701. MEREU ÎMI PARE RĂU

Mereu îmi pare rău că nu-i atâta lacrimă în mine
cât aş dori să pot să-mi sui cu fiecare imn spre Tine.
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus,
cât aş dori să pot să-mi sui cu fiecare imn spre Tine.

Mereu îmi pare rău că n-am atâta har cât se cuvine
să-nvălui cu ceresc balsam pe toţi câţi sufăr lângă mine.
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus,
să-nvălui cu ceresc balsam pe toţi câţi sufăr lângă mine.

Mereu îmi pare rău că-n tot ce fac şi ce gândesc mai bine
nu pot să-mi dărui şi nu pot să-mi ard ceva mai bun spre Tine.
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus,
nu pot să-mi dărui şi nu pot să-mi ard ceva mai bun spre Tine.

Mereu îmi pare rău că-mi trec prea multe ceasuri în suspine
când aş putea să le petrec cântând mai alipit de Tine.
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus,
când aş putea să le petrec cântând mai alipit de Tine.

702. ORICÂT DE LUNGĂ-I NOAPTEA

Oricât de lungă-i noaptea,
furtuna cât de grea,
eu n-am să-mi sting lumina
şi nu-nchid poarta mea.
La orice strajă poate
să vină Domnul meu
şi-n casa cu lumină
El ştie că-aştept eu.

Oricât de grea-i vegherea
singurătăţii stând,
eu n-am să-mi las iubirea
închisă, dormitând;
pe Domnul meu să vină
cu drag voi aştepta
şi poarta cea deschisă
El ştie că-i a mea.

La geamul cu lumină
grăbească-Se uşor,
pe poarta cea deschisă
să intre iubitor,
ştiind c-acolo este
un suflet singurel
şi Cel mai scump acolo
El ştie că e El.

703. CINE MI TE-A PUS?

Cine mi te-a pus pe suflet,
şi pe ochi, şi faţă,
şi pe grai, şi pe simţire,
şi pe-ntreaga viaţă?
Cine, cântec de iubire,
mi te-a pus în viaţă?

Căci de-atunci viaţa-mi arde,
ochii n-au hodină,
duhul zboară, gura cântă,
inima suspină,
de lumină şi-ncântare
inima suspină.

Revărsarea bucuriei
n-are stăvilare,
din ce arde mai puternic ,
creşte tot mai mare,
arde, suferă şi-ntruna
creşte tot mai mare.

Fă-te, cântec, revărsare
fără de oprire,
fă-te foc ce-aprinde lumea,
cântec de iubire!
Pentr-un Unic Mire, unic
cântec de iubire.

Pentru slava Celui Care
mi te-a pus pe faţă,
şi pe suflet, şi pe buze,
dulcea mea viaţă…
Lumea-n veci să te trăiască
dulce-a mea viaţă!

704. CHIAR CÂND IUBIREA

Chiar când iubirea cea mai scumpă mie
s-ar despărţi, Iisus, de viaţa mea,
iubirea Ta-mi va fi pe veşnicie
nedespărţită – ea, o, numai ea,
o, numai ea!
Iubirea Ta-mi va fi pe veşnicie
nedespărţită – ea, o, numai ea!

Chiar când cel mai iubit mi s-ar desparte,
uitând tot legământul ce-l făcu,
nedespărţit pe viaţă şi pe moarte
îmi vei rămâne Tu – o, numai Tu,
o, numai Tu!
Nedespărţit pe viaţă şi pe moarte
îmi vei rămâne Tu – o, numai Tu!

De-aceea n-am nimic mai scump să-mi fie
ca Tu şi ea, acum şi-n veci, apoi
despartă-mi-se toţi pe veşnicie,
dar să-mi rămâneţi voi, o, numai voi,
o, numai voi!
Despartă-mi-se toţi pe veşnicie,
dar să-mi rămâneţi voi, o, numai voi!

705. CÂT AM PIERDUT

Cât am pierdut noi pentru Tine
e tot ce-n lume-aveam senin.
Ce mult e pentru noi, Iisuse, (bis)
dar pentru Tine ce puţin! (bis)

Copiii, soarele şi casa
ce-n lume numai una ai,
iubirea, libertatea, visul (bis)
şi tot ce-i unic într-un grai… (bis)

Pe toate le-am pierdut, căci anii,
trecuţi cu ele, nu mai vin,
nu mai revine viaţa dusă (bis)
şi tot ce-a fost a fi senin… (bis)

Pierduţi sunt anii când mânuţa
copiilor ne-ar fi-alintat
şi ziua când părinţii noştri (bis)
nemângâiaţi s-au mormântat. (bis)

Pierdutu-s-a prietenia
cu bucuriile din ea
şi tot ce fiecare-n lume (bis)
o dată, numai, poate-avea. (bis)

Şi nu numai o zi, ca-n moarte,
şi-o dată Ţi le-am dăruit,
trăind, în fiecare clipă (bis)
de mii de ori Ţi le-am jertfit. (bis)

Pe faţa noastră, suferinţa
neşters lăsat-a chipu-i mut
şi nimenea pe lumea asta (bis)
nu poate-ntoarce ce-am pierdut… (bis)

E unic pentru noi aceasta,
dar pentru vecii toţi câţi vin
şi pentru cât în ei ne-aşteaptă, (bis)
Iisuse Scump, e prea puţin! (bis)

706. CALE-NGUSTĂ, CALE-NGUSTĂ

Cale-ngustă, cale-ngustă, ce puţin am ostenit,
ce puţin am mers pe tine – şi ce mult mi-ai dăruit!

Numai harul Tău, Iisus, mi-a sfinţit puţinul dus;
numai harul Tău slăvit darul mic mi l-a primit!

Uşă strâmtă, uşă strâmtă, cât de rar te-am cercetat,
cât de rar am plâns spre tine – şi tu cât de mult mi-ai dat!

Glas preadulce, glas preadulce, ce puţin am stat s-ascult,
ce puţin am mers urmându-ţi – şi tu cât mi-ai spus de mult!

Jertfă Sfântă, Jertfă Sfântă, cât de rar am plâns mustrat,
cât de rar mi-am spus căinţa – şi tu câte mi-ai iertat!…

707. IUBITUL MEU MÂNTUITOR

Iubitul meu Mântuitor, eu Ţie Îţi urmez cu dor,
mărturisind iubirea Ta, eu mă silesc a Te-aştepta.

Când Tu vei veni, mă vei izbăvi,
Sus în Cer mă vei primi… Fericit voi fi.

Eu mă silesc să Te urmez, asupra vieţii să-mi veghez,
să nu mă-nşele iar cel rău, să nu m-abat din drumul Tău.

Ci tot mai credincios fiind, iubirea-n suflet să-mi aprind,
şi tot mai râvnitor să merg, spre ţintă fericit s-alerg.

Ajută-mă să fiu găsit cu roade bune-mpodobit,
să pot şi eu întâmpina cu bucurie Ziua Ta!

708. S-APROPIE IISUS ACUM

S-apropie Iisus acum, El Domnul nostru Mare,
înveselindu-ne pe toţi cu binecuvântare.

Cel mai frumos şi scump cuvânt,
cântarea dulce de nespus,
şi sus în cer, şi pe pământ,
e Iisus, Iisus.

Veniţi voi toţi cei osteniţi şi-ngenuncheaţi sub Cruce,
la El odihnă să găsiţi, El mângâieri v-aduce!

Cei apăsaţi şi chinuiţi, veniţi, Iisus vă cheamă,
la Sânul Lui veţi fi primiţi cu dragoste de mamă!

O, fericiţi cei ce-au venit şi-au ascultat chemarea,
Iisus viaţa le va da şi binecuvântarea!

709. O, DE-AŞ AVEA EU LIMBI O MIE

O, de-aş avea eu limbi o mie şi mii de buze să cuvânt,
din mii de guri o armonie şi-un cânt de slavă Celui Sfânt,
I-aş mulţumi de ce-a făcut cu mine, cel ce-am fost pierdut. (bis)

O, de-aş putea să strig mai tare, din Răsărit până-n Apus,
aş trâmbiţa cu-nflăcărare puterea Jertfei lui Iisus;
şi cât ar fi viaţa mea întreagă Lui I-aş închina. (bis)

O, nu tăceţi, cântări a’ mele, mai mult, mai cald zburaţi, mai sus,
în clipe dulci şi-n clipe grele daţi mulţumire lui Iisus,
tot sufletul şi trupul meu să fie-un imn lui Dumnezeu! (bis)

Cânta-voi Ţie, Sfinte Tată, cât voi putea rosti-un cuvânt,
iubirea vieţii mele toată vreau să Ţi-o-nchin pe-acest pământ!
Când glasul meu nu va mai fi, tăcerea mea-Ţi va mulţumi. (bis)

710. SĂ NU-ŢI ÎNGROPI FRICOS TALANTUL

Să nu-ţi îngropi fricos talantul, nici lampa ta să n-o ascunzi,
pe mare-i vânt şi-i întuneric, // mulţi pot pieri – şi tu răspunzi! // (bis)
Pe mare-i vânt şi-i întuneric, mulţi pot pieri – şi tu răspunzi!

Să nu-ţi încui cu lacăt uşa, nici câinii să-i slobozi uşor,
pot mulţi pieri în frig şi-n foame, // şi tu răspunzi de moartea lor! // (bis)
Pot mulţi pieri în frig şi-n foame, şi tu răspunzi de moartea lor!

Să nu-ţi deschizi prea aspru gura, nici ochii să-ţi închizi prea moi,
sunt buni ce mor, sunt răi ce-nvie, // şi tu ai să răspunzi apoi! // (bis)
Sunt buni ce mor, sunt răi ce-nvie, şi tu ai să răspunzi apoi!

Să nu-ţi dezlegi prea des cărarea, nici paşii să nu-ţi legi prea rar;
de orice râs acum prea dulce, // se plânge cândva prea amar! // (bis)
De orice râs acum prea dulce, se plânge cândva prea amar!

Să nu-ţi vezi prea uşoară vina, nici al virtuţii drum prea greu;
nimic nu-i scump, nimic nu-i veşnic // ca sufletul şi Dumnezeu! // (bis)
Nimic nu-i scump, nimic nu-i veşnic ca sufletul şi Dumnezeu!

Nu-ţi da, nici părăsi, nici vinde aceste bunuri, nicidecum,
că multe veacuri ţi-s legate // de firul clipei de acum! // (bis)
Că multe veacuri ţi-s legate de firul clipei de acum!

711. O, DRAGOSTE-A LUI DUMNEZEU

O, Dragoste-a lui Dumnezeu, mai scumpă ca orice, mereu,
tu singură nu-mbătrâneşti şi anii tineri nu-ţi sfârşeşti;
ce minunată eşti oricând, aceeaşi frumuseţe-având,
crescând mereu mai fericit, prin anii tăi fără sfârşit,
mai scumpă ca orice mereu, o, Dragoste-a lui Dumnezeu! (bis)

O, Dragoste-a lui Dumnezeu, mai tare ca orice mereu,
tu singură poţi fi deplin şi-n cei ce trec, şi-n cei ce vin;
tu singură poţi da oricând tărie spre-a munci cântând,
nădejde a-nvia slăvit spre tot ce e după sfârşit,
mai tare ca orice mereu, o, Dragoste-a lui Dumnezeu! (bis)

O, Dragoste-a lui Dumnezeu, mai dulce ca orice mereu,
tu singură ne ierţi pe toţi şi poţi să ne-nţelegi şi poţi,
respinsă ne-ncetat de-un prag, să-ntorci mereu spre el cu drag,
îndurerată ani la rând, s-aştepţi şi să priveşti iertând,
mai dulce ca orice mereu, o, Dragoste-a lui Dumnezeu!… (bis)

712. O, CLIPA REVEDERII LUI

O, clipa revederii Lui cine-ar putea-o spune?
Că grai pe lumea asta nu-i cu limba s-o-mpreune.
Ce suflet ar putea-ncăpea suprema bucurie
a clipei ce cuprinde-n ea un dor de-o veşnicie? (bis)

Ce ochi să poată neorbiţi privi a ei lumină
ce vecii nemaimărginiţi i-ncercuie senină?
O, clipa revederii Lui de-atâta timp dorită,
în ce cuvinte să-ţi adui trăirea ta-nsorită! (bis)

În ce cântări să te cuprind să-mi vii tot mai aproape,
căci câte nehotare-ntind nu mi te pot încape?
O, clipă de etern întins revino-ncet spre mine,
ca înmiitu-ţi har aprins să-l pot întreg reţine! (bis)

713. O, DULCE VEŞNICIE

O, dulce veşnicie, mi-e dor, aşa de dor,
c-aş vrea să las pământul şi trupul – şi să zbor,
şi trupul – şi să zbor
acolo unde totul a fost al meu, al meu
şi unde cât vecia voi fi cu Dumnezeu. (bis)

De mult mi-e dus acolo al sufletului cânt
şi cum să mă mai lege ceva pe-acest pământ,
ceva pe-acest pământ,
când inima şi dorul mi-s Sus, în Cerul drag,
şi-aicea numai trupul mi-a mai rămas pribeag! (bis)

Acolo orice floare mă ştie şi mă vrea,
mă cheamă şi m-aşteaptă pân-am s-ajung la ea,
pân-am s-ajung la ea…
O, dulce veşnicie, o, cerul meu senin,
o, ia-mă, ia-mă, ia-mă, deschide-te, să vin!… (bis)

714. MULŢUMIMU-ŢI, DOAMNE

Mulţumimu-Ţi, Doamne,
Iisuse iubit,
căci cu mână tare
viaţa ne-ai păzit!…

Ai răbdat pe cruce
chinuri pentru noi,
să ne scapi din moartea
iadului de-apoi.

