Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 17 iulie:

„Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecaţi“ (Psalmi 79, 11)

bibliaSunt multe piedici în calea rugăciunilor noastre până la Dumnezeu. De aceea, dacă rugăciunea nu este puternică, stăruitoare şi mereu înaltă, adeseori nu poate birui piedicile potrivnice şi nu poate ajunge până la Dumnezeu (Dan. 10, 12-13).
Cea dintâi piedică în calea rugăciunii noastre este, adesea, lenevirea duhului nostru
şi îndoiala inimii noastre.
Ne rugăm, dar adesea nu avem încrederea puternică (Iac. 1, 6), cu care trebuie să ne adresăm lui Dumnezeu.
Nu avem credinţa biruitoare, fără de care puţină nădejde mai rămâne rugăciunii.

A doua piedică este oboseala şi părăsirea noastră.
După cel mai mic efort duhovnicesc,
după cea mai mică luptă de rugăciune,
obosim îndată, slăbim şi părăsim îndată lupta…
Uităm Cuvântul Domnului, care ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat şi să nu ne lăsăm (Luca 18, 1).
Mai sunt apoi şi alte piedici, mai ales aceea că ne rugăm cerând ceea ce nu este permis, ceea ce este împotriva voii lui Dumnezeu…
Sau cerem ca să întrebuinţăm rău (Iac. 4, 3).
Sau cerem ceea ce ne-ar fi spre rău, dacă am primi.

În afară de aceste piedici care vin dinlăuntrul nostru şi nimicesc puterea rugăciunii noastre, mai sunt piedicile puse de duhurile vrăjmaşe, care luptă mai ales contra rugăciunilor înălţate pentru izbânda cauzei lui Hristos
şi pentru mântuirea sufletelor.
Dacă însă rugăciunile sunt făcute în numele Domnului nostru Iisus Hristos (Ioan 14, 13-14)
şi dacă sunt înălţate fierbinte şi repetat,
atunci nu există nici o putere potrivnică să le poată opri sau nimici folosul.
Însuşi Duhul Sfânt sprijineşte, atunci, rugăciunile noastre, făcându-le auzite şi ascultate la Scaunul Harului (Rom. 8, 26).

Dragă suflete luptător şi lucrător al Domnului,
să ştii că şi adevărata rugăciune este o luptă…
O stăruitoare şi necurmată luptă, prin care răzbim împotriva vrăjmaşului.
Prin ea biruim piedicile lui.
Prin ea suntem izbăviţi de cei răzvrătiţi şi răi.
Prin ea suntem ajutaţi să ne ridicăm şi să biruim.
Prin ea suntem ajutaţi să ne putem împlini bine slujba pe care o avem (Rom. 15, 30-31).
Rugăciunea este apoi o luptă pentru grăbirea biruinţei Lucrării Domnului,
un ajutor pentru desăvârşirea altora,
pentru statornicia lor,
pentru o mai mare stăruinţă în împlinirea voii lui Dumnezeu (Col. 4, 12).
Rugăciunea este un mare sprijin pe care îl putem da mai-marilor noştri în munca şi lupta lor, o mare binefacere pentru cei care au însărcinări deosebite în lucrarea lui Dumnezeu (2 Cor. 1, 11).

Rugăciunea poate întoarce, prin voia lui Dumnezeu, multe planuri ale celor răi spre mântuirea şi biruinţa noastră (Filip. 1, 19).
Şi ne poate grăbi revederea cu cei pe care îi iubim şi dorim (Filimon 22).
Numai să nu încetăm a ne ruga niciodată! (1 Tes. 5, 17).
Să ne rugăm mereu, fierbinte şi plini de credinţă (Iac. 5, 15)
şi să nu ne lăsăm până când vom simţi că rugăciunile noastre au învins toate piedicile şi au ajuns până la Dumnezeu (Fapte 10, 4).
Să căutăm până vom găsi.
Să batem până ni se va deschide.
Să cerem până ni se va da (Mat. 7, 7).
Numai o astfel de rugăciune este o biruinţă.

