PE CINE CĂUTAŢI?

Traian DORZ, din Hristos – Răscumpărătorul nostru

„El i-a întrebat din nou: «Pe cine căutaţi?». «Pe Iisus din Nazaret», i-au zis ei.” (Ioan 18, 7)

În mod normal, oamenii legii trebuie să caute pe oamenii fărădelegii, fiindcă aşa este scris (Rom. 13, 4; I Petru 2, 14).
Legea este pentru cel fărădelege.
Soldaţii unei ţări trebuie să caute pe vrăjmaşii care ameninţă libertatea şi viaţa poporului şi a ţării lor.
Aprozii şi slujitorii tribunalelor ar trebui să-i caute pe cei care scapă de sub paza legii şi care sunt primejdioşi pentru liniştea şi viaţa poporului.
Slujitorii cuiva, să caute pe cei care ar fi furat ceva din avutul stăpânilor lor.
În mod normal, cu săbii se merge împotriva cuiva care este periculos şi înarmat.
Cu funii se merge împotriva cuiva care este violent şi agresiv.
Cu mulţime se merge împotriva celui puternic şi rău.
Dar vinovăţia oamenilor rămâne veşnică, pentru că ei, ştiind că Hristos nu este în nici unul din aceste feluri, ci tocmai dimpotrivă, au trimis totuşi după El nişte oameni ai legii, ca după un nelegiuit.
Nişte ostaşi înarmaţi, ca după un duşman al ţării.
Nişte aprozi şi gardieni, ca după un evadat.
Nişte robi, ca după un tâlhar, nişte arme, ca după un periculos.
Şi noaptea, ca după un răufăcător.

Iuda cu ucenicii săi Îl căutau pe Hristos şi pe ucenicii Lui.
Acum cele două cete erau faţă în faţă.
Mântuitorul, deşi ştia bine totul,
deşi văzuse nevrednicia vrăjmaşilor Săi,
căuta totuşi din nou să le trezească cugetul lor spre a judeca şi ei ceea ce fac, zicându-le: Pe Cine căutaţi?
Cu alte cuvinte, Mântuitorul îi întreba în felul acesta: Mă căutaţi voi pe Mine? Voi nu ştiţi Cine sunt Eu şi ce am făcut?
Voi nu M-aţi auzit şi nu M-aţi văzut niciodată?
Astfel de fapte am făcut Eu, ca voi să veniţi după Mine în felul acesta?
Dacă stăpânii voştri săvârşesc o nelegiuire, voi de ce vă uniţi cu nelegiuirea lor?
Voi ştiţi Cine este Iisus. De ce aţi primit să mergeţi contra Lui?
Voi ştiţi pe cine ar trebui să căutaţi… şi ştiţi şi Cine este Acela pe Care veniţi să-L prindeţi acum, ca să fie osândit.
Ştiţi crima care se face. Iar voi vă uniţi la săvârşirea ei?…
Nu vă îngroziţi de fărădelegea pe care o faceţi în numele Legii? De păcatul pe care îl faceţi în numele Templului? De crima pe care o faceţi în numele lui Dumnezeu, chiar contra lui Dumnezeu?
Pe Cine căutaţi voi? Pe Cine prigoniţi voi? Pe Cine străpungeţi voi?
Nu vedeţi pe Cine?

Vinovăţia tuturor vrăjmaşilor lui Iisus rămâne veşnică şi neiertată pentru că toţi ştiau pe Cine caută.
Cunoşteau fiecare dintre ei, în frunte cu Iuda, Cine este Iisus.
Avuseseră destul timp şi destule ocazii să-L cunoască.
Şi totuşi au acceptat să meargă să-L prindă pe Iisus şi să-L dea pe mâna ucigaşilor de Dumnezeu.
Au colaborat cu diavolul în chip direct şi conştient.
Au săvârşit marele şi neiertatul păcat cu voia lor şi cu ştiinţa lor.
Căci dacă n-ar fi dorit şi ei acest lucru, ar fi putut să nu-l facă.
Doar unii dintre ei mai fuseseră trimişi şi mai înainte ca să-L prindă pe Domnul.
Dar atunci au gândit cu o minte limpede şi nu au împlinit o poruncă blestemată, ştiind bine că şi cine o execută este la fel de vinovat ca şi cel ce o dă.
Atunci s-au întors fără Iisus la mai-marii lor şi le-au răspuns bine şi curajos: Nimeni, niciodată n-a mai vorbit ca Omul acesta (Ioan 7, 32-46).
Puteau face la fel şi acum. Dar n-au făcut-o.
Cel care rămâne rob unui nelegiuit devine şi el nelegiu¬it, asemenea stăpânului său. Cine rămâne frate unui vânzător este vânzător şi el. Cine este alături de un rău-făcător, de un Absalom care se ridică împotriva părintelui şi binefăcătorului său, este blestemat şi el, ca acela lângă care stă, pe care-l primeşte, de care ascultă şi pe care-l urmează.

