PRIN CREDINŢĂ EŞTI MAI FERICIT CA TOMA CARE A PUS MÂNA…

Ioan MARINI

Glasul lui Iisus se aude din prag:
– Pace vouă!
Toma nu era de faţă. Ceilalţi, când îl întâlnesc, cu grabă îi spun care de care:
– A înviat Domnul, L-am văzut cu ochii noştri, a stat de vorbă cu noi, a mâncat în faţa noastră, I-am auzit dulcele glas.
Toma nu-şi poate da seama: aude o poveste, ori visează, sau poate fi fapt ce spun Apostolii. El era tulburat până în măduva oaselor de batjocura îndurată de Iisus pe calvar, văzând cum vrăjmaşii Lui au stors şi ultima picătură de sânge din sfânta Sa inimă care i-a iubit chiar şi pe vrăjmaşi. Era îngrozit la gândul că Iisus nici după moarte n-a fost lăsat în pace de duşmani, ci au prăvălit o piatră grea peste mormânt, au ferecat-o, au pus străji şi paznici la mormânt, ca nici o pasăre să nu se apropie de mormânt să-I plângă de jale.
La vestea aceasta mare, Toma, în ochi cu două mărgele de lacrimi, privind în zare, cu gândul la crucea de pe Golgota şi la mormânt, zice cu glas rar şi moale:
– De nu voi vedea în mâini rănile cuielor… mai mult: de nu voi pune degetul meu în rănile cuielor şi de nu voi pune mâna mea în coasta Lui străpunsă, nu voi crede.
Ochii adeseori te înşală. Mulţi au avut vedenii. Te poţi asigura numai pipăind ca orbul, care e sigur numai pe ce pune mâna.
La opt zile, acelaşi dulce glas:
– Pace vouă!
Şi ochii lui Iisus îl caută pe Toma. A venit doar pentru el. Îl strigă pe nume:
– Toma, adu-ţi degetul tău şi-l pune în semnul cuielor şi adu-ţi mâna de o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios.
Toma se supuse tremurând şi, atingând rănile lui Iisus, izbucneşte în lacrimi fierbinţi de pocăinţă, strigând:
– Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Iisus, ca dojană, doar i-a spus:
– Dacă M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care n-au văzut şi au crezut.
Iată, fraţi creştini, cea din urmă şi cea mai mare fericire: Fericiţi cei care cred fără să fi văzut. Apostolul Toma e sfânt, dar nu s-a împărtăşit de această fericire.

«Viaţa Creştină» nr. 16 / 16 apr. 1939, p. 1