Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 4 septembrie:

„Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană, acela îmi va sluji“ (Psalmi 101, 6).

bibliaNu este o mai mare comoară pentru o fiinţă pe lume decât ochii treji, sănătoşi şi atenţi, care văd drept şi bine.
Când o fiinţă are ochii sănătoşi, treji şi atenţi, nu i se poate întâmpla niciodată răul, fiindcă ochii săi, aceste mădulare care sunt aşezate de Dumnezeu în fruntea ei, văd de departe primejdia
şi înştiinţează din timp pe toate celelalte mădulare asupra ei.
Ochii îndreptaţi totdeauna înainte, adică pătrunzătoarea pricepere şi atenta desluşire a viitorului, îl înştiinţează pe acela care îi are
şi care îi ascultă,
nu numai pentru a şti şi a se putea feri la timp de ceea ce i-ar putea fi spre rău,
dar şi spre a face din timp ceea ce îi este de trebuinţă şi spre bine.

După cum ochii trupeşti sunt aşa de scump lucru şi de un aşa mare preţ pentru fiecare vietate trupească, încât cine nu-i are este în fiecare clipă în primejdie de moarte şi într-o jalnică stare nenorocită,
tot aşa sunt şi ochii sufleteşti.
Duhovniceşte, ochii îndreptaţi înseamnă mintea trează, atentă, sănătoasă şi ascuţită,
care este îndreptată totdeauna spre tot ce este adevărat, frumos şi bun: adică spre voia lui Dumnezeu.
Şi, după cum ochii îndreptaţi spre o ţintă bună călăuzesc toate mădularele trupului spre aceasta, tot aşa mintea sănătoasă va călăuzi toate pornirile, dorinţele, gândurile şi simţirile noastre sufleteşti şi trupeşti, neîncetat, spre împlinirea în chip cât mai frumos, mai bine şi mai adevărat a celor ce sunt cât mai după voia lui Dumnezeu.

Dar precum este o fiinţă trupească formată din mădulare felurite, aşezate în locuri felurite, tot aşa în organismul duhovnicesc al Bisericii şi Lucrării lui Hristos sunt mădulare felurite, pentru slujbe felurite.
„Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doi-lea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei care au darul minunilor, al tămăduirilor, ajutorării, cârmuirii şi vorbirii în diferite limbi“ (1 Cor. 12, 28).
Aceasta este o rânduială lăsată de Dumnezeu în Biserică.
Aceasta este o înţeleaptă împărţire şi ordine făcută de Însuşi Dumnezeu, Care a hotărât fiecărui mădular aşezat de El o anumită îndatorire faţă de celelalte mădulare. Şi tot El le-a aşezat şi celorlalte mădulare anumite datorii faţă de acesta, după felul slujbei pe care o îndeplineşte şi după însemnătatea acestei slujbe pentru viaţa trupului întreg (Rom. 12, 4-5).

Însemnată este pentru trup slujba fiecărui mădular al său, dacă este sănătos şi ascultător.
Dar, dintre toate, cea mai însemnată este slujba acelor mădulare care sunt aşezate în frunte, adică slujba ochilor trupului.
Aceştia pentru această slujbă au şi fost aşezaţi mai presus decât toate celelalte mădulare. După cum a zis Mântuitorul: „Ochiul este luminătorul trupului“.
Pentru că ochii au slujba şi datoria de a veghea asupra tuturor celorlalte, fiind mereu îndreptaţi spre ceea ce are de făcut întreg corpul condus de ei.
Picioarele nu pot vedea sau prevedea pe unde merg şi unde vor ajunge – aceasta ochii trebuie s-o facă!
Nici mâinile nu pot, ci ochii trebuie să aibă grija de a nu ajunge mâinile arse sau pierdute.
Nici gura nu ştie cu ce se hrăneşte: ochii trebuie să aleagă hrana pe care trebuie s-o consume,
pentru ca să nu se infecteze sau să se înece tot trupul.
O, dacă ar înţelege toţi acei ochi care citesc acestea şi şi-ar împlini bine datoria lor!

