„SĂ AUZIŢI DIN MORMÂNTUL NOSTRU ÎNDEMNURILE ACESTEA”

din vorbirea fratelui Traian Dorz de o la întâlnire cu tinerii creatori, la Sâmbăteni – 5 octombrie 1985

…vom sta de vorbă, cerând de la fiecare o părere, un îndemn, un gând cum putem noi lucra mai bine pentru Domnul. Care metode şi care îndrumări, şi care căi, şi ce anume ar trebui să facem noi ca să putem realiza pentru Domnul o trăire mai frumoasă şi o activitate mai rodnică în Lucrarea Lui? Ce părere aveţi despre adunările cu tineretul? Ce părere aveţi despre problemele care trebuiesc discutate între noi? Ce părere aveţi despre felul în care s-ar putea lucra mai frumos? Nu numai cu tineretul, dar îndeosebi cu tineretul. Sunt atâtea probleme care stau în faţa noastră. Şi s au ivit din partea multor fraţi tineri gânduri mature cu privire la felul de lucru în viitor. Dumnezeu v-a pus pe inimă aceste lucruri. Vedeţi cât de necesară este mântuirea neamului nostru, ridicarea nivelului duhovnicesc al credinţei noastre. Câtă nevoie este de mărturisirea Evangheliei! Câtă nevoie este de apropierea tineretului! Câtă nevoie este ca să-i chemăm pe colegii noştri, pe prietenii noştri. Sunt printre ei unii binevoitori, dornici după Dumnezeu. Ce putem face pentru aceştia? Care sunt metodele cele mai bune de a lucra pentru Domnul, de-a întări adunarea noastră, de-a aduce la Domnul mai degrabă pe semenii noştri, de-a face ceva mai practic, mai frumos pentru Domnul? Cum trebuie să facem adunările tineretului? Cât de necesar este un studiu biblic, şcoala biblică, formarea sufletelor noastre în învăţătura în care ne-a mântuit pe noi Domnul? Cum trebuie să procedăm noi cu cei din jurul nostru? Cum putem face ca lucrul Domnului să sporească şi să ajutăm şi noi înşine la creşterea Lucrării lui Dumnezeu? Care sunt deficienţele noastre? Care sunt slăbiciunile pe care le avem? Ce trebuie să face ca adunările noastre să fie mai frumoase? Cuvântările fraţilor să fie mai substanţiale? Pe cei care vin [noi] în adunările noastre cum îi putem aduce mai repede la Domnul? Cum putem face ca adunările noastre să se încheie totdeauna cu chemări la mântuire şi cu suflete care să se hotărască, nou, pentru Domnul?
Iată câte probleme se pun şi câte ne cer nouă ca să contribuim şi noi la îmbunătăţirea muncii noastre duhovniceşti, la ridicare cantităţii şi calităţii lucrului nostru pentru Domnul.
Dacă vă plac adunările acestea, dacă ele se fac în cel mai frumos fel sau ar putea fi şi mai frumoase sau şi mai bune.
Iată gânduri şi probleme la care să vă gândiţi. Sunteţi de-acuma cu toţii binecuvântaţi de Dumnezeu cu orizont cultural destul de larg, cu un bagaj de cunoştinţe destul de frumos, cu experienţe în Lucrarea lui Dumnezeu fiecare, mai mult sau mai puţin. Simţiţi-vă răspunderea faţă de bunul mers al Lucrării lui Dumnezeu, că rămâneţi voi! Noi ne ducem. Mâine, poimâine veţi uita unde eram şi nu ne veţi mai găsi. Veţi dori să ne mai auziţi şi n-o să ne mai auziţi. Să auziţi atunci din mormântul nostru îndemnurile acestea. Iubiţi-L pe Dumnezeu din toată inima voastră şi căutaţi să lucraţi şi să luptaţi pentru El. Nu vă împiedicaţi nici de ameninţări, nici de ispite, nici de nimic ce-i trecător. Alipiţi-vă de Domnul şi descoperiţi care sunt cele mai frumoase şi mai rodnice munci şi metode de a-i ajuta pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu. Să ajungem noi la mântuirea întregului nostru neam, după cum este scris: „Binecuvântat este cine se roagă nu numai pentru el singur, ci pentru tot neamul său. Fericită să fie mântuirea celui care nu caută să se mântuiască numai el singur, ci pe tot neamul său”.
Să lucrăm pentru aceasta şi Dumnezeu ne va binecuvânta. Adunarea noastră din astă seară să vă ridice şi să vă menţină în inimă ca un ghimpe şi ca o lozincă sfântă: cum să facem mai bine lucrul lui Dumnezeu şi ce anume parte poţi tu, frate sau soră tânără, să iei, mai activă, la înaintarea lucrului lui Dumnezeu?
Gândiţi-vă la acestea!