte-te, suflete al meu, gândeşte-te înfiorat şi adânc, chiar acum şi neîncetat, la aceste lucruri,
căci numai gândul la ele te va învăţa cum să trăieşti
şi ce să alegi,
şi ce comori să-ţi aduni,
şi în ce veşminte să cauţi a te îmbrăca,
– pentru ca, atunci când vei ieşi, să nu fii gol şi să nu stai tremurând cu groază şi cu ruşine în faţa Celui Înfricoşat!
Iisuse Doamne, Marele şi Slăvitul Dumnezeu şi Jude-cătorul nostru al tuturora,
slavă Ţie, pentru Atotputernicia Ta şi pentru Mila Ta faţă de noi!
Iată, Doamne, stăm în faţa Ta cutremuraţi şi conştienţi şi de vinovăţia noastră, ca şi de măreţia Puterii Tale! Şi crezând în Venirea Ta şi în învierea noastră din morţi, Te rugăm din tot sufletul nostru, să ne dăruieşti înţelepciunea unei umblări în curăţia ascultării Tale şi voinţa de a urma neclintiţi calea acestei ascultări.
Îmbracă-ne, Doamne Iisuse, prin Duhul Sfânt, în toate virtuţile plăcute Ţie
şi umple candelele noastre de trăirea voii Tale,
şi fii lumina noastră nemaistinsă, pentru ca niciodată să nu mai umblăm în întuneric,
ci trăind aici în lumină,
să adormim în lumină,
să înviem în lumină
şi să împărăţim cu Tine, în lumină (Ioan 6, 40; Rom. 8, 17; 1 Petru 4, 13).
Aşa ne ajută, Doamne Iisuse, să ajungem la Învierea cea mare şi veşnică cu toţii.
Amin.
Traian Dorz, din HRISTOS – ÎNVIEREA NOASTRĂ