Mulţumimu-Ţi, Doamne,
Iisuse iubit,
pentru darul mare
ce ne-ai dăruit…

Pentru Jertfa Sfântă
care ne-a iertat
sufletele noastre
de negrul păcat.

Mulţumimu-Ţi, Doamne,
Iisuse iubit,
că un loc la Tine
Tu ne-ai pregătit!

715. IISUSE, MARE FĂRĂ MARGINI

Iisuse, Mare fără margini de binecuvântări şi har,
umila noastră mulţumire în faţa Ta-ngenunche iar. (bis)

În Tine-avem Răscumpărarea din mâna celui răzvrătit,
căci pentru-a noastră izbăvire viaţa Tu Ţi-ai dăruit. (bis)

În Tine-avem pe veci Iertarea de-al nostru mult şi greu păcat,
că-n dăruirea Ta deplină cu-al Crucii Sânge ne-ai spălat. (bis)

În Tine-avem eternă Pace cu Tatăl Cel din veci Slăvit,
fiindcă Dumnezeu prin Tine şi pentru Tine ne-a primit. (bis)

În Tine-avem Nădejdea tare că tot ce-avem şi vom avea
va fi spre fericirea noastră şi binecuvântarea Ta. (bis)

În Tine-avea-vom Fericirea deplină şi pe veşnicii,
în Cerul binecuvântatei şi negrăitei bucurii. (bis)

În Tine orice dar, Iisuse, pe veci de veci avem deplin;
mereu mai nou şi plin va curge Izvorul Harului Divin. (bis)

De-aceea, azi, când încă, Doamne, mai suspinăm pe-a’ lumii căi
chemăm cu dor o zi din care vom fi ai Tăi, pe veci ai Tăi… (bis)

716. IISUSE, CULME MINUNATĂ

Iisuse, Culme minunată
de unde văd pe Dumnezeu,
ce viaţă binecuvântată
adus-ai sufletului meu…

E-atâta bunătate-n Tine,
Stăpâne-atât de sfânt şi bun,
cât cu-al meu glas printre suspine
în veci eu n-am să pot să spun…

Atâta milă şi iubire,
Iisuse-n Tine am aflat,
cât n-o să poată niciodată
să spună-un păcătos iertat.

Atâta dragoste şi pace
eu aflu-n Tine, zi de zi,
mai mult decât putut-am crede
sau mi-am putut închipui.

Cu ce înfiorate imnuri
de slavă Ţi-aş putea cânta,
când Tu mă faci să simt, Iisuse,
ce nici n-aş fi putut visa.

Cum să-Ţi arăt recunoştinţa,
când Tu mă faci acum să am
atâta har cât niciodată
nici să-mi închipui nu-ndrăzneam.

Cum, când în tot ce pot, Iisuse,
eu sunt atât de slab şi mic,
şi-n neputinţa mea, mai vrednic
de Tine n-am nimic, nimic?

Primeşte-mi jertfa caldei lacrimi
şi darul cântecului smult
din fundul unei inimi care
Ţi-ar da, dar n-are ce mai mult…

717. IISUSE, SOARE DULCE

Iisuse, Soare Dulce al Harului Slăvit,
din noaptea morţii-ntâmpin slăvitu-Ţi răsărit. (bis)

Cu raza Ta cea sfântă, Mărit Izbăvitor,
Tu mi-ai trezit în suflet al altei vieţi fior. (bis)

Din lanţurile grele de pofte şi păcat,
Puterea Ta, Iisuse, venind, m-a dezlegat. (bis)

M-ai scos din întuneric şi lanţul greu mi-ai rupt,
nălţându-mă spre slavă din locul dedesubt. (bis)

O, Soarele Iubirii, un rob răscumpărat
Ţi-aduce-al mulţumirii prinos înlăcrimat. (bis)

Atras de-a Ta chemare spre ceruri mă petreci,
până-n clipita-n care vom fi uniţi pe veci. (bis)

În marea de iubire, cu cât am să m-afund,
cu-atâta, prin trăire, mai cald am să-Ţi răspund. (bis)

Că dintr-un rob netrebnic căzut şi-nlănţuit
Tu m-ai făcut, Iisuse, un fiu pe veci iubit. (bis)

718. ÎŢI MULŢUMIM, TATĂ SFÂNT

Îţi mulţumim, Tată Sfânt, cu-al bucuriilor cânt,
cu-al bucuriilor dulce cânt, Îţi mulţumim, Tatăl nostru Sfânt!

Prin harul Tău Tu ne-ai izbăvit,
Cuvântul Tău Tu ne-ai împărţit,
credinţa noastră Tu-ai întărit,
o, fii slăvit! o, fii slăvit!

Îţi mulţumim, scump Iisus, de harul ce ne-ai adus,
de mântuirea ce ne-ai adus, Îţi mulţumim, o, Preascump Iisus!

Îţi mulţumim, o, Duh Sfânt, că ne-a trezit al Tău vânt,
că ne-ntăreşti cu-al Tău avânt, Îţi mulţumim, o, Duhule Sfânt!

719. CUM SĂ POT UITA EU, DOAMNE?

Cum să pot uita eu, Doamne, ceea ce-i de neuitat,
ceea ce pe lumea asta // nici nu poate fi-arătat? // (bis)

Neuitat, neuitat este tot ce Tu mi-ai dat, (bis)
fii slăvit, fii slăvit, Domnul meu Iisus Iubit,
Minunat şi Strălucit!

Cum să pot uita răpirea până-n nu ştiu care rai
unde stările trăite // n-au nici saţ şi n-au nici grai? // (bis)

Cum să pot uita-ntâlnirea cu-al iubirilor Focar,
unde clipa sau vecia // au acelaşi nehotar? // (bis)

Cum să pot uita eu ceasul rugăciunii strălucit
unde mi-am simţit pe umeri // nimbul capului sfinţit? // (bis)

Cum să pot uita nălţimea peste care m-ai purtat,
unde-am dus, arzând, pe frunte // locul ce l-ai sărutat? // (bis)

Cum să pot uita-nvierea celui mai slăvit mormânt
unde-au ars îmbrăţişate // două cruci şi-un legământ? // (bis)

720. TU-AI VRUT SĂ FIM NOI FERICIŢI

Tu-ai vrut să fim noi fericiţi şi fericiţi suntem, Iisuse,
de când ne dai tot ce promiţi, de când ne-mpărtăşim uimiţi,
prin anii cei mai străluciţi, de mântuirea Ta, Iisuse…

Te binecuvântăm, Iisus, de harul care ne-ai adus,
de starea-n care Tu ne-ai pus, Te binecuvântăm, Iisus!…

Tu-ai vrut să fim mireasa Ta şi Mire Drag ne eşti, Iisuse;
e-un har ce n-am ştiut visa; prin zări ce n-am crezut cândva
ne porţi acum pe urma Ta; ce drag ne eşti, ce drag, Iisuse!…

721. TU N-AI LĂSAT

Tu n-ai lăsat să fim zdrobiţi prin lunga noapte-a aşteptării,
ci-n faţa ochilor slăbiţi ne-ai pus nădejdea-mbrăţişării…

Tu n-ai lăsat, (bis) Iisuse binecuvântat,
ci ne-ai hrănit pân-am scăpat – fii binecuvântat!
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus, fii binecuvântat!

Tu n-ai lăsat să fim orfani în nici-o ţară-ndepărtată,
ci-n cei mai grei şi aspri ani Tu ne-ai fost mamă, soţ şi tată…

Nu ne-ai lăsat primejduiţi în nici un loc de bucurie,
ci îngerii cei mai iubiţi de pază ni i-ai pus să fie…

Nu ne-ai lăsat s-avem nici pas, nici loc ne-mpărtăşit cu Tine;
cu noi ai plâns în greul ceas, cu noi cântai când era bine…

Nici noi, Iisus, nu Te-am lăsat şi-n veci nu Te-om lăsa pe Tine,
căci vrem să-ntoarcem revărsat Măsurii Dragostei Divine!…

722. FERICIŢI PUTEM FI NUMAI

Fericiţi putem fi numai
lângă Tine, Scump Iisus;
fără Tine, nicăierea,
bucurii în lume nu-s.

Fie fericiţi
fiii Tăi smeriţi,
binecuvântaţi,
fiii Tăi curaţi!

Nu-i nici pace fără Tine,
nici lumină, nici senin;
fără Tine-i numai moarte
şi-ntristare, şi suspin.

Fericiţi pot fi oriunde
numai cei ce sunt ai Tăi;
toţi cei ce nu sunt cu Tine
mor nefericiţi şi răi.

Binecuvântarea-i numai
unde Tu eşti ascultat;
orişicine nu Te-ascultă
merge-n iadul blestemat.

Ţine-mi, Doamne-ntotdeauna
sufletul mai alipit
de-ascultarea Ta, Iisuse,
să pot fi mai fericit!

Iar când voi sfârşi viaţa
asta scurtă pe pământ,
tot cu Tine pe cealaltă
s-o petrec în Cerul Sfânt…

723. CÂNTĂRI DE SUS

Cântări de Sus cum n-a mai spus cuvânt de om vreodată
aş vrea să-Ţi cânt, o, Nume Sfânt şi Taină Minunată.
Cântări ca Sus pe lume nu-s, căci cum să poată, oare,
cânta vreun grai ce numa-n Rai se cântă-n Sărbătoare?

Cântări de Sus doar Tu-ai adus, Iubire-nomenită,
şi-n starea cea de haruri grea ni-e taina-ngăduită.
Cântări de Sus am vrea, Iisus, a’ noastre vieţi să-Ţi fie,
căci doar aşa noi Ţi-am cânta o slavă scumpă, Ţie.

Un cor ca Sus ne fă, Iisus, pe toţi din lumea-ntreagă,
pe veci un gând să-Ţi fim cântând cântarea cea mai dragă.
Iisus, Iisus, în stări ca Sus dorim, din zare-n zare,
să fim mereu spre Dumnezeu o veşnică cântare.

724. MULŢUMIM, IISUSE DOAMNE

Mulţumim, Iisuse Doamne, astăzi iară,
când din nou vedem cum bunătatea Ta
face raza bucuriei să răsară,
alungând întunecata noapte grea!

Doamne, mulţumim, că noi har primim
ca prin el pe Tine să Te preamărim;
dă-ne ne-ncetat har cât mai bogat
să-Ţi cântăm slăvitul Nume minunat!

Ne-nchinăm, Iisuse Doamne, cu iubire
înaintea Crucii Tale-ngenunchind,
şi-Ţi aducem rugăciuni de mulţumire
pentru slava ce se vede răsărind.

Fă-ne-n stare s-o primim cum se cuvine,
închinându-Ţi Ţie, Doamne, tot ce-avem,
după cum am dus ocara lângă Tine,
lângă Tine biruinţa s-o vedem!

725. O, DUHULE PREASFINTE

O, Duhule Preasfinte, adânc Îţi mulţumim
de tot ce noi, cu toţii, prin harul Tău primim!
Îţi mulţumim că sfânta Lumină ne-ai adus
şi ne-ai aprins să ardem în slujba lui Iisus!

Îţi mulţumim că râvna şi dragostea ne creşti,
că pentru noi cu multe suspinuri mijloceşti,
că ne aduci aminte Cuvântul lui Iisus
şi ne-ntăreşti credinţa în tot ce El ne-a spus.

Că-n greul drum al vieţii ne-ajuţi şi ne păzeşti,
spre rod de fapte bune ne-ndemni şi ne-ntăreşti!
De tot ce noi, cu toţii, prin harul Tău primim
o, Duhule Preasfinte, din suflet mulţumim!…

726. LA SÂNUL TĂU

La sânul Tău cel plin de pace, Iisuse binecuvântat,
atâta sfântă mângâiere şi fericire am aflat,
atâta linişte-n furtună, atâta pace-n încercări,
atâta dulce alinare în ceasul grelei zbuciumări!

