Traian Dorz, Răsplata ascultării, cap. 10
1. Nici o haină nu-ţi ţine de cald dacă nu ai cămaşa pe dedesubt.
Nici o podoabă nu te poate înfrumuseţa dacă n-ai cămaşa albă şi curată.
Aşa este şi cu naşterea din nou.
Nici o îmbrăcăminte nu-ţi vine bine dacă pe tine este o cămaşă sfâşiată.
Dar dacă ţi-e cămaşa curată şi albă, frumoasă şi întreagă – ea dă valoare şi căldură tuturor celorlalte haine.
Aşa este şi cu naşterea din nou.
2. Poţi avea orice dar şi orice poziţie în Lucrarea Evangheliei:
poţi avea părinţi renumiţi şi credincioşi,
poţi avea talent de cântat sau de vorbit,
poţi avea multe însuşiri frumoase,
– fără naşterea din nou, în zadar.
Eşti ca şi fără veşmântul de nuntă.
3. Fără naşterea din nou eşti ca fără cămaşă bună şi caldă pe sub haină.
Fără naşterea din nou, nici în faţa Domnului, nici în faţa fiinţelor duhovniceşti tu nu poţi avea valoarea care se cere.
Toate podoabele tale, fără ea, n-au nici un preţ, nici o căldură, nici un rost, întocmai ca hainele celui fără cămaşă.
4. „Să nu sfâşiem Lucrarea Domnului”, aşa ar trebui să zică şi să grijească fiecare din cei ce se ocupă cu ea.
Să nu sfâşiem învăţătura sfântă prin care s-a primit dragostea Domnului şi dragostea fraţilor.
Ar trebui să se teamă ca de moarte cei ispitiţi s-o facă.
Ea este cămaşa lui Hristos.
5. Să nu sfâşiem unitatea sfântă a Bisericii lui Hristos.
Să nu sfâşiem părtăşia dulce a adunării frăţeşti, în care ne-am încălzit atâta vreme.
Să nu sfâşiem inimile părinţilor noştri şi ale soţilor noştri duhovniceşti cu nimic din ceea ce îi poate îndurera.
Să nu sfâşiem legătura sfântă, căldura scumpă, încrederea dulce,
– nimic din cele ce sunt comori scumpe ale Domnului şi ale frăţietăţii noastre.
Căci acestea sunt unice, cum era cămaşa lui Hristos.
6. O dată sfâşiate, ele nu se mai pot reface cum au fost – niciodată.
Chiar dacă în urmă s-ar mai cârpi câte ceva, tot se va vedea şi se va simţi totdeauna că acolo a fost o sfâşiere şi o ruptură.
O, ce mare crimă fac cei care sfâşie învăţătura şi credinţa fraţilor!
Să nu sfâşiem înseamnă să avem o sfântă gelozie pentru unitatea, curăţia, frumuseţea şi podoaba Lucrării prin care avem intimitatea cu Hristos şi cu fraţii.
7. Preţul pe care i-l dai unei iubiri se va vedea după gelozia pe care o ai pentru ea.
O iubire fără gelozie nu este iubire.
Gelozia face parte din adevărata iubire.
Pe acela pentru care nu eşti gelos nici nu-l iubeşti cu adevărat. Faţă de Lucrarea în care ne-a născut Domnul, noi trebuie să avem o dragoste unică,
o dragoste plină de o sfântă gelozie.
8. Haine poţi avea mai multe, dar cămaşă nu ai decât una.
Învăţături ulterioare poţi avea oricâte, dar cea care te-a încălzit întâi,
pe care ai îmbrăcat-o prima dată,
cea care ţi-a acoperit goliciunea ta la început
este şi rămâne pe totdeauna una.
Aceasta este prima ta învăţătură şi prima ta credinţă.
Legământul tău dintâi.
Ţine la ea cu gelozie!
N-o lepăda, n-o sfâşia, n-o murdări.
Fie-ţi scumpă şi sfântă.
Fie-ţi neschimbată şi aproape.
Fie-ţi caldă şi iubită pe totdeauna. Căci cu ea te-a îmbrăcat Hristos pe veci.
9. În credinţa şi Lucrarea aceasta te-au cunoscut fraţii şi i-ai cunoscut şi tu.
Din ea să te îmbrăţişeze îngerii,
peste ea să te îmbrăţişeze Dumnezeu.
Nimic să nu te dezbine de ea. Să ştii s-o şi aperi cu gelozie şi îndrăzneală, împotriva tuturor celor ce umblă să o sfâşie dinăuntru sau din afară.
10. „Cămaşa” aceasta este apărarea fiinţei noastre frăţeşti.
Cât sâmburii din nucă sunt apăraţi de o cămaşă, unitatea lor şi viaţa lor este în siguranţă.
Când cămaşa lor este sfâşiată, vor fi sfâşiaţi şi ei.
Fraţii mei, ţineţi la unitatea şi sănătatea Lucrării în care v-a născut şi crescut Hristos.
Cât va sta ea sănătoasă şi tare, şi voi veţi trăi şi veţi putea să vă bucuraţi împreună înăuntrul ei.
