Traian DORZ, din «Cântarea, ca meditaţie»
Împotrivirile şi cernerile încercărilor, pentru cei credincioşi, nu sunt un rău, ci sunt un bine în lumea aceasta. Ele ne sunt rânduite de Dumnezeu în viaţa noastră tocmai spre a întări şi adânci şi mai puternic rădăcinile credinţei noastre în Hristos. După cum şi vânturile puternice fac rădăcinile copacilor să se adâncească şi mai mult în pământ, spre a nu duce lipsă de apă atunci când sunt vremuri de secetă, tot aşa şi încercările fac ca rugăciunile credinţei noastre să se adâncească şi mai puternic în Hristos, pentru ca, în peregrinările noastre prin lumea aceasta de prin locurile pustii şi fără apă, să nu ducem lipsă de umezeală şi de putere duhovnicească.
Soarta noastră în lumea aceasta fiind asemenea cu soarta lui Hristos, noi nu trebuie să ne aşteptăm să fim primiţi cu bucurie acolo unde El este primit cu ocară. Nici ca noi să fim iubiţi acolo unde este El alungat. Fiind părtaşi cu Hristos la tot ce se-ntâmplă printre oameni, la fel trebuie să ne mângâiem cu nădejdea că vom fi părtaşi cu El şi-n vremea răsplătirii Lui. În a fi părtaşi cu Hristos la tot ce întâmpină El pe pământ ar trebui să ne găsim noi marea bucurie şi mângâiere în orice loc şi-n orice vreme în viaţa aceasta. Şi unde Domnul nostru este prigonit, acolo şi noi să nu ne mirăm că vom avea parte de aceasta.
Unde Domnul nostru este primit cu bucurie şi ospătat cu drag, desigur că şi noi vom fi primiţi tot aşa. Dar de unde El este alungat, acolo nu trebuie să ne mirăm că avem aceeaşi soartă ca El. Să nu ne întristăm deci niciodată de asta. Nici să nu ne facem păreri amăgitoare cu privire la ce ne-aşteaptă din partea lumii pentru că noi umblăm pe urmele lui Iisus. Iar dacă avem de primit răni în loc de mângâieri sau pietre în loc de pâine, sau hulă în loc de recunoştinţă când am făcut vreun bine, să nu ne plângem nici de asta, ci să privim la Domnul nostru şi să ne înarmăm cu răbdarea Lui, mângâindu-ne cu dulcea nădejde că în curând vom avea şi noi parte de slavă alături de El, dacă am avut parte de ocară tot aşa.
După cum slava lui Hristos nu a avut loc înainte de patimile şi de moartea Sa, ci după acestea, tot aşa va fi şi cu noi. Nu înainte de moarte să dorim noi slavă şi răsplătire, ci după moarte, aşa ca El.
Domnul să ne dăruiască acelaşi fel de a gândi, pentru ca în felul acesta să ne asemănăm cu El în toate. Amin.
Nu te-ntrista prea mult atunci
când suferi câte-o-mpotrivire,
când pentru sfintele porunci
culegi dureri – şi nu iubire,
căci nici Hristos cel Preamărit
n-a fost cu drag de toţi primit.
Şi nici nu plânge prea amar
când, pentru c-ai făcut ce-i bine,
eşti pus alături de-un tâlhar
şi mulţi privesc urât la tine,
căci şi Stăpânul tău Hristos
n-a fost privit de toţi frumos.
Nici nu te-nfricoşa prea greu
când parcă-ţi vine-o răstignire,
ci roagă-te lui Dumnezeu
şi-ţi va trimite întărire,
căci şi Hristos, pân’ a învins,
şi de-ntristări a fost cuprins.
Ci crede, luptă-te şi fii
statornic şi viteaz în toate,
căci nici nu poţi gândi – să ştii –
ce răsplătiri îţi sunt păstrate,
căci şi Hristos Cel ce-a răbdat
nespus de mult este ’nălţat!