La sânul Tău, Iisuse Dulce, când capul ostenit mi-l plec
îmi aflu îndeajuns tărie, oricâte chinuri să petrec.
O Sân Dumnezeiesc, alinul şi pacea sufletului meu,
la Tine-mi voi afla odihna, în Cer când voi veni şi eu!

727. NUMĂRATE-S ALE MELE

Numărat…
Numărate-s ale mele zile câte-am rânduite:
câte vitrege şi grele, câte dulci şi fericite,
câte triste şi amare, câte libere şi sfinte,
câte-n zâmbet şi-n cântare, câte-n lacrima fierbinte,
câte printre fraţi la masă, câte prin străinătate,
câte dus şi câte-acasă – numărate-s toate-toate… (bis)

Număraţi…
Număraţi mi-s paşii-n viaţă şi mi-s urmele ştiute:
câte-mi sunt făcute-n faţă, câte-s în ascuns făcute,
câte-s merse-n curăţie, câte-s în păcat umblate ,
câte-s nevinovăţie, câte-s pofte necurate…
câte-s după Domnul duse, câte-s celui rău vândute,
câte se sfinţesc sau nu se – toate, toate-mi sunt ştiute. (bis)

– Tu ce ştii…
Tu ce ştii a’ mele zile, toate, câte-am numărate,
binecuvântează-mi-le scrise-n Cartea Vieţii toate!
Tu Cel Care-mi numeri paşii şi-mi ştii urmele prea bine,
luminează-mi-i – urmaşii să mi-i ducă pân’ la Tine!…
luminează-mi-i – urmaşii să mi-i ducă pân’ la Tine!…

728. DACĂ NU VREŢI SĂ VĂ NAŞTEŢI

Dacă nu vreţi să vă naşteţi cu adevărat de Sus
şi nu vreţi să vă întoarceţi cum a poruncit Iisus,
nu veniţi, nu veniţi, nu veniţi în Lucrarea lui Iisus! (bis)

Dacă vreţi mărirea lumii şi căutaţi al ei folos,
dac-aveţi în voi trufie şi vi-e gândul păcătos,
nu veniţi, nu veniţi, nu veniţi în Lucrarea lui Hristos! (bis)

Dacă vă-nspăimântă crucea şi fugiţi de jugul greu,
dacă nu vreţi sfinte sarcini, ci vreţi desfătări mereu,
nu veniţi, nu veniţi, nu veniţi să-L slujiţi pe Dumnezeu! (bis)

Că-n a Domnului Lucrare, fără naşterea de Sus,
faceţi numai tulburare şi din Mâna lui Iisus
veţi lua, veţi lua, veţi lua plata focului nespus!… (bis)

729. VOI COPILAŞII MEI DIN LUME

Voi copilaşii Mei din lume ce vă-ncălziţi la Focul Sfânt,
voi care Mă căutaţi pe Mine, dar fraţii voştri unde sunt? (bis)

Copiii Mei ce-aveţi în viaţă ca îndreptar al Meu Cuvânt,
o, numai voi primiţi Lumina! Dar fraţii voştri unde sunt? (bis)

Eu pentru toţi răscumpărare M-am dat să fiu pe cruce frânt…
O, numai pentru voi e harul? Dar fraţii voştri unde sunt? (bis)

Copiii Mei ce staţi sub Cruce cântând al mântuirii cânt,
Eu pentru toţi Mi-am dat viaţa. Dar fraţii voştri unde sunt? (bis)

De ce vă rupeţi voi de dânşii, de ce vi-e sufletul prea strâmt?
Eu vreau ca nimeni să nu piară, dar fraţii voştri unde sunt? (bis)

730. M-AŞTEPŢI SĂ VIN

M-aştepţi să vin, Iisuse, cu lucrul isprăvit,
dar nu-s, Iisuse, gata, prea mult am zăbovit;
am fost ades prea leneş şi-am amânat mereu,
iar azi, la ceasul serii, nu-i gata lucrul meu… (bis)

Când m-ai trimis, odată, în via Ta, Iisus,
mi-ai rânduit şi lucrul şi timpul mi l-ai spus;
mi-ai scris şi câte zile în lume am de stat
şi câte fapte bune în ele-am de lucrat. (bis)

…Ce bine-ar fi fost dacă aş fi umblat mai treaz
şi-aş fi lucrat mai harnic pân’ la al vieţii-amiaz’;
şi dacă înspre seară eram mai grijuliu…
Dar, iată, nu sunt gata – şi-acum e-aşa târziu!… (bis)

Mai am atâta-n vie, Iisuse, de lucrat
şi vremea mea-i ca dusă, că ziua s-a-nserat;
m-aştepţi să merg Acasă, dar, Doamne, cum să vin
de-o cale-atât de lungă c-un rod aşa puţin?… (bis)

Mai lasă-mi, Doamne, încă puţină zi să pot
să-mi isprăvesc cu bine în vie lucrul tot;
să-mi las în loc urmaşul, unealta să-mi preia
şi-atuncea, dintr-o dată, sfârşeşte-mi ziua mea!… (bis)

731. PESTE HOTARU-NSĂMÂNŢAT

Peste hotaru-nsămânţat cu grâul ca lumina
ţi s-a-nmulţit nemăsurat de dureros neghina.
Cândva strigai şi eu cerând s-o smulgi, să nu mai fie;
nu-nţelegeam ce tainic gând sfârşitul întârzie. (bis)

Dar azi l-aş vrea mai amânat, căci cine ştie câtă
se va preface-n grâu curat din néghina urâtă?
O, ce neghină-au fost atâţi din cei azi grâu şi pâine,
din cei neghină-acuma câţi la fel vor fi grâu mâine! (bis)

Chiar eu ce néghină eram, ruşinea holdei sfinte!
Tu m-ai răbdat… Dar ce făceam de m-ai fi smuls nainte?
Fă secerişu-nspăimântat, o Doamne, să nu vină,
pân’ se vor face grâu curat toţi cei acum neghină!… (bis)

732. IUBIREA MEA, IISUSE

Iubirea mea, Iisuse, mai suie blând spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor;
şi-n amfora cu miruri, a stărilor divine,
Ţi-aduce adorarea cu cel mai alb fior…

Aş vrea să-Ţi nalţ din toată fiinţa mea cea nouă,
cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stea,
un dor ce să se-mbrace în irizări de rouă
şi-un cer ce se răsfrânge pe toată faţa mea…

Şi-aş vrea să-Ţi duc din toate pădurile o şoaptă,
din ape – o tăcere, din munţi – un curcubeu;
şi toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră ea, doar, la Dumnezeu…

Iubirea mă-nsoţeşte când celelalte, toate,
rămân tot mai în urmă cu aripile moi;
cu ea mai vin la Tine, ea singură mai poate…
Sărută-ne o dată, Iisuse, pe-amândoi!

733. OCHII MEI TE VĂD, IISUSE

Ochii mei Te văd, Iisuse, // suferind pe Cruce // (bis)
pentru cei ce morţi eram // viaţă a ne-aduce; // (bis)
pentru cei care era iadul să ne-apuce
Ţi-ai dat Sângele Tău Sfânt (bis) suferind // (de 3 ori) pe Cruce…
Ţi-ai dat Sângele Tău Sfânt // suferind // (de 3 ori) pe Cruce…

Ochii mei Te văd acum // cum m-aştepţi pe mine // (bis)
să las calea lumii rea // şi să vin la Tine; // (bis)
cum de binecuvântări braţele Ţi-s pline
şi de cât amar de ani (bis) // mă aştepţi // (de 3 ori) pe mine…
şi de cât amar de ani // mă aştepţi // (de 3 ori) pe mine…

Ochii mei Te vor vedea // când vei fi-n Mărire // (bis)
sau spre-osândă să ne-alegi, // sau spre mântuire. // (bis)
Doamne-alege-mă de-acum pentru-a Ta iubire,
să mă poţi lua în Cer (bis) // când vei fi // (de 2 ori) când vei fi-n Mărire.
să mă poţi lua în Cer // când vei fi // (de 2 ori) când vei fi-n Mărire.

734. IEŞI DIN SODOMĂ

Ieşi din Sodomă, fugi spre munţi, lăsând a scârbei turmă;
oricâte-ar trebui să-nfrunţi, nu-ţi mai privi în urmă!
Ieşi din cetate, sui voios pe-a Golgotei cărare –
a suferi lângă Hristos e harul cel mai mare. (bis)

Ieşi din grămadă, mergi curat pe urmele sfinţite,
fă tot ce-i drept şi-adevărat, oricum ţi-ar fi plătite.
Ieşi din mulţimea ce stă jos, mergi semănând întruna,
nu odihni cât timp Hristos nu ţi-a sfârşit cununa. (bis)

Ieşi din ispită, ieşi din laţ, din tot ce nu te lasă,
după Hristos şi după fraţi mergi pân-ajungi Acasă.
Ieşi tu, căci dacă ieşi voios, mergând pe-a Slavei cale,
ieşi-vor şi-alţii ne-ndoios, cinstind urmele tale. (bis)

735. NU-ŢI POT PRIVI

Nu-Ţi pot privi lumina, căci ochii mei de lut
mi-i arde strălucirea, (bis) ci stau uimit şi mut. (bis)

Nu-Ţi desluşesc Cuvântul, nici Taina nu-Ţi dezleg,
cu mintea mea săracă (bis) privesc şi nu-nţeleg. (bis)

Urechea mea ascultă, fiinţa-ntreagă-mi vrea,
dar ce puţin cuprinde (bis) din tot ce-i lângă ea! (bis)

Ce mult aş vrea, Iisuse, din tot ce-aud cu jind,
netăinuit dorinţa (bis) şi gândul să-Ţi desprind. (bis)

Mi-aplec spre-a’ Tale glezne obrajii-nlăcrimaţi,
cerându-Ţi adevărul (bis) ce nu-l văd să-mi araţi. (bis)

Şi să mă nalţi pe Stânca la care n-am ajuns,
de unde tot adâncul (bis) să-Ţi pot vedea pătruns. (bis)

736. O, RĂSPUNDE-MI!
– Psalmul 4 –

O, răspunde-mi când strig, Domnul neprihanei mele,
scoate-mă la larg în ceasul strâmtorării grele!
Doamne-ai milă-ascultă-mi ruga strâmtorării grele!… (bis)

Până când, o, fiii lumii, slava-mi veţi huli-o?
Până când deşertăciunea, oare, veţi iubi-o?
Cât umbla-veţi în minciună, cât veţi mai iubi-o? (bis)

Să ştiţi că ales-a Domnul om iubit pe care
îl ajută şi-i arată marea îndurare…
El m-aude când spre Domnul strig – şi-mi dă-ndurare… (bis)

Tremuraţi, fugiţi cu groază de păcătuire,
spuneţi-vă-aceasta-n inimi seara, la dormire!
Şi tăceţi apoi în patul vostru de dormire! (bis)

Domnului s-aduceţi jertfe cu trăiri curate
şi nădăjduiţi în Domnul veacurile toate,
toţi ai Lui în El vă-ncredeţi veacurile toate!… (bis)

Mulţi zic: „Cine-o să ne-arate nouă fericirea?“
Eu zic: „Doamne-arată-Ţi nouă iarăşi strălucirea!
Faţa Ta ne-arate nouă iarăşi strălucirea.“ (bis)

Tu-mi dai inimii mai multe stări de bucurie
decât lor când le rodeşte grâul pe câmpie,
roada vinului din viţă, grâul pe câmpie… (bis)

Eu mă culc şi-adorm, o Doamne, liniştit şi-n pace,
împăcarea Ta cerească fericit mă face,
liniştită locuinţa pacea Ta mi-o face… (bis)

737. DOAMNE DUMNEZEUL NOSTRU
– Psalmul 8 –

Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat e
al Tău Nume peste faţa lumii luminate,
mai presus cu mult de ceruri slava Ta străbate! (bis)

Din guri de copii Tu, Doamne, Îţi faci apărare
contra celora potrivnici, plini de îngâmfare,
s-astupi gura celui care caută răzbunare… (bis)

Când privesc la cer – lucrarea Mâinii Tale Sfinte –
luna, stelele la care Tu le eşti Părinte,
îmi zic: „Ce e omul, Doamne, ca să-l iei aminte? (bis)

L-ai făcut mai jos puţin doar, Doamne, decât Tine,
l-ai încununat cu slavă şi cinstiri depline
şi l-ai pus peste-ale Tale stăpânire-a ţine. (bis)

Peste oi şi boi, întruna, peste fiare toate,
peste păsări, peste peştii mărilor umblate…“
Doamne, al Tău Nume-n lume cât de minunat e!… (bis)

738. EU LA DOMNUL AM SCĂPARE
– Psalmul 101 –

Eu la Domnul am scăpare, cum îmi ziceţi mie:
„Fugi în munţii voştri ca o pasăre pustie,
ca o tristă şi pribeagă pasăre pustie!“? (bis)

Iată, cei răi şi-ncordează arcul cu săgeată,
ca să tragă-n cel ce are inima curată,
pe ascuns, să tragă-n cel cu inima curată. (bis)

Când se surpă temelia, ce mai poate face
cel ce caută curăţia şi doreşte pace,
cel neprihănit ce caută şi doreşte pace? (bis)

Domnul este-n Sfântu-I Templu, El în Cer domneşte,
Ochiul Lui ne cercetează treaz şi ne priveşte,
pe toţi oamenii-n tot locul Ochiu-I ne priveşte. (bis)

La cei fără vină-ncearcă El credincioşia,
dar urăşte pe cel care caută silnicia,
pe-orice om care-n viaţă caută silnicia. (bis)

Peste cei răi plouă Domnul flăcări şi pucioasă,
vânt dogoritor de moarte peste ei se lasă,
asta-i plata care Domnul peste ei o lasă. (bis)

Că-i Drept Domnul şi dreptatea pururea iubeşte,
cel neprihănit lumina Feţei Lui priveşte,
Faţa Lui cel fără vină veşnic o priveşte. (bis)

739. DOAMNE, PÂNĂ CÂND?
– Psalmul 123 –

Doamne, până când, o Doamne, Tu mă vei uita mereu?
Până când Îţi vei ascunde Faţa Ta de robul Tău,
Faţa Ta de robul Tău?…

Până când avea-voi, Doamne, sufletul de temeri plin?
Până când voi fi-n necazuri şi-asuprit de cel hain,
de vrăjmaşul meu hain?

