… Domnul nostru Iisus Hristos a venit în lume pentru a fi Lumina lumii şi Mântuitorul oamenilor. De la începutul vieţii Sale pământeşti din Betleem până la sfârşitul acestei vieţi în Ierusalim, El n-a încetat a fi şi a lucra zi de zi şi pas de pas pentru această slăvită şi dumnezeiască menire. Din orice loc în care a ajuns, Domnul Iisus a vestit lumina şi a lucrat mântuirea.
Dacă a fost primit pentru o zi într-o casă, dacă I S-a dat pentru un ceas o luntre, dacă S-a oprit pentru o noapte într-o grădină – El toate le-a pus în slujba misiunii cereşti pentru care venise pe pământ…
Peştera care Îi adăpostise Naşterea Sa nu I-a putut folosi Domnului ca adăpost decât un timp foarte scurt. El a trebuit să părăsească Betleemul pentru totdeauna. S-a oprit mai târziu în Nazaret, unde locuia bunul Iosif, cel folosit de Dumnezeu pentru ocrotirea Pruncului Sfânt. Dar tot pentru o scurtă vreme. Curând a fost alungat şi de acolo… După moartea bunului Iosif, Pruncul Sfânt şi Mama Lui nu mai aveau acolo pe nimeni, decât o cetate vrăjmaşă, prin mâinile căreia diavolul va căuta să facă acelaşi lucru ca prin mâinile lui Irod: mereu, să-L omoare pe Iisus (Lc 4, 29). Atunci Iisus şi Mama Lui s-au mutat pentru o altă vreme scurtă în Capernaum, la sora Mamei Lui, Maria, nevasta lui Cleopa (In 19, 25) – şi au locuit o vreme acolo (Mt 4, 13).
Dar prea curând cei patru fii ai surorii Mamei Sale cu care locuiau în aceeaşi casă şi care erau priviţi ca „fraţi ai Lui” – Iacov, Ioan, Simon şi Iuda (Mt 27, 56; Mc 15, 40; In 19, 25) – n-au mai putut nici ei să-L sufere. Toate cele petrecute la Matei 13, 54-56 sau la Marcu 6, 1-6 se pare că s-au petrecut nu în Nazaret, ci în Capernaum – după cum reiese din cele scrise în Ioan 6, 24-59.
S-a apropiat apoi Domnul Iisus de Ierusalim şi, în vremea Lui din urmă, a locuit şi acolo… Dar cu toate că de atâtea ori a vrut să-i strângă pe copiii lui cum îşi strânge găina puii sub aripile ei, Ierusalimul – şi mai mult – n-a vrut… Ci, mai vrăjmaş decât toate celelalte dintâi chiar, cetatea aceasta care omorâse pe atât de mulţi prooroci şi-a pus vârf păcatelor sale, omorându-L pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu.
Traian Dorz, fragment din Credinţa Încununată – cap. 19
În toate zilele pământeşti ale lui Iisus Hristos, El a fost alungat din toate locurile. El şi-a dat viaţa pentru noi, a fost hăituit,scuipat,bătut şi răstignit. Şi-a dat viaţa pentru noi. Şi noi ce facem?Curvim, înjurăm, suntem lacomi, ne pierdem timpul în cârciumi şi mergem prea puţini la biserică. Ne place să cârcotim, ne trebuie tot mai mult, şi când nu reuşim să ne atingem ţelul huluim înpotriva Domnului. Într-un cuvânt suntem răi. Adevărat că nu pe toţi îi putem băga în aceeaşi oală, sunt şi între noi care chiar Îl iubesc pe Domnul Iisus Hristos, Domnul şi Dumnezeul nostru, pe Tatăl ceresc Şi pe Maica sfintă. Rugaţi-vă neîncetat, iubiţi ortodoxia, iubiţi acest popor şi această ţară. Doamne-ajuta!