Traian Dorz, versificarea

Îndemn la căutarea înţelepciunii.

Mahrama_2

1. Fiul meu, dacă primi-vei sfaturile mele-n viaţă,
dacă vei păstra cu tine înţeleapta mea povaţă,

2. Dacă vei lua aminte pururea la-nţelepciune,
dacă inima pleca-ţi-vei ca pricepere s-adune,

3. De vei cere-nţelepciunea c-o dorinţă tot mai mare,
de-o vei cere-n rugăciune de la Domnul, Care-o are,

4. Dac-o vei căuta cum cauţi dup’ argint, după-o comoară,
dacă vei umbla s-o afli precum cauţi averea rară,

5. Atunci, tu vei înţelege frica Domnului în viaţă,
vei afla cum cunoştinţa cea de Domnul se învaţă.

6. Căci înţelepciunea sfântă Dumnezeu o dăruieşte,
cunoştinţa şi ştiinţa gura Lui le izvorăşte.

7. Domnul dă izbândă celor ce trăiesc în curăţie,
dă un scut la toţi câţi umblă după nevinovăţie.

8. Căile neprihănirii Domnu-n veac le ocroteşte
şi-a plăcuţilor Lui cale totdeauna o păzeşte.

9. Atunci tu vei şti dreptatea judecăţii Lui divine
şi nepărtinirea…, toate căile ce duc la bine.

Înţelepciunea ne fereşte de cei amăgitori.

10. Căci atunci înţelepciunea toată-n inimă-o să-ţi vină,
cunoştinţa desfătându-ţi al tău suflet în lumină.

11. Chibzuinţa peste tine va veghea zilele tale,
iar priceperea păzi-va viaţa ta pe orice cale,

12. Ca viaţa să ţi-o scape de căi rele şi păcate
şi de omul rău ce ţine numai cuvântări stricate,

13. De cei ce urăsc cărarea adevărului şi-o lasă,
ca să umble pe-a minciunii cale rea şi-ntunecoasă,

14. De acei ce caută răul, bucurându-se a-l face,
care-şi pun plăcerea-n rele, neiubind curata pace,

15. Care umblă pe căi strâmbe, rătăcite şi stricate
şi apucă numai drumuri strâmbe şi întunecate.

16. Ca să scapi şi de nevasta altuia, ce te-amăgeşte,
de străina cea vicleană ce, vorbind, ademeneşte,

17. Care-a părăsit pe soţul tinereţii ei şi care
şi-a uitat de legământul Dumnezeului său mare.

18. Căci la moarte totdeauna casa ei pe toţi pogoară,
drumul ei la moarte duce; mii de suflete omoară…

19. Şi nici unul care-o caută nu se mai întoarce bine,
nu mai află calea vieţii – piere-n lipsuri şi-n ruşine.

20. De aceea tu să umbli numai pe cărarea bună,
cu toţi oamenii de bine şi curaţi mergi împreună!

21. Căci cei fără de prihană locui-vor ţara toată,
celor ne-ntinaţi le este moştenirea ei păstrată.

22. Dar cei răi vor fi de-a pururi nimiciţi din Sfânta Ţară,
cei necredincioşi, dintr-însa, vor fi smulşi
şi scoşi afară…