O, priveşte, o, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!
Dă-mi Tu ochilor lumină, ca să n-adorm somnul greu,
somnul morţii lung şi greu!

Nici vrăjmaşul să nu zică: „Iată-acum l-am biruit!“
şi să n-aibă bucuria că mă clatin prăbuşit,
că mă clatin prăbuşit.

Doamne, cred în bunătatea-Ţi şi în mila-Ţi necurmat;
am în suflet bucurie de izbânda ce mi-ai dat,
de izbânda ce mi-ai dat.

Eu cânt Domnului cu psalmii ce din veacuri I-au plăcut,
Îi cânt Lui, c-atâta bine mie Domnul mi-a făcut,
mie Domnul mi-a făcut…

740. O DOAMNE, CINE-O LOCUI
– Psalmul 145 –

O Doamne, cine-o locui în cortul Tău cel mare
şi pe-al Tău munte cine-ar fi lăcaş să aibă, oare?
Acel ce umblă-n drum curat şi voia Ta o face,
acel ce spune-adevărat din inimă, cu pace.

Acel ce nu vorbeşte rău cu limba lui curată,
nu ocărăşte-n drumul său pe nimeni niciodată.
El tot ce-i vrednic de dispreţ asemenea priveşte,
dar credincioasele vieţi în Domnul le cinsteşte.

El nu-şi retrage vorba Lui chiar pagubă când are,
nici nu-şi dă banii nimănui să ia dobândă mare,
nici contra celui bun nu ia vreo mită sau vreo plată…
Acela ce se poartă-aşa nu cade niciodată…

741. PĂZEŞTE-MĂ, DOAMNE
– Psalmul 156 –

Păzeşte-mă, Doamne, că-n Tine mă-ncred –
eu zic către Domnul, aleasa-mi Iubire –
Tu, Doamne, eşti Stânca pe care eu şed;
Tu, Doamne, eşti singura mea fericire.

Şi sfinţii din ţară, poporul curat,
sunt toată plăcerea ce-o am eu pe lume.
Mulţi oameni la idoli şi zei s-au plecat,
eu nu le-aduc jertfe şi nu le pun nume.

Căci Domnul îmi este întregul avut
şi-a mea moştenire ce sorţul mi-ndreaptă;
comoară plăcută la sorţi mi-a căzut
şi-o scumpă-avuţie pe mine m-aşteaptă.

Eu laud pe Domnul ce-n veci îmi dă sfat,
chiar noaptea-mi dă-n suflet povaţă curată;
în faţă pe Domnul Îl am necurmat,
când El mi-e de-a dreapta, nu cad niciodată.

De-aceea sunt vesel şi-n veci bucuros,
în suflet mi-e cântec şi-n trup liniştire…
Tu n-ai să-mi laşi duhul în noaptea de jos
şi n-ai să îngădui să văd putrezire.

Tu, Doamne-arăta-mi-vei a’ vieţii cărări
că-n Faţa Ta sfântă e-n veci bucurie,
mereu tot mai scumpe şi noi desfătări
la dreapta Ta fi-vor pe veci de vecie.

742. DOAMNE BUN
– Psalmul 167 –

Doamne Bun, ascultă-mi, Doamne, pricina nevinovată
şi strigarea rugăciunii din neprefăcuta gură;
să se facă-a mea dreptate înainte-Ţi arătată,
ai Tăi ochi preasfinţi mă vadă, de dreptatea mea Te-ndură!

Să mă-ncerci şi zi, şi noapte, n-afli-n duhul meu minciună,
că ce-mi iese de pe buze mi-e şi-n gânduri ca-n cuvinte;
iar în legătura cu-alţii, după-a Ta povaţă bună,
mă feresc de-asupritoarea cale-a celor fără minte.

Paşii mei pe-a Ta cărare merg mereu cu neclintire;
Ţie strig: ascultă, Doamne, înspre glasul meu Te-apleacă
şi-mi arată bunătate, Cel ce dai adăpostire
celor asupriţi când răii caută răul să li-l facă!

Mă păzeşte ca lumina ochilor cu-a’ Tale-aripe
de vrăjmaşii mei de moarte şi de ura lor cea mare,
că li-e inima închisă şi-s făloşi, în orice clipe
mă pândesc şi mă-nconjoară la pământ să mă doboare.

Parcă-ar fi un leu ce-ntruna după pradă stă la pândă…
Scoală, Doamne-aţine-i calea, îl doboară şi mă scapă;
scapă-mă de toţi vrăjmaşii şi de-a urii lor osândă,
cu-a Ta sabie-ascuţită de-al lor sânge Tu-i adapă!

Izbăveşte-mă Tu, Doamne, de-aceşti oameni care-n lume
parte au în viaţa asta de belşug şi desfătare,
cărora le-ngădui, Doamne, bunătăţi fără de nume,
de-şi îmbuibă şi urmaşii cu prisosul lor cel mare!

Iar eu, Doamne, în curata, sfânta nevinovăţie,
voi vedea pe totdeauna Faţa Ta cea Strălucită;
când mă voi trezi din noaptea ce-a trecut pe veşnicie,
mă voi sătura de Chipul şi de Faţa Ta Slăvită…

743. DOAMNE, TE IUBESC
– Psalmul 178 –

Doamne, Te iubesc din suflet, Doamne Sfânt, Tăria mea,
Tu-mi eşti Stânca, Cetăţuia şi Scăparea-n vremea grea,
Tu-mi eşti, Doamne, Stânca Tare, Stânca-n care mă ascund,
Scutul meu şi-ntăritura unde cei răi nu pătrund…

Eu „Slăvit să fie Domnul!“ strig când sunt primejduit
şi de-ai mei vrăjmaşi puternici într-o clipă-s izbăvit;
mă-ncinsese-a’ morţii lanţuri şi pieirea mă-ngrozea,
a mormântului şi-a morţii legătură mă ţinea.

Dar în marea-mi strâmtorare L-am chemat pe El degrab’,
El mi-a ascultat din ceruri glasul strigătului slab;
şi-atunci, zguduind pământul, cu mânie l-a mişcat,
foc a-mprăştiat din Gura-I, jar aprins a revărsat.

S-a plecat nainte-I Cerul şi s-a coborât pe nor,
pe aripi de vânt plutit-a şi pe Heruvim în zbor;
haină-avea din întuneric, cort din ape şi din nori,
din răsfrângerea luminii nori de foc ieşeau şi sori.

Domnul a tunat din ceruri glas cu grindini şi de foc,
risipind săgeţi de trăsnet, pe vrăjmaşi i-a-nvins pe loc;
atunci s-au văzut Adâncul şi-ale lumii temelii,
la mustrarea Ta, o Doamne, la a’ Tale vijelii…

El de Sus întins-a Mâna-I şi de jos m-a ridicat,
dintre valuri mari de ape El m-a scos şi m-a scăpat;
de potrivnicul mai tare, de vrăjmaş m-a izbăvit,
năvălise peste mine, însă El m-a ocrotit.

De aceea, printre neamuri, Doamne-n veci Te-oi lăuda,
Slava Numelui Tău Mare totdeauna voi cânta!…
El dă izbăviri la Unsul şi-mpăratul Său pe plac,
lui David şi seminţiei alor lui, de-acum şi-n veac…

744. DOAMNE, BUCUROS E OMUL
– Psalmul 201 –

Doamne, bucuros e omul căruia Tu-i dai nălţare
când puternică scutire şi-ajutorul Tău i-l dai;
câtă veselie-i face sfânta Ta ajutorare,
căci îi împlineşti dorinţa şi-asculţi cererea din grai.

L-ai întâmpinat cu daruri de slăvită fericire
şi i-ai pus pe cap cunună de-aur scump şi strălucit.
Îţi cerea viaţă lungă – şi i-ai dat-o moştenire;
viaţa pentru totdeauna – şi pe veci i-ai dăruit.

Mare-i slava lui în urma sprijinului dat de Tine,
Tu pui peste el a’ Tale străluciri şi Slava Ta,
îl faci pricina atâtor binecuvântări de bine
şi naintea Feţei Tale veşnic îl vei bucura.

El în Domnul se încrede, că-n veci tare El îl ţine,
cu-a Ta Dreaptă pe toţi răii şi vrăjmaşii Tăi i-alungi,
când ai să Te-arăţi, în flăcări ei vor fi-aruncaţi de Tine,
în mânia Ta-i vei pierde pentru veacurile lungi.

Vei stârpi a lor sămânţă între neamurile toate,
uneltirea ce-au urzit-o nu va izbuti nicicând,
vei ţinti în ei cu arcul şi cu trăsnete-i vei bate…
Doamne, nalţă-Te puternic – şi Te vom slăvi cântând!

745. DUMNEZEUL MEU, O DOAMNE
– Psalmul 212 –

Dumnezeul Meu, o Doamne, pentru ce M-ai părăsit,
pentru ce M-ai părăsit
şi de ce Te depărtezi Tu făr’ ca plânsul să-mi asculţi?
Ziua-ntreagă strig spre Tine – şi Tu nu M-ai auzit;
strig şi noaptea – şi n-am pace, de vrăjmaşii mei cei mulţi,
de vrăjmaşii mei cei mulţi.
Totuşi Tu eşti Cel Sfânt, Doamne, Tu în slavă locuieşti,
Tu în slavă locuieşti,
naintaşii noştri-n Tine se-ncredeau şi-i izbăveai;
când strigau spre Tine-ndată îi scăpai – căci Mare eşti –
şi-oricând se-ncredeau în Tine, de ruşine nu-i lăsai,
de ruşine nu-i lăsai.
Dar Eu nu sunt om, ci vierme de ocară şi dispreţ,
de ocară şi dispreţ;
toţi cei ce Mă văd, de Mine îşi bat joc clătind din cap,
şi-Mi zic: „Se-ncredea în Domnul, iar acum de are preţ
să arate mântuindu-L de la cei ce groapa-I sap’…
de la cei ce groapa-I sap’…“
Tu M-ai scos din sânul Mamei şi M-ai pus la adăpost,
şi M-ai pus la adăpost;
sunt, de mic, sub sfânta-Ţi pază, de-atunci Tu-Mi eşti Dumnezeu,
nu Te depărta, Tu, Care adăpost mereu Mi-ai fost,
când se-apropie necazul şi nu-i nime-n jurul Meu…
şi nu-i nime-n jurul Meu! (…)
Mă usuc ca lutul vara, limba-n gura-Mi s-a lipit,
s-a uscat şi s-a lipit;
ca de câini turbaţi sunt, iată, de cei răi înconjurat,
ale Mele mădulare le-au străpuns şi pironit,
sunt privelişte de-ocară… oasele Mi-au numărat…
oasele Mi-au numărat.
Mi-mpart hainele-ntre dânşii, pe cămaşa-Mi trag sorţi ei,
pe cămaşa-Mi trag sorţi ei;
nu Te depărta de Mine, Doamne, sprijin să-Mi rămâi,
izbăveşte-Mă din săbii, scapă-Mă de câinii răi,
scapă-Mă de lei şi tauri, Ziditorul Meu dintâi,
Ziditorul Meu dintâi!
Şi vesti-voi al Tău nume la toţi fraţii Mei, zicând,
la toţi fraţii Mei, zicând:
„Lăudaţi ai Lui pe Domnul şi-L slăviţi pe veşnicii,
temeţi-vă-n veci de Domnul tot Israelul, oricând,
căci El nu dispreţuieşte, ci-i ascultă pe-ai Săi fii…
îi ascultă pe-ai Săi fii!…