Tu, dragă suflete, oare Îl cauţi pe Iisus?
Cu ce gânduri mergi tu să-L cauţi pe Iisus?
Cu ce planuri mergi la consfătuirea frăţească?
Cu ce planuri mergi când te duci spre Iisus şi spre fraţi?
Nu cumva mergi trimis de diavolul, cu planuri de vânzare, de pâră, de ucidere?
Cine te-a chemat sau cine te-a trimis?
Pe urmele cui te duci tu spre Iisus şi în slujba cui?
Cine te îndrumă spre Iisus şi spre fraţi?
Şi ce planuri ai după ce vei ajunge la Iisus?
Şi, după ce vei sta cu fraţii şi vei şti ce au vorbit ei, unde vei merge să spui?
Oricâte gânduri bune ai avea în tine însuţi, dacă acela cu care te-ai unit şi cu care lucrezi este un nelegiuit, curând vei fi şi tu asemenea lui.
Oricât de bună inimă ai zice tu că ai, dacă fapta mâinilor tale, dacă urmele picioarelor tale şi slujba fiin¬ţei tale sunt puse în slujba răului, pentru osândirea binelui, pentru chinuirea nevinovăţiei şi condamnarea dreptăţii, a¬tunci şi tu eşti un nelegiuit. Chiar dacă acum nu eşti decât un rob şi un slujbaş neînsemnat sau un frate al lui, la fel ca el.
Fiindcă, dacă n-ai fi şi tu la fel, ai protesta împotriva nelegiuirii.
Dacă n-ai fi şi tu un vânzător, l-ai împiedica pe cel care vinde.
Dacă n-ai fi şi tu un fiu al diavolului, n-ai urma pe cel care tulbură şi dezbină, pe cel care face rău şi care te îndeamnă şi pe tine să fii un tulburător şi un dezbinător.
Dacă n-ai fi aşa ca el, ai ridica glasul în apărarea adevărului, în apărarea fraţilor, în apărarea unităţii şi te-ai ridica împotriva dezbinării.
Ai apăra dreptatea şi n-ai ajuta la încălcarea dreptăţii, sau a dragostei, sau a adevărului între fraţi.
Chiar dacă pentru curajul tău ai fi dat afară. Sau băgat înăuntru.
Decât un martor al minciunii, mai bine un condamnat al adevărului.
Decât un slobod al păcatul, mai bine un închis al lui Hristos.
Decât râzând cu diavolul, mai bine plângând cu Dumnezeu.
Decât îmbuibat prin nelegiuiri şi fărădelegi, mai bine muritor de foame cu cugetul curat.

Mărire îndelung-răbdării Tale, Doamne Iisuse, mărire Ţie!
Mulţumindu-Ţi cu recunoştinţă că ai primit a suferi toate patimile şi nedreptăţile pentru mântuirea noastră,
Te rugăm să ai milă de toate acele suflete slabe care, pentru un folos trupesc, îşi pierd mântuirea sufletului lor.
Şi, pentru a face voia oamenilor, calcă voia Ta. Sau, pentru o neascultare, se fac ucigaşe.
Trezeşte conştiinţa răspunderii în toţi aceşti oameni trimişi împotriva Ta. Şi nu-i lăsa să făptuiască păcatul acesta neiertat, ca să nu fie osândiţi şi ei, şi urmaşii lor.
Ci fă-i să vină la Tine, ca să fie mântuiţi printr-o pocăinţă zdrobitoare.
Amin.