Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut
Într-adevăr, smerenia, pacea şi blândeţea inimii sunt atât dSfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzute strâns legate încât unde este una, acolo e şi ceaialta. Cel blând cu inima e şi smerit şi invers, cel smerit cu inima este şi blând. De aceea şi Domnul le zicea: „Învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi cu inima smerită“ (Mt. 11, 29).
Frate, dacă îţi place a avea pacea inimii, sileşte-te a intra într-însa prin uşa smereniei. Nu-i altă intrare într-însa decât smerenia.
Pentru a câştiga smerenia se cuvine, mai ales la început, să te sileşti şi să te osteneşti şi a primi toate necazurile şi piedicile ca pe nişte surori iubite. Fugi de orice slavă şi cinste. Doreşte a fi defăimat de oricine şi să nu te sprijine ori să te mângâie altcineva, decât Dumnezeu.
Aşază şi întăreşte acest gând în inima ta. Numai El este binele, scăparea ta; toate celelalte lucruri sunt pentru tine atâţi spini, care, băgaţi în inima ta, te vor răni mortal.
Deşi te ruşinează cineva, nu te mânia, ci sufere cu bucurie, fiind convins că atunci Dumnezeu e cu tine.
Nu dori nici o altă cinste decât a pătimi pentru dragostea lui Dumnezeu şi pentru ceea ce sporeşte slava Lui.
Sileşte-te a te bucura când cineva îţi zice cuvinte de ocară, fie că te mustră, fie că te defaimă. Sub acest praf şi necinste, mare comoara-i ascunsă. Dacă o vei dezgropa, vei deveni bogat pe nesimţite, şi nu-şi vor da seamă nici cei ce-ţi oferă acest dar, adică cei ce te necinstesc. Să nu cauţi a fi iubit de cineva în viaţă, nici cinstit, ca să renunţi a pătimi cu Hristos cel răstignit şi să te împiedice cineva. Pazete-te până şi de ţine, ca de cel mai mare vrăjmaş ce te atacă. Să nu urmezi voinţei şi minţii tale, dacă nu vrei să pieri.
De aceea ţine totdeauna armele, gata a te apăra. Şi când voinţa vrea să se aplece la vreun lucru, fie chiar sfânt, arunca-o goală înaintea lui Dumnezeu, cu adâncă smerenie, roagă-L că fie spre dânsa voia Lui, iar nu a ta. Aceasta numai cu pofte din inimă, fără vreo amestecare a iubirii de sine. Dă-ţi seama că singur nu poţi face nimic.
Păzeşte-te de gânduri ce par a aduce sfinţenie şi de râvna fără socoteală. De aceea alegoric zice Dumnezeu: „Luaţi seama de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar înlăuntru sunt lupi răpitori; din roadele lor îi veţi cunoaşte“ (Mt. 7, 15). Roadele lor sunt să lase în suflet întristare şi supărare. Căci toate cele ce te depărtează de smerenie, pace şi linişte internă, în orice formă ar fi, sunt proorocii mincinoşi, îmbrăcaţi în chip de oi, poate cu făţărnicie de râvnă, pentru a folosi pe aproapele tău fără socoteala; în realitate sunt lupi răpitori ce-ţi răpesc smerenia şi acea pace şi linişte de care, oricine doreşte progres temeinic, are atâta nevoie.
Şi cu cât lucrul are mai multă faţă şi chip de sfinţenie, cu atât trebuie să-l cercetezi mai temeinic. Fă aceasta cu multă odihnă şi linişte lăuntrică, după cum am spus. Iar dacă vreodată te-ai arătat lipsit, de vreuna din acestea, nu te turbura, ci smereşte-te înaintea Dumnezeului Tău, recunoaşte-ţi neputinţa şi învaţă-te pentru viitor. Căci poate aceasta e slobozită de Dumnezeu ca să smerească o mândrie ce se află ascunsă în tine şi tu n-o cunoşti.
Chiar de simţi vreodată că-ţi împunge sufletul cu vreun fel de ghimpe ascuţit şi otrăvitor, nu te nelinişti, ci ia seama mai cu atenţie să nu treacă la maruntaele tale. Trage-ţi înapoi inima, afundă cu dulceaţă voia ta, în focul păcii şi al liniştii, păzind sufletul curat pentru Dumnezeu, pe care vei afla totdeauna în maruntaele şi în adâncurile inimii, pentru îndreptarea socotelii tale. Încredinţează-te că totul ţi se întâmplă din cauza nepriceperei tale. Numai astfel îţi agoniseti folos şi te învredniceşti de cununa dreptăţii gătită ţie de mila lui Dumnezeu.