Când însă, din vina voastră, cămaşa unităţii care vă apără se va sfâşia, voi veţi fi rupţi şi veţi pieri.
Nu-i lăsaţi pe cei ce o sfâşie! Opriţi-i, împiedicaţi-i (Tit 3, 10; II In 10).
11. Grija şi dragostea faţă de Lucrarea Domnului în care ne-a născut şi ne-a crescut, şi ne-a păstrat Domnul trebuie să fie însufleţită de o mare gelozie.
În tot ce facem, să avem o aprinsă râvnă de a face ca această Lucrare să fie cât mai frumoasă,
tot mai bogată în roade sfinte
şi tot mai înzestrată cu frumuseţi duhovniceşti.
12. În orice loc şi în orice lucru, să nu avem o mai mare teamă decât că am putea face prin ceva de ruşine sau de pagubă scumpa Lucrare a lui Hristos,
frumoasa noastră cămaşă fără cusătură.
Iar dacă cineva dintre ai noştri umblă s-o sfâşie, să-l privim cum spune Evanghelia: ca pe un stricător al Templului Sfânt,
ca pe un lucrător rău, oricine ar fi el (Gal 1, 8; Flp 3, 2).
13. Fraţii şi surorile noastre, să iubiţi şi să păziţi Lucrarea Domnului mai mult ca pe ochii voştri
şi ca pe casa şi familia voastră trupească.
Cu tot ce avem mai frumos, s-o împodobim pe ea.
Şi cu tot ce ştim mai bun, s-o înzestrăm pe ea.
Iată cum trebuie să facă toţi fraţii ostaşi, mai ales ei, faţă de Sfânta Cămaşă a Domnului şi a noastră,
– care este Adunarea şi Biserica noastră şi a Domnului nostru Iisus Hristos.
14. Până la Cruce au fost mulţi lângă Iisus, dar lângă Cruce nu mai stau cu El decât cei în care dragostea a biruit frica morţii.
Cei a căror dragoste este mai tare ca moartea
şi a căror gelozie este mai neînduplecată decât orice (C Cânt 8, 6).
15. Lângă Crucea lui Iisus, în cel dintâi loc, este tot Mama Lui Sfântă; Preasfânta Fecioară şi Preadulcea Mamă a fost nedespărţită de Iisus.
Ea a fost lângă ieslea cântărilor îngereşti pentru El.
Ea a fost lângă leagănul rugăciunii cu El.
Ea a fost lângă bucuriile izbânzilor Lui – şi a fost lângă durerile Patimilor Lui.
Ea este la Cruce, lângă Jertfa Ispăşirii Lui.
Şi Ea este astăzi la Dreapta Slavei Lui (Ps 45, 9).
16. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
Preasfântă Fecioară Desăvârşită,
Preasfântă Mamă Unică,
Preasfântă Închinătoare mai apropiată,
Preasfântă Fiinţă mai cinstită,
Preasfântă Inimă mai iubitoare – tu, cea care eşti mai aproape de Fiul tău şi Mântuitorul nostru Dulce –,
roagă-te pentru noi, de lângă El…
Şi de lângă noi.
17. Lângă Crucea lui Iisus se unesc sufletele pentru totdeauna.
Este veşnică părtăşia care se sudează prin Cruce şi prin durere,
prin suferinţă şi prin jertfă,
prin sânge şi prin lacrimi;
– aceasta nu mai poate fi nici ruptă şi nici uitată până în veci.
18. Nu mai este o mai mare dragoste decât aceea care îşi dă viaţa pentru aproapele său.
Noi am cunoscut dragostea lui Hristos pentru noi fiindcă El Şi-a dat Viaţa Lui pentru noi.
Şi la fel, şi Hristos cunoaşte dragostea noastră adevărată pentru El numai în acei care suntem în stare să ne dăm viaţa noastră
întâi Lui.
Apoi pentru El.
19. Fără sânge nu este iertare (Evr 9, 22).
Şi fără iertare nu este dragoste…
Mulţi au fost lângă predicile tale,
mulţi lângă cântările tale,
mulţi lângă bucuriile tale,
mulţi lângă petrecerile tale,
– dar puţini sunt cei care au fost lângă crucea ta.
Numele acelora de lângă bucurie nu sunt amintite.
Dar numele celor dragi de lângă cruce au rămas neuitate pe vecie.
20. Vrei să ai o veşnică pomenire în ceruri? Stai lângă Crucea lui Iisus acum, pe pământ.
Vrei să fii neuitat Acolo în Împărăţia lui Hristos? Fii aici alături de Lucrarea Jertfei şi a Dragostei Lui mântuitoare.
Vrei să fii Mâine părtaş la Slava Lui? Fii astăzi părtaş la suferinţele Lui.
Vrei să învii odată împreună cu Iisus? Fii gata să mori împreună cu El.
Adevărat este Cuvântul acesta: Dacă răbdăm împreună cu El, vom şi împărăţi împreună cu El (II Tim 2, 11-12).
Te rugăm, ajută-ne, Iisuse Doamne.
Amin.