746. E-AL DOMNULUI PĂMÂNTUL
– Psalmul 234 –

E-al Domnului pământul cu tot ce e pe el
şi lumea cu-ai ei oameni, de orişicare fel. (bis)

Căci El l-a-ntins pe ape şi l-a-ntărit pe mări…
Cine-ar putea să-i suie a’ muntelui Său zări? (bis)

Şi cine să se nalţe la Tronu-I minunat?
Cel ce-are mâini curate şi suflet ne-ntinat, (bis)

cel care n-are-n suflet lăcaş pentru minciuni,
nici jură, nici nu umblă cuiva cu-nşelăciuni… (bis)

El binecuvântarea primi-va pe pământ
şi-o stare după voia lui Dumnezeu cel Sfânt. (bis)

Aceasta-i partea celor ce-n viaţă L-au chemat
şi Faţa Ta, o, Domnul lui Iacov, au căutat. (bis)

– Nălţaţi-vă, Porţi Sfinte, Porţi veşnice, în sus,
să intre Împăratul Măririi fără-apus! (bis)

– Dar cine este-Acela al Slavei Împărat?
– E Domnul cel Puternic, Viteaz şi Înălţat! (bis)

– Porţi Veşnice, deschideţi şi vă nălţaţi în sus,
să intre Împăratul Măririi fără-apus! (bis)

– Dar cine-i Împăratul de Care ne vesteşti?
– E Domnul Slavei, Domnul Oştirilor Cereşti! (bis)

747. DOAMNE, FĂ-MI DREPTATE
– Psalm 256 –

Doamne, fă-mi dreptate, Doamne, căci umblu-n neprihănire
şi mă-ncred mereu în Domnul fără nici o şovăire! (bis)

Cercetează-mi Tu lăuntrul, că-n cuptor dacă m-ai ţine
numai bunătatea, Doamne, şi-adevărul afli-n mine. (bis)

Nu mă strâng cu mincinoşii, cu viclenii nu-mi fac cale
şi nu stau cu cei răi, Doamne, ci caut sfatul voii Tale. (bis)

Îmi spăl mâinile-n lumină şi-astfel vin spre-a’ Tale-altare,
ca să strig cu mulţumire preamărind a Ta lucrare. (bis)

Doamne, eu iubesc lăcaşul Casei care Slava-Ţi strânge,
nu mă da cu păcătoşii nici cu cei ce varsă sânge, (bis)

ale căror mâini sunt rele şi-n a căror dreaptă-i mită!
Fie-Ţi milă, izbăveşte-mi viaţa mea neprihănită! (bis)

Căci pe calea Ta cea dreaptă sta-mi-vor dreptele picioare,
să binecuvânt pe Domnul totdeauna-n adunare. (bis)

748. DOAMNE, CĂTRE TINE STRIG
– Psalmul 278 –

Doamne, către Tine strig eu, Stânca mea cea tare,
auzi glasul meu, răspunde-mi, dă-mi ajutorare,
să n-ajung ca ceI ce-n groapă gata-i să coboare!

O, ascultă-mi când strig, Doamne, multa-mi rugăciune,
când spre Tine mi se nalţă mâinile, Preabune!…
Nu mă pune-n rând cu cei răi, Doamne, nu mă pune!…

Nici cu câţi, vorbind de pace, sunt cu gând de fiare…
Doamne, celor răi plăteşte după-a lor lucrare,
căci nu vor să ia aminte slava Ta cea mare!

Pentru veci de veşnicie El o să-i zdrobească,
dar slăvit să fie Domnul c-o să mă păzească
şi strigarea rugăciunii mele-o s-o primească!

Domnul este-a mea Tărie, Scutul meu cel tare,
inima-mi în El se-ncrede şi-am ajutorare,
de aceea-s plin de-o sfântă veselie mare…

Şi Îl laud totdeauna, prin cântări curate.
Domnul este-a mea Tărie, Stâncă şi Cetate,
pentru Unsul Său şi pentru neamurile toate.

Doamne, mântuie-Ţi poporul cu puterea-Ţi mare
şi dă-i moştenirii Tale binecuvântare,
fii-ne Păstor şi Sprijin neclintit şi tare!…

749. O DOAMNE-N TINE EU MĂ-NCRED
– Psalmul 301 –

O Doamne-n Tine eu mă-ncred, să nu fiu de ruşine,
mă scapă Tu-n dreptatea Ta şi nu uita de mine!
Ascultă-mă şi-mi fii mereu o Stâncă-ocrotitoare,
căci Tu eşti Cetăţuia mea şi Stânca mea cea tare!

Tu mă povăţuieşti mereu pentru-al Tău Mare Nume
şi-n veci mă vei călăuzi pe drumul Tău prin lume.
O, scoate-mă din laţu-ntins de-ai mei vrăjmaşi în cale,
Tu eşti Ocrotitorul meu cu aripile Tale!

În Mâna Ta mi-ncredinţez eu duhul pe dreptate,
Tu mă vei izbăvi pe veci o, Doamne-Adevărate.
Urăsc pe cei ce se-alipesc de idolii din lume,
ci-n Dumnezeu mă-ncred mereu şi-n Marele Său Nume.

O, fă-mă să mă-nveselesc de marea Ta-ndurare,
că vezi neliniştea ce-o am şi-mi ştii vina cea mare!
La cei vrăjmaşi nu mă vei da, ci da-mi-vei largă cale,
ai milă, Doamne, când Te chem, căci sunt în greu şi-n jale!

Mi-s sufletul şi trupul meu topite de-ntristare,
mi se sfârşeşte viaţa-n plâns şi anii-n suspinare,
puterile mi s-au sleit din cauza vinei mele,
a’ mele oase putrezesc de chinurile grele. (…)

Eu în nechibzuinţă-am zis: „Sunt izgonit de Tine…“
dar Tu-auzit-ai ruga mea strigată cu suspine.
Iubiţi-L dar pe Domnul toţi cei câţi El vă iubeşte,
căci El pe cei buni va iubi, pe mândri pedepseşte! (…)

750. FERICIT E-ACEL CE ARE
– Psalmul 312 –

Fericit e-acel ce are fărdelegile iertate
şi acela cu păcate ‘coperite şi uitate;
fericit cel ce nu-i ţine Domnu-a lui vinovăţie
şi în duhul cărui nu e gând ascuns şi viclenie.

Cât tăcusem şi eu, Doamne, mă topeam mergând pe cale,
zi şi noapte-aveam asupră-mi apăsarea Mâinii Tale;
mă uscam ca ţărna vara când de secetă-i pătrunsă,
atunci mi-am strigat spre Domnul toată vina mea ascunsă:

– Doamne-am zis, mărturisi-mi-voi toată fărdelegea Ţie!
Şi Tu m-ai iertat de toată multa mea vinovăţie. (…)
Voi toţi cei fără prihană, bucuraţi-vă deodată!
Scoateţi strigăte şi cânturi cei cu inima curată!

751. VOI BINECUVÂNTA PE DOMNUL
– Psalmul 334 –

Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme pe pământ,
de-a pururi pe-ale mele buze va fi al laudei Lui cânt…

În El se laudă-al meu suflet – s-asculte cei nenorociţi;
nălţaţi pe Domnul toţi cu mine, veniţi să-L lăudăm smeriţi!

Eu L-am căutat şi El răspuns-a, din orice temeri m-a scutit,
spre El când îţi întorci privirea, te luminezi desăvârşit…

şi nicicând nu eşti de ruşine, căci oricând strigă cel sărac
l-aude Dumnezeu şi-l scapă de toţi cei ce necaz îi fac.

Al Domnului puternic înger va tăbărî-mprejurul lor
şi-n veci, pe câţi se-ncred în Domnul, îi scapă, dându-le-ajutor.

Gustaţi şi veţi vedea cu toţii ce bun e Domnul şi-ndurat!
Ferice-n veci de omul care se-ncrede-n El cu-adevărat! (…)

752. APĂRĂ-MĂ TU, O DOAMNE
– Psalmul 345 –

Apără-mă Tu, o Doamne, de vrăjmaşii mei cu bine
şi Te luptă Tu cu-aceia ce se războiesc cu mine!
Ia-Ţi Tu pavăza şi scutul şi Te scoală de-mi ajută,
scoate-Ţi sabia-mpotriva celor ce mă persecută!

Zi-mi Tu inimii: „Eu fi-voi răsplătirea ta-n viaţă“,
ruşinaţi şi-nfrânţi să fie cei ce-mi sunt vrăjmaşi pe faţă.
Ca pe pleava ce-o ia vântul să-i alunge sfinţii îngeri,
drumul lor să fie-n beznă cu alunecuş şi plângeri!

Căci ei laţul mi-l întinse, fără pricină, pe-o groapă,
fără ca să am vreo vină, să-mi ia viaţa, groapa-mi sapă.
Să-i alunge, să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate
şi să piară-n laţul care mi-l întind cu răutate!

Atunci sufletu-mi în Domnul va cânta de fericire,
toate oasele-mi striga-vor: „Plin eşti, Doamne, de mărire.
Cine poate, ca şi Tine, pe-un nevinovat să-l scape
de cel tare ce-l apasă şi îl fură să-l îngroape?“ (…)

753. ZIS-AM: „VOI VEGHEA!…“
– Psalmul 389 –

Zis-am: „Voi veghea asupra drumurilor mele,
ca să nu greşesc cu limba, gurii frâu voi pune,
cât va sta cel rău nainte-mi să n-am vorbe rele“;
şi-am stat mut, deşi durerea-mi nu se poate spune.

Inima mi-ardea în mine, foc ce mistuieşte,
şi-atunci mi-a venit pe buze glas de cuvântare:
„Doamne, spune-mi ce m-aşteaptă, viaţa când sfârşeşte,
ca să ştiu ce trecător sunt, ce nimic sub soare!

Iată-a’ mele zile-s toate cât un lat de mână,
viaţa mea ca o nimica, Doamne-n a Ta faţă;
da, oricât ar fi de tare omul e ţărână,
înaintea Ta-i un abur, şi un fulg, şi-o ceaţă.

Omul!… Umblă ca o umbră, ’geaba se trudeşte,
strânge-averi, deşi nu ştie cine-o să le ţină;
acum Doamne-n ce mai pot eu să mai am nădejde,
numa-n Tine mai pot, Doamne, s-am nădejde plină“.

Izbăveşte-mă de multa mea fărădelege,
nu mă face râsul celui plin de nebunie!
Eu stau mut şi las, o Doamne, Mâna-Ţi să lucreze,
dar abate-Ţi de la mine greaua Ta urgie!

Căci Tu pedepseşti tot omul pentru-a’ lui greşale,
prăpădindu-i tot ce are el mai scump în viaţă;
orice om e doar suflare pe a lumii cale…
Doamne-ascultă-mi rugăciunea dis-de-dimineaţă! (…)

754. CUVINTE DE MIREASMĂ PLINE
– Psalmul 445 –

Cuvinte de mireasmă pline în al meu suflet clocotesc
şi zic: „Cântarea mea de slavă-i pentru-Mpăratul meu Ceresc,
să-mi fie limba iscusită ca pana unui inspirat;
Tu eşti cel mai Frumos din oameni, pe buze harul Ţi-e turnat.

De-aceea, Dumnezeu pe Tine în veci Te-a binecuvântat.
Războinic Tare-ncinge-Ţi spada, frumseţi şi slavă Ţi s-au dat!
Să fii biruitor în luptă, Te suie-n carul Tău măreţ,
neprihănirea şi-adevărul Tu să le aperi îndrăzneţ.

Şi dreapta Ta să strălucească prin mari isprăvi de-nvingător,
cu-a Ta săgeată ascuţită străpunge-orice vrăjmaş popor!
O Doamne, Tronul Tău puternic e-ntemeiat pe veşnicii
şi-un sfânt toiag plin de dreptate e-al dreptei Tale-mpărăţii. (…)“

755. ÎN DOMNU-AVEM NOI ADĂPOST
– Psalmul 456 –

În Domnu-avem noi adăpost şi El ne sprijineşte,
El ni-e-ajutorul ce-n necaz nicicând nu ne lipseşte.

De-aceea nu ne temem chiar pământul să clintească,
chiar munţii-n inimă de mări de-ar fi să se zdrobească,

chiar de-ar urla şi-ar spumega a’ mării valuri crunte,
să se înalţe-atâta-ncât să clatine-orice munte!

756. DUMNEZEU SE SUIE
– Psalmul 467 –

Dumnezeu Se suie între strigăte de biruinţi,
Domnul naintează-n cânturi şi în trâmbiţări de sfinţi.

Domnului cântaţi!… Cântaţi-I! Împăratului cântaţi!
El e Împăratul lumii înţelept; să-L lăudaţi!

Dumnezeu împărăţeşte peste neamuri necurmat,
stă pe Tronul Slavei Sale în sfinţenie-mbrăcat.

