Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
„Dar când Dumnezeu – Care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe nici un om, nici nu m-am suit la Ierusalim la cei care au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.” (Galateni 1, 15-17)
Când în viaţa unui om al lui Dumnezeu se petrece o minune, sau vine o chemare, sau se descoperă un adevăr, acest lucru se face în aşa fel încât omul cu care se petrece aceasta nu mai are nici o îndoială că Duhul lui Dumnezeu face aceasta cu el.
Tot ceea ce vine de la Dumnezeu, în viaţa cuiva, vine însoţit de o puternică încredinţare a adevărului acestei descoperiri. Revelaţia lui Dumnezeu este însoţită de mărturia unei mari puteri care încredinţează toată fiinţa alesului Său că descoperirea este dumnezeiască. Şi sufletul se umple de puterea nebiruită a siguranţei şi a încrederii neclintite…
Taina naşterii din nou este unică, după cum şi sufletul nostru este unic. Ea, chiar dacă se întâmplă în viaţa mai multora în acelaşi timp, este totuşi unică pentru fiecare suflet. Fiecare din cei cu care se petrece taina aceasta o simte altfel. Şi în fiecare ea lucrează în alt fel, potrivit cu starea fiecăruia, cu chemarea fiecăruia, cu ascultarea fiecăruia.
Cel cu care se petrece taina aceasta simte totdeauna o putere cerească lucrând asupra sa, fără să o poată respinge sau stăpâni, aşa cum nu poţi stăpâni sau împiedeca un vânt puternic, ci trebuie să te laşi dus de el.
Când această lucrare vine de la Dumnezeu în chip biruitor şi măreţ, ea se impune puternic, fără putinţă de respingere. Schimbarea totală pe care o face în fiinţa celui peste care vine este plină de putere şi de siguranţă. Nimic şovăitor, nimic îndoielnic, nimic neclar.
Ci totul luminos, limpede şi întreg.
Din pricina asta n-ai nevoie să întrebi pe nimeni.
Şi chiar dacă ai întreba, nimeni n-ar fi în stare şi în măsură să-ţi explice această minune. Dacă n-a explicat-o Hristos lui Nicodim, atunci, cu atât mai mult, un om n-o poate explica.
Ea este o minune, şi minunile nu se pot explica, se pot numai vedea sau crede.
Drag suflet care auzi aceste taine mântuitoare, ia bine seama la ele! Vino chiar acum la Hristos şi cere-I să facă şi în viaţa ta minunea naşterii din nou, fără de care nimeni nu va putea intra în Împărăţia Lui cea cerească (In 3, 5).
Când Hristos te cheamă să vii să te predai Lui, atunci nici un alt glas să nu mai audă urechile tale. Nici o îndoială să nu mai asculte inima ta. Nici o altă iubire să nu te reţină… Pe nimeni altcineva să nu mai întrebi. Ci cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată fiinţa ta vino şi te predă lui Iisus în totul totului tot…
Această predare va face în tine naşterea din nou şi te va transforma din om firesc în om duhovnicesc. Şi dintr-un rob al păcatului te va face un copil al lui Dumnezeu, o unealtă folositoare în Mâna şi în slujba Lui.
Se petrec în viaţa noastră lucruri care se văd puternic că vin de la Dumnezeu. Şi când Duhul Sfânt face lucrări care ne arată cu tărie că sunt de la Hristos, atunci noi trebuie să credem puternic şi să nu ne îndoim nicidecum cu privire la ascultarea îndrumării pe care ne-o poruncesc ele.
Adevărul lui Dumnezeu trebuie să ne fie mai scump decât orice comoară din lumea asta, iar dragostea faţă de El nu trebuie să o întreacă în inima noastră nici o altă dragoste pământească, oricare ar fi ea.
Când vezi astfel de adevăruri şi auzi astfel de porunci cereşti, orice întrebare omenească este un păcat, fiindcă pune la îndoială măreţia lui Dumnezeu.