Preabunule Doamne, Dumnezeul înţeleptei rânduieli,
Tu, Care ai aşezat în Lucrarea Ta cea sfântă mădularele care o alcătuiesc şi pe care le-ai rânduit cu însărcinări felurite, dar toate însemnate, pentru împlinirea voii Tale în această Lucrare, Te rugăm să binecuvântezi fiecare mădular al Bisericii Tale celei vii,
pentru a-şi împlini cu credincioşie şi cu atenţie slujba pe care Tu Însuţi le-ai încredinţat-o fiecăruia,
pentru ca împlinindu-şi-o bine să poată intra odată cu bucurie în odihna Ta.
Te rugăm, Doamne, însă cu atât mai mult pentru acele mădulare aşezate de Tine, cu grija sau prin voia Ta, în fruntea sfintei Tale Lucrări,
ca să le dăruieşti Tu Însuţi o curăţie şi o lumină şi mai mare, o limpezime şi o grijă şi mai înaltă,
pentru că ei nu răspund numai de ei înşişi, ci şi de toţi ceilalţi.
Şi nu răspund numai pentru acum, ci şi pentru un întreg viitor.
Dăruieşte, Doamne Iisuse, ochi drepţi şi luminoşi Bisericii Tale şi Oastei Tale
– şi Tu, Care eşti Capul, poartă-i totdeauna îndreptaţi spre ceea ce este plăcut înaintea Ta. Şi folositor Lucrării şi Evangheliei Tale.
Amin.

*
* *

Cuvinte înţelepte:

„Gândeşte-te în fiecare dimineaţă când te trezeşti din pat că trebuie să dai răspuns lui Dumnezeu de toate faptele tale – şi nu vei păcătui în faţa Lui, ci frica lui Dumnezeu va sălăşlui în tine!“ (Ava Isaia).

*

„Chiar şi atunci când omul se află pe înălţimi şi este bogat în har, mai are în el o grădină sălbatică a răutăţii!“ (Sf. Macarie cel Mare).

*

Grija de-a-ţi păstra-n sfinţire gândurile şi fiinţa
îţi va face mai curată şi mai rodnică credinţa,
înălţând din treaptă-n treaptă viaţa ta spre strălucire,
– numai astfel se ajunge
în sfârşit la mântuire!

SUFLETE PIERDUT

Suflete pierdut prin patimi
şi căzut prin văi pustii,
când Iisus Hristos te cheamă,
tu n-auzi?
– De ce nu vii?

Iată, la un pas e moartea,
şi tu n-o vezi şi n-o ştii,
şi Iisus Hristos te cheamă,
– cât mai stai?
De ce nu vii?

Cel viclean te-atrage-n flăcări,
şi tu tot de el te ţii,
iar Iisus Hristos te cheamă,
–tu ce-aştepţi?
De ce nu vii?

Ceru-ntreg de mult te-aşteaptă
şi te vrea în el să fii,
şi Iisus Hristos te cheamă
– suflet drag,
de ce nu vii?

Iată, cei ce merg cu Domnul
sunt atâtea zeci de mii,
şi Iisus Hristos te cheamă,
– tu de ce,
de ce nu vii?

Vrei tu oare-n focul veşnic
să verşi lacrimi prea târzii?
O, Iisus Hristos te cheamă,
– vino azi!
să vii, să vii!…

Cântarea Psalmului 101

1. Cânta-Ţi-voi bunătatea şi dreptatea,
da, Doamne, numai Ţie-Ţi voi cânta,
2. Pe calea sfântă şi neprihănită
cu-nţelepciune eu mă voi purta.

Când vei veni la mine, oare, Doamne?
– Umbla-voi fără vină-n Casa Ta,
3. Naintea mea nimic rău nu voi pune,
urăsc a celor răi purtare rea.

4. Îndepărta-voi inima stricată,
de drumul rău nici nu voiesc a şti.
5. Voi nimici pe toţi clevetitorii,
pe cel trufaş nici nu-l voi suferi.

6. Asupra credincioşilor din ţară
avea-voi ochii pururi aţintiţi
ca ei să locuiască lângă mine,
sluji-mi-vor numai cei neprihăniţi.

7. Cel care se dedă la-nşelăciune
în casa mea nicicând n-o să mai stea,
acel ce-i place a grăi minciună
pe veci va fi-alungat din faţa mea.

8. În fiecare nouă dimineaţă,
pe toţi cei răi din ţară-am să-i stârpesc
în ţara Domnului să nu mai fie
nici unii care răul săvârşesc.

*
* *

Cuvinte înţelepte:

„Precum e cu neputinţă a trăi viaţa aceasta fără a mânca şi a bea, tot aşa e cu neputinţă ca fără paza minţii sau curăţia inimii să ajungem la o stare duhovnicească plăcută lui Dumnezeu“ (Isichie Sinaitul).

*

„Atâta timp cât te afli în trup, să nu fii fără de grijă şi să nu te încrezi niciodată în tine însuţi, chiar dacă ai simţit uneori o eliberare de patimi!… Vrăjmaşul întrerupe uneori năvălirea, cu intenţii viclene, pentru un timp oarecare, pentru ca noi să slăbim râvna şi vegherea. Atunci se aruncă asupra noastră cu mai multă furie, ca să ne rostogolească în păcate grele“ (Ava Isaia).

*

Îngrijind în orice clipă de-ale vieţii griji mărunte,
griji să nu ţi-o pierzi pe-aceea care este mai de frunte!