Domnii ţărilor se-adună cu al Său popor supus
căci al Lui e scutul lumii, Domnul e nălţat nespus…

757. O DOAMNE,-N CASA TA
– Psalmul 478 –

O Doamne,-n casa Ta gândim la marea-Ţi bunătate,
că Numele şi Slava Ta pământu-ntreg străbate.
Se bucură Sionul nalt şi-a’ Iudei fiice cântă,
de-a’ Tale judecăţi cereşti, de-a Ta dreptate sfântă.

Străbateţi voi Sionul tot şi turnurile-i toate,
le număraţi şi-i cercetaţi frumoasele-i palate!
Şi spuneţi celor viitori că Domnu-i Mare foarte;
El Călăuză ne va fi şi Domn până la moarte!

758. ASCULTĂ-MI AZI ÎNŞTIINŢAREA
– Psalmul 490 –

Ascultă-Mi azi înştiinţarea şi-al Meu cuvânt, poporul Meu,
ascultă, Israel, că Eu sunt Stăpânul tău şi Dumnezeu!
Nu pentru jertfa ta te mustru, că ea-Mi stă-n faţă necurmat,
nu voi lua nici ţapi, nici tauri din al tău staul lăudat;
c-a’ Mele-s toate câte-n câmpuri, pe munţi şi prin pădure sunt
cunosc ce păsări sunt pe munte şi-al Meu e tot ce-i pe pământ.

De Mi-ar fi foame, nu-ţi cer ţie, că tot ce-i pe pământ e-al Meu;
mănânc Eu, oare, ţapi şi tauri sau sânge crezi tu că beau Eu?
Lui Dumnezeu adu-I ca jertfă al mulţumirii dar curat
şi-ţi împlineşte cu credinţă ce I-ai promis şi te-ai jurat.
În ziua ta cea rea Mă cheamă şi Eu te voi scăpa grăbit
iar tu Mă vei slăvi cu suflet evlavios şi fericit.

759. SALVEAZĂ-MĂ, DOAMNE
– Psalmul 534 –

Salvează-mă, Doamne, prin numele Tău
şi fă-mi Tu dreptate cu-a’ Tale puteri,
a mea rugăciune mi-auzi, Domnul meu,
când gura mea strigă din multe dureri! (bis)

Căci, iată, străinii încep a veni,
cu grea silnicie viaţa să-mi ia;
ei nu vor, o Doamne, de Tine a şti,
departe-i de dânşii cunoaşterea Ta. (bis)

Dar mie mi-e Domnul pe veci ajutor,
El pururea-i sprijin la sufletul meu,
tot răul va-ntoarce pe cei ce mi-l vor,
Tu, Doamne-i vei pierde, căci bun eşti mereu. (bis)

Atunci, cu drag, jertfe-Ţi voi da pe deplin,
slăvind al Tău Nume Cel Bun-Voitor,
căci El mi-e scăpare din orişice chin
şi ochii vedea-mi-vor dorinţele lor. (bis)

760. DOAMNE, IA-MI AMINTE
– Psalmul 545 –

Doamne, ia-mi aminte ruga, de-al meu strigăt nu Te-ascunde,
ci-mi ascultă-a’ mele cereri, mi le-ascultă şi-mi răspunde!
Mă ascultă, căci în temeri rătăcesc şi-n frământare,
căci vrăjmaşii mei asupră-mi fac şi larmă, şi-apăsare!

M-asupresc cu nedreptate, urmărindu-mă-n mânie,
inima mi se-nfioară, mă-ngrozeşte-a lor urgie;
şi grăiesc: ca porumbelul, de-aş avea şi eu aripă,
aş zbura de-aici departe şi-aş afla odihnă-o clipă.

Aş fugi cât mai departe, să-mi fac casa-ntr-o pustie,
nimenea să nu mă vadă, nimenea să nu mă ştie…
Aş fugi cât mai degrabă într-un loc de-adăpostire
de-acest vânt aşa năprasnic, de-acest vifor de-asuprire.

Doamne, risipeşte-i astăzi şi-a lor limbă să se-mpartă,
căci în orice zi-n cetate numai silă văd şi ceartă!
Zi şi noapte ei pe ziduri ocolesc după cetate
iar năuntrul ei sunt numai fărdelegi şi răutate…

Desfrânarea-i şade-n mijloc şi s-arată-n mii de feţe,
vicleşugul şi-nşelarea nu-i lipsesc de pe pieţe.
Nu vrăjmaşul mă jigneşte, că-aş răbda şi n-aş răspunde,
nu duşmanul vine-n contră-mi, că-aş fugi şi m-aş ascunde.

Ci tu, cel pe care-n viaţă l-am crezut cu mine una
tu, cu care-am fost prieten… fraţi de cruce-ntotdeauna,
tu, cu care-am dus odată o plăcută prietenie
şi mergeam în Casa Sfântă ca-ntr-o veşnică frăţie (…)

761. AI DE MINE MILĂ, DOAMNE
– Psalmul 556 –

Ai de mine milă, Doamne, mila Ta cerească,
căci vin nişte oameni iarăşi să mă hărţuiască,
zilnic umblă să mă-nghită, să mă nimicească… (bis)

Toată ziua-mi caută ceartă cei vrăjmaşi cu mine,
sunt mulţi, Doamne, şi se luptă fără de ruşine;
dar oricând mă tem eu, Doamne, mă încred în Tine. (bis)

Eu mă laud doar cu Domnul şi Cuvântu-I tare
mă încred în El şi teamă inima mea n-are…
ce-mi pot face nişte oameni, ce-mi pot face, oare? (bis)

Ei mereu mi-ating dreptatea şi-au doar gânduri rele,
uneltesc, pândesc şi-mi caută urma căii mele,
căci doresc să-mi ia viaţa şi zilele mele. (bis)

Ei nădăjduiesc să scape prin nelegiuire;
risipeşte-a lor mulţime, Doamne, cu grăbire,
în mânia Ta doboară-i, Doamne, cu grăbire. (bis)

Tu îmi numeri ai vieţii paşi de pribegie.
Pune-mi lacrimile-n vasul Tău şi mi le scrie!
Ştiu că-n Cartea Ta sunt scrise, Doamne, pe vecie (…) (bis)

762. SALVEAZĂ-MĂ, O DOAMNE
– Psalmul 589 –

Salvează-mă, o Doamne, de-ai mei vrăjmaşi cu bine,
de toţi ai mei potrivnici scuteşte-mă pe mine!
De toţi cei ce fac răul, cu Mâna Ta mă scapă
şi de aceia care cu sânge se adapă!

Căci iată-i stând la pândă viaţa a mi-o prinde,
cei puşi numai pe rele vor curse a-mi întinde;
urzesc la lucruri rele spre mine îndreptate,
deşi n-am nici o vină şi n-am făcut păcate.

Deşi sunt fără vină, cel rău se pregăteşte…
Trezeşte-Te, ieşi, Doamne, naintea mea priveşte!
O Doamne, Dumnezeul Oştirilor slăvite,
de-ai pedepsi pe-aceste noroade răzvrătite!

Şi nici de unii, Doamne, de n-ai avea-ndurare,
că-s vânzători, şi-obraznici, şi răi fără-ndreptare.

763. O DOAMNE, TU NE-AI LEPĂDAT
– Psalmul 590 –

O Doamne, Tu ne-ai lepădat, vin’ iar şi ne ridică.
Tu-n lume ne-ai împrăştiat pe noi, pe toţi Te-ai mâniat,
o, vino iar ca altădat’, din nou, şi ne ridică!

Pământul ni l-ai zguduit, o, vindecă-l Tu iară!
Pământul ni l-ai zguduit, l-ai împărţit şi l-ai rănit;
repară-l unde-i greu rănit şi vindecă-ni-l iară!

Ai încercat poporul Tău, dă-i iarăşi mângâiere!
Tu l-ai trecut prin locul greu, l-ai adăpat cu vinul rău,
de-a amorţit în chinul său; dă-i iarăşi mângâiere!

Ai dat poporului Tău steag să-l nalţe fără frică;
le-ai dat să nalţe sfântul steag pentru-Adevărul Tău cel drag;
du-l Tu pe-al biruinţei prag şi nalţă-l fără frică!

Ai Tăi iubiţi s-o poat-avea, adu-le Tu scăpare!
Ajută-ne prin dreapta Ta, auzi-ne când vom striga,
ajută-ne când vom chema şi dă-ne-n veci scăpare! (…)

Dă-ne-ajutor să izbândim, că omul nu ne poate!
Cu Dumnezeu noi biruim, cu El mari lucruri săvârşim,
cu El vrăjmaşii ni-i zdrobim, cu El… căci Domnul poate.

764. ASCULTĂ-MI, DOAMNE
– Psalmul 601 –

Ascultă-mi, Doamne, strigătele mele şi ia aminte rugăciunea mea,
căci de la capul lumii strig spre Tine şi mi se roagă tristă inima! (bis)

Mă du spre stânca ce n-o pot ajunge, căci mi-e prea sus şi singur nu răzbesc…
Tu, Doamne, eşti Cetatea mea cea Tare în contra celor ce mă duşmănesc.

Aş vrea să locuiesc pe veci în Tine, de-a’ Tale-aripe-n veci adăpostit,
căci Tu-mi asculţi a’ mele juruinţe, Tu moşteniri cereşti mi-ai dăruit. (bis)

Tu Împăratului dai zile multe, lungi-se-vor de-a pururi anii Lui,
în veci va sta pe scaunul Slavei Sale, cinstit şi drept, naintea Domnului. (bis)

Fă-Ţi bunătatea şi credincioşia de-a pururi veghetoare-asupra Sa,
atunci cânta-voi Numele Tău, Doamne, mereu plinindu-mi juruinţa mea. (bis)

765. DA, NUMA-N DUMNEZEU
– Psalmul 612 –

Da, numa-n Dumnezeu se-ncrede de-a pururi sufletu-mi, mereu,
căci de la El întotdeauna veni-va ajutorul meu. (bis)
El mi-este Stânca, şi-Ajutorul, şi Turnu-n care voi scăpa,
de-aceea, niciodată-n viaţă şi nimeni nu m-a clătina. (bis)

Dar până când asupra unui om necăjit vă năpustiţi
şi cât veţi mai căuta cu toţii să-l doborâţi şi nimiciţi (bis)
ca pe-un zid gata să se surpe sau ca pe-un gard de dărâmat?
Ei pun la cale să-l doboare de sus pe cel nevinovat. (bis)

Le place-n veac numai minciuna a spune-o şi-a o asculta,
cu gura binecuvântează, dar blestemă cu inima… (bis)
Tu, suflete, te-ncrede-n Domnul, nădejdea vine de la El!
Da, El mi-e Stânca şi-Ajutorul şi nu mă voi clinti defel. (bis)

Pe Dumnezeu se-ntemeiază şi slava, şi-ajutorul meu;
puterea mea şi adăpostul îmi este numai Dumnezeu. (bis)
Încredeţi-vă-n El, popoare, în orice-mprejurări v-aflaţi!
El este Adăpostul nostru, Lui inimile vă vărsaţi! (bis)

Da, oamenii sunt o nimica, minciună-s toţi copiii lor;
puşi în cântar toţi laolaltă ar fi ca aburul uşor. (bis)
În asuprire nu vă-ncredeţi, nici cu răpiri nu v-amăgiţi!
Când cresc averile, de ele voi inima nu v-o lipiţi! (bis)

O dată Dumnezeu vorbit-a, de două ori am auzit,
că-n veci puterea este numai a Dumnezeului Slăvit. (bis)
A Ta-i şi bunătatea, Doamne, că veşnic Bun Tu Singur eşti,
Tu fiecărui om odată dup-a’ lui fapte-i răsplăteşti. (bis)

766. ASCULTĂ-MI GLASUL, DOAMNE
– Psalmul 634 –

Ascultă-mi glasul, Doamne, ascultă-mi-l când gem,
mă scapă de vrăjmaşul de care eu mă tem!
Păzeşte-mă de curse, de oamenii stricaţi,
de ceata zgomotoasă a celor blestemaţi!

Ca sabia li-e limba şi-ntruna şi-o ascut,
zvârlind cu vorbe-amare în cel ce n-are scut.
Ei trag pe-ascuns în omul ce nu e vinovat,
lovindu-l fără teamă când nu s-a aşteptat.

Se-mbărbătează-n rele, ţin sfat cum vor lucra,
când pun la cale cursa, zic: „Cine ne-a vedea?“
Urzesc nelegiuirea şi zic: „Am izbutit!…“
Lăuntrul lor din suflet ca iadu-i de cumplit.

Dar Dumnezeu aruncă săgeţi asupra lor,
deodată-i vezi cum grabnic ei cad loviţi şi mor.
Căderea li se trage din limba lor cea rea,
toţi câţi îi văd se miră, din cap vor clătina

şi-nfricoşaţi zic: „Iată lucrarea Domnului!“
Toţi recunosc c-aceasta e numai plata Lui.
Dar cei fără prihană în Domnul sunt scutiţi,
se laudă cu toţii că-n El sunt fericiţi.

