Atunci când ai văzut, Iisuse, Mântuitorule-ndurat,
cum tot poporul Îţi aduse femeia prinsă în păcat,
Tu-ai cunoscut durerea toată ce bietul suflet i-apăsa
şi că pârâşii ei din gloată erau mai vinovaţi ca ea!
Şi Te-ai plecat să scrii pe vatră cuvântul greu şi-nfiorat
s-arunce-ntr-însa prima piatră acela fără de păcat!
Ei au simţit a Ta mustrare şi, ruşinaţi, Te-au părăsit,
căci să arunce piatra-n stare nici unul nu s-a socotit.
Dar azi, „creştina“ noastră gloată şi fiece pârâş din ea
se crede-n stare prima dată oricând cu piatra el să dea!
Se crede-n stare să arunce întâi chiar cel mai păcătos.
…O, de-ai mai scrie ca şi-atunce, Iisuse, un cuvânt pe jos! (Traian DORZ)