Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 26 iulie:
„Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea şi nu Te odihni, Dumnezeule! (Psalmi, 83. 1).
Deşi nici nu dormitează, nici nu doarme Domnul (Ps. 121, 4),
deşi Tatăl lucrează şi Fiul, de asemenea, lucrează (Ioan 5, 17),
totuşi uneori rugăciunile noastre parcă n-au nici un răspuns vreme îndelungată,
iar izbăvirea noastră întârzie neînţeles de mult…
Pentru sufletul care zace în mijlocul flăcărilor durerii fără nici o putere
sau ajunge în mijlocul primejdiilor fără scăpare, orice aşteptare este un chin…
Pentru cel care aşteaptă în stări nebănuit de grele o minune izbăvitoare, orice clipă este grea.
Pentru un astfel de suflet orice clipă este mult şi orice întârziere poate fi nimicitoare.
De aceea, strigătele lui se înmulţesc, pe măsură ce vremea trece
şi cresc în tărie pe măsură ce şi primejdia creşte.
Numai că şi în această privinţă, adeseori, altele sunt gândurile şi căile lui Dumnezeu, decât gândurile şi căile omului.
De multe ori tocmai tăcerea şi odihnirea în care ni se pare că stă Dumnezeu, este cea mai potrivită lucrare din partea Lui pentru noi.
De multe ori, tocmai primejdia de care ne temeam şi de care nu ne-a scăpat Dumnezeu, era ceea ce ne lipsea stării noastre
şi care – pe o cale mai aspră şi mai grea – trebuia să aducă în viaţa noastră tocmai binele cel mai mare şi mai folositor pentru noi.
De multe ori fiinţa sau lucrul care era comoara cea mai de preţ a inimii noastre
şi pentru care ne rugam lui Dumnezeu să nu ne-o ia,
ar fi fost cauza unei veşnice nenorociri pentru noi,
dacă nu ne-ar fi fost luată atunci de Dumnezeu.
De aceea avem o foarte mare nevoie de o totală încredere în înţelepciunea şi în bunătatea hotărârilor lui Dumnezeu ori de câte ori avem rugăciuni stăruitoare pentru izbăviri grabnice înaintea Lui.
Atunci, înfăţişându-I Domnului cu credinţă şi cu curăţie de inimă cererile noastre fierbinţi, noi să fim încredinţaţi că El le va împlini în felul în care dragostea şi înţelepciunea Lui atotştiutoare ştie că este mai bine şi mai folositor pentru viaţa noastră.
Când, printr-o viaţă de adâncă ascultare faţă de Dumnezeu, noi ne-am deprins a avea acelaşi fel de a voi cu El, atunci şi toate rugăciunile noastre sunt împlinirea gândurilor noastre (1 Ioan 5, 14).
Când însă noi trăim o prea puternică viaţă firească, iar în rugăciunile noastre cumpănesc prea greu dorinţele fireşti, atunci ştie Dumnezeu că multe din acele rugăciuni e mai bine să nu ni le asculte.
Mai bine să nu ne răspundă şi să nu Se „obosească“ să ni le împlinească Dumnezeu,
fiindcă dacă atunci, în încercare fiind, El ne-ar îndepărta cuptorul încercării, zgura rămasă în noi ne-ar duce sigur la pierzare veşnică.
Sau dacă odorul inimii noastre nu ar fi luat, ne-ar ajunge mai târziu pricină de ruşine şi de nimicire.
Sau înlăturarea răului de atunci ar face să ajungem într-un rău şi mai mare…
O, pentru cât de mulţi ar fi fost mai bine dacă erau prinşi la prima lor hoţie…
şi să fi fost pedepsiţi la primul lor păcat…,
şi să fi fost descoperiţi la prima cădere!…
Mulţi n-ar fi ajuns să meargă cu îndrăzneală pe calea cea rea până mult mai târziu, când n-au mai putut fi salvaţi de nimeni.
Prin rugăciuni stăruitoare, uneori, poţi smulge din mâna lui Dumnezeu chiar şi ceea ce El n-ar fi voit să-ţi dea.
Dar, vai, de câte ori, după aceea, vei regreta că ai cerut cu stăruinţă ceea ce ai primit.
Pricina multor nenorociri de ale noastre a fost: că am cerut prea stăruitor ceea ce cunoşteam că n-avem drept să-l avem, şi asta ne-a fost spre rău.
O, de câte lacrimi şi griji, şi necazuri am fi fost scutiţi, dacă n-am fi cerut
şi dacă n-am fi primit
multe din cele ce le doream!…
O Doamne, Dumnezeul nostru,
Care ştii cel mai bine ce ne lipseşte nouă,
Te rugăm, să ne ierţi ori de câte ori suntem mai grăbiţi sau mai înceţi decât Tine
în căile şi în gândurile noastre.
Iartă-ne, Doamne, ori de câte ori în rugăciunile noastre cerem ceea ce nu trebuie – şi cât nu trebuie.
Nu ne lăsa, Doamne, să-Ţi cerem niciodată lucruri pe care Tu nu doreşti să ni le dai.
Şi nu ne asculta atunci când Îţi cerem să nu ne iei lucruri care ne-ar fi spre răul nostru dacă ni le-ai lăsa.
Ci ajută-ne ca, având totdeauna acelaşi gând şi aceeaşi voie cu Tine,
după ce Îţi înfăţişăm dorinţele şi cererile noastre, să aşteptăm în linişte răspunsul Tău.
Şi să-Ţi mulţumim totdeauna Ţie, oricare ar fi acest răspuns.
Căci fie că se potriveşte cu ceea ce Ţi-am cerut noi, fie că este cu totul altfel de cum am cerut sau gândit noi,
ceea ce ne dai Tu este totdeauna darul cel mai bun şi răspunsul cel mai folositor pentru noi.
Fie slăvit Numele Tău Sfânt!
Amin.
*
Cuvinte înţelepte:
Fiii mei, precum lumina ochilor voi vi-o păziţi,
şi precum de foc şi apă plini de teamă vă feriţi,
şi precum de groaza morţii fugi să scapi în orice loc,
şi precum doriţi scăparea din oricare nenoroc –
mai mult ca de toate-acestea, de păcat să vă feriţi,
nici un rău şi niciodată nimănui să nu-l doriţi,
căci păcatul se răzbună totdeauna pe acel
care-l face-ntâi…, şi răul, pe câţi umblă după el.