767. CU-NCREDERE, O DOAMNE
– Psalmul 645 –

Cu-ncredere, o Doamne, Te vom slăvi-n Sion
şi orice juruinţă făcută-Ţi vom plini,
căci Tu asculţi cu milă al rugăciunii zvon,
de-aceea către Tine toţi oamenii-or veni.

Mă copleşesc a’ mele adânci fărădelegi,
dar Tu ierta-vei, Doamne, căderea noastră grea;
ferice de acela pe care Tu-l alegi
şi îl primeşti în faţă, în curtea Ta să stea!

Noi ne hrănim cu-a’ Tale mari binecuvântări,
în Casa Ta cea Sfântă şi-n Templul Tău când stăm…
În marea-Ţi bunătate din multele-ndurări
cu mari minuni ne-asculţi Tu când, Doamne, Te chemăm…

Al mântuirii noastre Puternic Dumnezeu,
nădejdea depărtării de apă şi pământ,
Tu întăreşti toţi munţii cu braţul Tău mereu,
Tu-alini şi mări, şi vânturi, şi-al gloatelor frământ…

Câţi locuiesc departe de lume se-ngrozesc.
Puternice, de-a’ tale minuni ce le-ai lucrat;
Tu-nveseleşti, o Doamne, pe toţi câţi locuiesc
şi umplu Răsăritul şi-Apusul depărtat (…)

Câmpiile pustiei sunt adăpate des,
iar dealurile-ncinse-s cu veselii şi cânt;
de oi e plin hotarul, de grâu e plin pe şes
şi toate cântă, Doamne, de vesele ce sunt.

768. NĂLŢAŢI LUI DUMNEZEU
– Psalmul 656 –

Nălţaţi lui Dumnezeu, nălţaţi strigări de bucurie,
a Numelui Său slavă toţi cântaţi cu vrednicie!
Ziceţi lui Dumnezeu: „Ce mari Ţi-s faptele şi paşii,
pentru-ale Tale mari puteri Te linguşesc vrăjmaşii!

Pământul se închină-ntreg naintea Ta şi cântă,
Îţi cântă Numele Tău bun şi Slava Ta cea sfântă“.
Veniţi, priviţi a’ Lui lucrări, o, cât de-nfricoşat e,
când peste neamuri pe pământ lucrează-a Lui dreptate.

El, marea, ca pe-un loc uscat o prefăcu odată
şi râul l-a trecut pe jos mulţimea bucurată.
Puternic El Stăpân e-n veci şi Ochii Slavei Sale
privesc pe toţi cei răzvrătiţi, să nu se mai răscoale.

Popoare, binecuvântaţi pe Domnul nostru Mare
şi faceţi să răsune-n veci a slavei Lui cântare!
El ne-a păstrat sufletul viu şi calea neclintită,
Tu ne-ai cercat şi ne-ai trecut prin flacăra cumplită.

Ne-ai dus în lanţ, ne-ai pus poveri pe coapse şi spinare,
lăsat-ai oameni nemiloşi de tot să ne doboare;
am mers prin apă şi prin foc, dar Tu ne-ai scos cu bine;
de-aceea merg în Casa Ta cu jertfe pentru Tine.

Voi împlini tot ce-am jurat la greu şi-n strâmtorare
şi-Ţi voi aduce jertfa cea plăcut-mirositoare.
Veniţi de ascultaţi, voi câţi de Domnul vă veţi teme,
ca să vă spun ce-a făcut El cu mine-atâta vreme! (…)

769. ÎN TINE, DOAMNE-MI CAUT
– Psalmul 701 –

În Tine, Doamne-mi caut scăparea, de râs să nu rămân nicicând,
mă scapă Tu-n a Ta dreptate şi izbăveşte-mă curând.
Urechea pleacă-Ţi-o spre mine, să-mi dai ajutorarea Ta,
fii Stânca mea de-adăpostire în care-oricând să pot scăpa.
Tu-ai hotărât a mea scăpare, Tu, Stânca mea de ajutor,
Tu scoate-mă din mâna celui nelegiuit şi-asupritor…

Căci Tu îmi eşti nădejdea, Doamne, din tinereţe Te iubesc
şi chiar din sânul mamei mele pe Tine eu mă sprijinesc.
La mulţi ajuns-am de minune, dar Tu îmi eşti scăparea mea,
Mărirea Ta să-mi umple gura şi-n orice zi Te voi cânta.
Nu mă lăsa la bătrâneţe, când voi slăbi, nu mă lăsa,
vrăjmaşii mei vorbesc de mine, cei răi pândesc viaţa mea…

Ei zic: „E părăsit de Domnul, să-l prindem, căci e lepădat!“
Tu nu mă părăsi, o Doamne, ci grabnic fă să fiu scăpat!
Fă să rămână de ruşine cei ce viaţa-mi vor s-o ia
şi eu în veci voi crede-n Tine şi tot mai mult Îţi voi cânta.
Vesti-Ţi-voi zi de zi dreptatea, căci fără margini eşti de bun,
a’ Tale mari lucrări, o Doamne, a’ Tale numai am să spun…

M-ai învăţat din tinereţe… şi până azi eu Te vestesc;
să nu mă părăseşti, o Doamne, acuma când încărunţesc!
Ci să vestesc a Ta putere la cei de-acum şi cei ce vin,
căci, Dumnezeule, dreptatea Ţi-ajunge pân’ la cerul plin.
Tu, Doamne-ai săvârşit mari lucruri, ca Tine nimeni nu-i aşa,
Tu ne-ai trecut prin mari necazuri, dar iarăşi viaţa ne-o vei da.

Tu ne vei scoate din adâncuri de-ntunecime şi amar,
Tu slava mea înalţ-o iarăşi, Tu vino, mângâie-mă iar!
Căci Te voi lăuda în sunet de alăută, plin de zel,
şi-Ţi voi cânta credincioşia, Preasfântule-al lui Israel.
Când am să-Ţi cânt cu bucuria pe buze fi-voi fericit,
cu bucuria-n al meu suflet pe care Tu l-ai izbăvit.

Şi limba mea o să vestească zi după zi dreptatea Ta,
căci ruşinaţi şi de ocară vor fi câţi vor pierzarea mea.

770. CÂND TE VĂZURĂ APELE
– Psalmul 767 –

Când Te văzură apele pe Tine, pe Tine, Dumnezeule Slăvit,
cutremuratu-s-au de frică, Doamne, şi-adâncurile lor s-au îngrozit.

Turnat-au norii apele-n şuvoaie şi tunetul în nori a răsunat,
ca fulgerele s-au pornit a’ Tale săgeţi şi-n toate părţile-au zburat.

Vârtej pornit-au tunetele Tale şi fulgerele lumea-au luminat,
mişcatu-s-au adâncurile toate şi tot pământul s-a cutremurat.

Tu Ţi-ai croit un drum adânc prin mare, nu-Ţi cunoscu nici urma Faraon,
povăţuind poporul ca pe-o turmă prin mâinile lui Moise şi Aaron.

771. O, IA TU AMINTE
– Psalmul 790 –

O, ia Tu aminte, Păstorul lui Iacov, Tu cel ce pe Iosif cu turma-ndreptezi,
arată-Te, Doamne-n a Ta strălucire, Cel ce pe Heruvimi de-a pururea şezi!
Trezeşte-Ţi puterea slăvită naintea lui Beniamin, Manase şi Efraim,
o, vino degrabă şi dă-ne ajutorul, o, vin’ şi ne scapă; spre Tine privim!
Ridică-ne, Doamne, ridică-ne iară,
fă iar să-Ţi lucească spre noi faţa Ta în noaptea amară; şi noi vom scăpa!

O, până când, Doamne-al Oştirilor Sfinte, pe-ai Tăi Tu Te mânii, deşi Ţi se-nchin’?
Le dai să mănânce o pâine de lacrimi şi-i faci să se-adape cu lacrimi din plin?
Ne faci să fim mărul de ceartă şi vrajbă vecinilor noştri, duşmani şi mişei,
vrăjmaşii ne-aruncă batjocuri întruna, ne fac de ocară, ne râd între ei…
Ridică-ne, Doamne-al Oştirilor, iară,
fă iar să-Ţi lucească spre noi faţa Ta, în noaptea amară; şi noi vom scăpa!

O, Doamne-al Oştirii, întoarce-Te iarăşi, din ceruri priveşte cu milă să vezi
a Ta vie scumpă sădită cu grijă, din nou cu iubire Tu s-o cercetezi!
Păzeşte-Ţi răsadul sădit de-a Ta dreaptă şi Fiul pe Care-L alegi Tu din Cer,
căci via tăiată Ţi-e arsă de flăcări şi-n aspră mustrare mlădiţele-i pier!
O, Doamne-al Oştirii, ridică-ne iarăşi,
fă iar să-Ţi lucească spre noi faţa Ta, în noaptea amară; şi noi vom scăpa!

Să fie-a Ta Mână în veci milostivă cu Omul pe Care Tu dreapta Ţi-ai pus,
cu Fiul spre Care alegerea-Ţi sfântă făcut-ai Tu, Doamne, să vină de Sus!
Şi-atunci de la Tine noi nu ne-om abate, vom fi-n veci cu Tine la bine şi rău,
trimite-ne iarăşi a Ta-nviorare şi-n veci noi chema-vom doar numele Tău.
O, Doamne-al Oştirii, ridică-ne iarăşi,
fă iar să-Ţi lucească spre noi faţa Ta, în noaptea amară; şi noi vom scăpa!

772. CÂNTAŢI CU VESELIE
– Psalmul 801 –

Cântaţi cu veselie, lui Dumnezeu, cântaţi,
Preasfântului lui Iacov, cântând, vă bucuraţi!…
Cântaţi-I o cântare aşa cum El a vrut,
din harfa cea plăcută, din tobe şi-alăut!…
Sunaţi-I lui din trâmbiţi la lună nouă-n zori,
la lună plină-n ziua doritei Sărbători!…

Aceasta este-o lege în veac lui Israel,
poruncă de la Domnul, lui Iacov, pentru El…
El, Domnul, rânduit-a lui Iosif astă zi,
atunci când împotriva Egiptului porni;
atuncea auzirăm un glas sfânt şi plăcut,
un glas pe care însă noi nu l-am cunoscut.

I-am descărcat povara şi-al umărului chin,
că mâinile lui coşul cel greu azi nu-l mai ţin.
Când M-ai strigat, răspuns-am şi-ndată te-am scăpat,
la apele Meriba atunci te-am încercat.
Poporul meu, ascultă, Eu te voi îndruma;
o, dacă tu, Israel, să mă asculţi ai vrea!…

De n-ai avea la tine vreun zeu din cei străini,
la dumnezeii-aceia nicicând să nu te-nchini;
căci Eu sunt Domnul Care te-am scos din mâna rea,
deschide-ţi gura largă şi Eu ţi-o voi umplea!…
Dar turma Mea iubită nici seama n-a luat,
poporul meu, Israel, vai, nu m-a ascultat!

Atunci, în voia poftei din inima lor rea
Eu i-am lăsat ca sfatul şi drumul a-şi urma.
O, dacă-ar vrea Israel s-asculte ce spun Eu
o, dacă-ai Mei ar merge cu drag pe drumul Meu,
într-o clipită-aş bate pe toţi vrăjmaşii lor
şi Mi-aş întoarce mâna spre cel asupritor…

Cei ce-L urăsc pe Domnul atunci L-ar linguşi
şi pacea lui Israel pe veci ar dăinui;
i-aş sătura viaţa cu grâul cel mai bun
şi i-aş hrăni cu mierea ce stâncile-o adun;
da, i-aş umplea viaţa cu grâul cel mai bun,
i-aş îndulci cu mierea ce stâncile-o adun!…

773. DUMNEZEU STĂ-N ADUNAREA
– Psalmul 812 –

Dumnezeu stă-n adunarea Lui – şi-n veci în ea va sta,
între dumnezei, puternic, El în veci va judeca.
Până când veţi judeca voi strâmb, toţi cei ce judecaţi_
Până când căutaţi la faţa celor răi şi blestemaţi?

Faceţi celui slab dreptate, la orfan şi la sărac,
daţi dreptate celor căror nedreptate toţi le fac!
Izbăviţi-l şi-ajutaţi-l pe lipsit şi nevoiaş
şi-l scăpaţi din mâna celui rău la suflet şi vrăjmaş!

Dar ei nu voiesc să ştie de nimic – şi nu-nţeleg,
sunt întunecaţi, de-aceea a slăbit pământu-ntreg.
Eu zic: „Dumnezei voi sunteţi şi toţi, fiii Celui Sfânt,
dar muri-veţi ca oricare oameni slabi de pe pământ.“

Scoală, judecă pământul, Preaputernic Dumnezeu,
căci popoarele-s a’ Tale şi pământu-ntreg e-al Tău!