Doamne Iisuse, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru,
Care ne-ai învăţat să ne rugăm necurmat şi să nu ne lăsăm până ce vom dobândi ceea ce cerem după voia lui Dumnezeu (1 Ioan 5, 14-15),
Te rugăm, să dăruieşti tuturor credincioşilor Tăi un puternic duh de rugăciune
şi un stăruitor îndemn ca neîncetat să se roage pentru tot ce au nevoie să primească neîncetat, ei şi alţii, spre mântuirea lor
şi spre biruinţa Ta.
Nu ne lăsa, Doamne Iisuse, niciodată să obosim sau să deznădăjduim în rugăciune,
ci, cu o voinţă mereu reînnoită, să ne rugăm mereu, când împlinirea cererilor noastre drepte şi a dorinţelor noastre curate sunt împiedicate şi întârzie să vină.
Ci cu atât mai mult ne dă putere şi stăruinţă, râvnă şi înflăcărare în lupta rugăciunilor noastre până ce vom birui.
Măreşte, Doamne, numărul sufletelor de jertfă şi rugăciune în Lucrarea Ta, mai ales în vremurile când se vor cere puternice lupte de rugăciune unită,
pentru înfrângerea puterilor rele care se răscoală împotriva alor Tăi.
Fă ca rugăciunile lor să ajungă cât mai grabnic până la Tine,
ca ele să Te aducă până la ei.
Amin.

Cântarea Psalmului 79

Un psalm al lui Asaf.

1. Doamne, năvăliră neamuri peste moştenirea-Ţi iar,
Templul Tău îl pângăriră şi-ntinară-al Tău altar
prefăcând Ierusalimul în ruină şi-n amar,
Doamne, în ruini şi-amar…

2. Ale robilor Tăi trupuri fără viaţă le-au lăsat
şi din carnea lor pe câmpuri fiarele s-au săturat,
ale cerurilor păsări prin păduri i-au sfâşiat,
Doamne, cum i-au sfâşiat.

3. Ca şi apa, al lor sânge l-au vărsat când i-au lovit
cât a fost Ierusalimul şi-mprejurul lui iubit,
vai… şi nimeni-nimeni morţii să-i îngroape n-a venit,
Doamne, nimeni n-a venit!

4. Am ajuns de-ocară, Doamne, la vecini, şi râsul lor,
de batjocuri şi ruşine celor care ne-nconjor,
zilnic suntem de dispreţul şi de râsul tuturor,
Doamne, râsul tuturor.

5. Doamne, până când, o Doamne, ţine supărarea Ta,
până când fără-ncetare arde-va mânia-Ţi grea,
până când cu-ai Tăi întruna Te vei mai purta aşa?
Doamne, până când aşa?

6. Varsă-Ţi, Doamne-a Ta mânie peste neamul cu gând rău,
peste ţările în care nu-i chemat Numele Tău,
7. Căci pe Iacov îl mâncară, pustiind lăcaşul Său,
Doamne, tot lăcaşul său…

8. Doamne, nu-Ţi aduce-aminte de-al strămoşilor păcat,
ci degrab ne ieşi nainte cu-ajutoru-Ţi îndurat,
căci în grea nenorocire stăm de timp îndelungat,
Doamne, timp îndelungat.

9. Doamne-al mântuirii noastre, izbăveşte-ne Tu az’,
pentru-a Numelui Tău slavă scapă-ne de-acest necaz,
iartă fărdelegea noastră, şterge-al nostru plâns obraz,
Doamne-al nostru plâns obraz.

10. Pentru ce să zică răii: «Unde-i Dumnezeul lor?»
Fă-i să cadă-n faţa noastră, spre dovadă tuturor,
că nu-i laşi pe-ai Tăi, o Doamne, ci răzbuni pe-al Tău popor,
Doamne-al Tău lovit popor.

11. Să ajungă pân’ la Tine plânsul robilor ce-Ţi cer,
ca să-i scapi cu braţ puternic, să rupi lanţul lor de fier,
scapă-i, Doamne, şi ascultă-i pe toţi cei ce-n chinuri pier,
Doamne, cei ce-n chinuri pier…

12. Doamne, înşeptit întoarce răilor tot ce-au lucrat,
toate hulele pe care Ţie Ţi le-au aruncat,
toate relele pe care încă nu le-ai răzbunat,
Doamne, nu le-ai răzbunat.

13. Şi-atunci, Doamne, noi, poporul turmei Tale,-Ţi vom cânta,
Te vom lăuda de-a pururi până vecii vor ţinea
şi din neam în neam vesti-vom lauda şi slava Ta,
Doamne, numai slava Ta…

*
Cuvinte înţelepte:

„Când greul ne apasă, să căutăm alinare la picioarele Crucii, în faţa altarului. Când bucuriile ne învăluie, acolo să aducem mulţumire lui Dumnezeu, în rugăciune smerită! De la altarul Domnului să luăm binecuvântare pentru gândurile, pentru vorbele şi pentru toate faptele noastre – şi atunci viaţa se va schimba ca prin farmec“ (Preot Iosif Trifa).

*

De la Dumnezeu aşteaptă
şi minuni, când eşti la greu.
De te rogi şi ai credinţă
le şi face Dumnezeu!