Traian DORZ
Numai Cuvântul Tău mă face
să-mi pot vedea păcatul meu,
ca să-mi ’nnoiesc mărturisirea
şi pocăinţa mea mereu.
Numai Cuvântul Tău mă poate
sub Cruce-ngenunchea plângând,
să-mi pot afla despovărarea
şi pacea inimii-ascultând.
Numai Cuvântul Tău mă creşte
senin, puternic şi smerit,
de-orice păcat şi neascultare
şi de-orice rătăciri ferit.
Numai Cuvântul Tău mă poartă
curat prin orişice noroi,
dând luptei mele spre sfinţire
mereu puteri şi trepte noi.
Numai Cuvântul Tău cel dulce
alină sufletul meu când,
chiar de la cei mai dragi, se-ntoarce
îndurerat şi sângerând.
Numai Cuvântul Tău îmi face
dreptate-atunci când, prea lovit,
mă-ntorc mereu din orice parte
mai întristat şi mai zdrobit.
Numai Cuvântul Tău, Iisuse,
mă mângâie pe orice drum,
să-ndur spre slava viitoare
oricâte nedreptăţi de-acum.