Pentru marea mea plecare,
Doamne-aş vrea să-mi cer iertare
de la lună, de la soare,
de la steaua căzătoare,
de la toţi ce m-au văzut
când am râs şi n-am crezut,
de la tot ce-am întristat
când am zis că nu-i păcat…
Cer iertare, – plâns străin
cărui nu ţi-am dat alin,
cer iertare, – dor ascuns
cărui nu ţi-am dat răspuns,
cer iertare, – gând rămas
cărui n-am mai mers un pas
şi nu ţi-am mai dat un ceas,
şi nu ţi-am mai spus un glas.
Şi-aş mai cere, tot aş cere
să mă ierte-orice durere
care suferea-n tăcere
şi eu nu-i dam mângâiere,
să mă ierte setea arsă
şi bineţea neîntoarsă,
şi privirea ocolită,
şi blândeţea ne-mplinită.
Doamne, numai Tu mai poţi
să-mi ierţi vina pentru toţi,
căci iarba care-am călcat
s-a cosit şi s-a uscat
şi inima ce-am zdrobit
a căzut şi-a putrezit
şi nu-i cine-a mă ierta,
Doamne, numai mila Ta.
Traian DORZ