774. CE PLĂCUT ÎŢI E LĂCAŞUL
– Psalmul 834 –

Ce plăcut Îţi e lăcaşul, Doamne al Puterii Sfinte,
după-a’ Tale Curţi îmi plânge sufletul cu dor fierbinte,
îmi suspină şi-mi tânjeşte sufletul cu dor fierbinte. (bis)

Inima şi carnea-mi strigă după Dumnezeul Mare,
pân’ şi pasărea acolo îşi găseşte cuib şi stare,
cuib în care rândunica, să-şi adoarmă, puii are. (bis)

Ah, a’ Tale-Altare, Doamne, Domnul meu şi Împărate,
fericiţi câţi stau în Casa şi-n plăcuta Ta Cetate,
căci ei pot mereu să-Ţi cânte în plăcuta Ta Cetate! (bis)

Fericiţi câţi pun tăria lor în tarea Ta Fiinţă,
care-n inima lor poartă a credinţei locuinţă
şi-a încrederii în Domnul neclintită locuinţă… (bis)

Când trec ei prin valea jalei, o prefac loc de izvoare,
unde ploaia timpurie varsă binecuvântare…
o acoperă cu slavă şi cu binecuvântare… (bis)

Din putere în putere ei au să înainteze
şi-n Sionul Sfânt la Domnul au să I se-nfăţişeze,
înaintea Lui în slavă ei au să se-nfăţişeze. (bis)

775. SIONUL ARE TEMELIA
– Psalmul 867 –

Sionul are temelia pe munţii cei nalţi aşezată;
Sionul! Domnul îl iubeşte mai mult decât pe ţara toată,
mai mult decât pe ţara toată…

Minuni de mare slavă pline din neam în neam au fost purtate
şi povestite despre tine, iubita Domnului cetate,
iubita Domnului cetate (…)

Câţi cântă, Doamne, şi câţi saltă în bucuriile senine
Îţi strigă fericiţi: „A’ mele izvoare, toate, sunt în Tine,
izvoare, toate, sunt în Tine!…“

776. DOAMNE, DUMNEZEUL MÂNTUIRII
– Psalmul 878 (partea I) –

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
zi şi noapte strig eu înaintea Ta,
să-mi ajungă ruga pân’ la Tine-n faţă;
ia-mi aminte, Doamne, rugăciunea mea!

Căci sătul mi-e, Doamne, sufletul de rele,
mi-e aproape viaţa de-ale morţii porţi,
stau în rând cu-aceia ce se duc spre groapă
sunt fără putere, stau printre cei morţi,

ca acei ucişi şi-ntinşi printre morminte
şi de care, Doamne, nu Ţi-ai amintit
şi cari despărţiţi sunt de-a Ta Mână Sfântă,
m-aruncaşi în locul cel mai chinuit…

M-aruncaşi în groapa cea mai ne-ndurată,
unde-i mai adânc şi mai întunecat,
aspra Ta mânie zilnic mă apasă
şi-aduci peste mine valuri ne-ncetat…

777. AI ÎNDEPĂRTAT DE MINE
– Psalmul 878 (partea a II-a) –

Ai îndepărtat de mine, Doamne, toţi prietenii mei
şi-ai făcut să fiu o scârbă şi-o ruşine pentru ei;

m-ai închis în întuneric, de nu pot să mai răzbesc,
de atâta suferinţă, Doamne, ochii-mi se topesc.

Zilnic strig spre Tine, Doamne, din adânc afund Te chem,
mâinile mi-ntind spre Tine; vezi suspinul meu când gem!…

Oare pentru morţi faci, Doamne, Tu minuni pe-acest pământ
sau se scoală oare morţii să Te laude prin cânt?

778. SE VORBEŞTE OARE?
– Psalmul 878 (partea a III-a) –

Se vorbeşte oare de-a Ta bunătate,
în mormânt şi-n locul cel de nepătruns
şi credincioşia Ta, Preaîndurate,
cunoscută-i oare în adâncu-ascuns?

Cunoscute-s oare lucrurile Tale
minunate-n locul cel întunecat?
În Ţara Uitării oare-a Ta dreptate
cine-o va cunoaşte, când e tot uitat?

Doamne, eu la Tine cer ajutorare,
dimineaţa ruga-mi către Tine-ndrept;
de ce-mi lepezi, Doamne, sufletu-n strâmtoare
şi-Ţi ascunzi Tu Faţa când Te caut şi-aştept?

Eu, din tinereţe, plâng şi trag pe moarte,
în a’ Tale spaime nu ştiu ce să fac,
marea Ta mânie trece peste mine,
nimicit de spaime fără vlagă zac.

Spaimele mă-nconjur zilnic ca nişte-ape,
dintr-o dată-n totul sunt înfăşurat,
depărtaşi de mine prieteni şi tovarăşi,
chiar cei mai de-aproape mi s-au depărtat…

779. CERUL LAUDĂ-ALE TALE
– Psalmul 889 (partea a II-a) –

Cerul laudă-ale Tale mari minuni, cu slavă mare,
şi a Ta credincioşie sfinţii-o spun în adunare,
căci în ceruri cine poate să-Ţi mai fie-asemeni, cine?
Dintre-ai Domnului fii care poate a mai fi ca Tine?
Dumnezeu înfricoşat e în al sfinţilor sfat mare
de temut la toţi aceia ce-mprejurul Lui au stare.

Doamne al Puterii, cine este-aşa puternic, cine?
Marea Ta credincioşie Te înconjură pe Tine.
Tu-mblânzeşti mânia mării cu puteri nemăsurate,
când se nalţă-ale ei valuri Tu le potoleşti pe toate.
Tu ai nimicit Egiptul ca pe-un hoit într-o câmpie,
risipindu-Ţi toţi vrăjmaşii cu a braţului tărie.

Cerurile-s ale Tale… şi pământul cât se-ntinde,
Tu întemeiat-ai lumea şi cu tot ce-n ea cuprinde;
Tu făcut-ai Miazănoaptea şi-ai dat Miazăziua-n lume,
Tu Taborul şi Hermonul faci să cânte de-al Tău Nume;
braţul Tău e-n veci puternic peste-a Ta lucrare toată,
a Ta mână este tare, dreapta Ta-i în veci nălţată.

Judecata şi Dreptatea sunt la tronu-Ţi temelie,
Bunătatea şi-Adevărul sunt naintea Ta-n vecie.
Fericit poporul care glasul trâmbiţei ascultă
şi-n lumina feţei Tale umblă cu credinţă multă;
el se bucură, o Doamne, de-al Tău Nume Sfânt întruna
şi cu marea Ta dreptate se făleşte-ntotdeauna.

Căci doar Tu eşti a lui fală şi-a puterii lui credinţă,
Tu ridici puterea noastră în a Ta bunăvoinţă;
Domnul este scutul nostru, Dumnezeul nostru tare,
Sfântul lui Israel este Împăratul nostru mare.
La al Său ales vorbit-a în vedenie târzie,
dat-a ajutorul unui tânăr plin de vitejie.

Am găsit pe-al Meu rob David şi l-am uns spre stăpânire,
Mâna Mea-i va fi de sprijin, braţul Meu i-o fi-ntărire,
cel rău n-o să-l mai apese, cel vrăjmaş nu-l va mai prinde,
voi lovi pe-ai lui potrivnici, voi zdrobi pe cel ce-l vinde,
îi voi da şi bunătatea-Mi şi a mea credincioşie,
şi prin Numele Meu mare voi nălţa a Lui tărie. (…)

780. ÎMPĂRĂŢEŞTE DOMNUL
– Psalmul 96/97 –

Împărăţeşte Domnul cu mărire, pământul să se veselească-ntreg
şi să se bucure mulţimea mare de-ostroave care glasu-I înţeleg.
Cu nori şi negură se înconjoară şi-a’ Tronului Său sfinte temelii,
în veci Dreptatea e şi Judecata, şi-acestea rămânea-vor pe vecii.

Naintea-I merge focul Lui ce arde pe toţi aceia care-L duşmănesc,
cu fulgerele-I lumea luminează, pământul vede, neamuri se-ngrozesc.
În faţă-I munţii se topesc ca ceara, naintea Lui, căci El e veşnic Sfânt,
spun cerurile marea Lui dreptate, văd slava Lui toţi cei de pe pământ.

Sunt ruşinaţi toţi câţi slujesc la idoli şi toţi cei câţi cu idoli s-au fălit;
toţi zeii lor în faţa Lui se-nchină, Sionu-aude-aceasta fericit
şi vesele sunt fiicele lui Iuda de-a’ Tale, Doamne, sfinte judecăţi
căci Tu eşti Cel Prea Nalt pe tot pământul şi mai presus de orice zei Te-arăţi.

781. SLĂVIŢI, SLĂVIŢI PE DOMNUL
– Psalmul 104/105 –

Slăviţi, slăviţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui,
vestiţi printre popoare lucrarea Domnului!
Cântaţi, cântaţi în cinstea puterilor Lui tari,
vorbiţi, vorbiţi de toate minunile Lui mari! (bis)

Făliţi-vă în lume cu Numele Lui Sfânt,
să cânte duhul celor ce-L caută pe pământ,
să alergaţi la Domnul, la sprijinu-I bogat
şi Faţa Lui cea Sfântă căutaţi-o necurmat! (bis)

Aduceţi-vă-aminte ce semne-a săvârşit,
minuni şi judecată ce gura-I a grăit!
A lui Avraam sămânţă şi Iacov cel plăcut,
aduceţi-vă-aminte ce Domnul a făcut! (bis)

Căci Domnul ne-a fost nouă Puternic Dumnezeu,
El judecată face pe tot pământul Său…
El pururi Şi-aminteşte de sfântu-I legământ
făcut cu mii de neamuri de oameni pe pământ, (bis)

De legământul care cu-Avraam l-a încheiat,
de jurământul care lui Isaac l-a dat…
el a făcut o lege lui Iacov pe pământ,
lui Israel un tare şi-un veşnic legământ, (bis)

zicând: „Îţi voi da ţara Canaanului plăcut,
s-o moşteniţi, căci sorţul la dânsa v-a căzut!“
Pe-atunci ei erau singuri şi umili, şi puţini,
mergeau din ţară-n ţară, la toţi fiind străini. (bis)

(…) Le-a dat pământul altor popoare – şi uşor
ei pus-au stăpânire pe rodul muncii lor,
ca să-I păzească Legea de-a pururi Israel…
O, lăudaţi pe Domnul! Slăvit să fie El! (bis)

782. BINECUVÂNTAT SĂ FIE
– Psalmul 105,48/106,48 –

Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu deplin!
Toţi să zică: „Pe vecie binecuvântat să fie,
binecuvântat să fie din vecie-n veşnicie,
din vecie-n veşnicie
binecuvântat, amin!
Binecuvântat, amin!“.

783. ÎMI ESTE GATA INIMA
– Psalmul 107/108 –

Îmi este gata inima să-Ţi cânte, Doamne, Ţie,
cu bucurie voi cânta, din instrumente voi suna,
aceasta este slava mea pe veci de veşnicie.

Deşteaptă-te, tu, harfa mea, deşteaptă-te-alăută!
În zori de zi mă voi scula şi, Doamne, Te voi lăuda,
în multe neamuri Te-a cânta cântarea mea plăcută!

Căci mare-i bunătatea Ta, cât cerul şi mai mare.
Credincioşia Ta, şi ea, cât norii se va înălţa.
Înalţă-Ţi, Doamne, slava Ta mai sus de cer şi soare!

Iubiţii Tăi spre-a-i ajuta, ascultă-ne şi-i scapă!
El, Domnul Sfânt, a zis aşa: „Sihemul îl voi fărmiţa,
Valea Sucot voi măsura când vremea o să-nceapă.

Căci ţara Galaad e-a Mea şi-a lui Manase ţară,
Efraim e ca un coif, aşa, Iuda-i toiag în Mâna Mea,
Moab e-un vas spre-a Mă spăla; nu uit pe vreunii-afară.

Peste Edom voi arunca a’ Mele-ncălţăminte,
de bucurie voi striga spre Filistean şi ţara sa,
asupră-i Mă voi bucura cu strigăte-n cuvinte…“

O, cine, oare, m-ar putea în Edom duce iară?
Ori nu Tu, Doamne, dac-ai vrea, Tu, ce ne-ai lepădat aşa
şi nu mai vrei a nainta cu-a noastre oşti afară?

Dă-ne-ajutor în ziua grea, că-n oameni nu-i să fie!
Cu Dumnezeu vom nainta, cu El mari lucruri vom lucra,
El pe vrăjmaşi ni-i va sfărma pe veci de veşnicie.

784. LĂUDAŢI PE DOMNUL
– Psalmul 116/117 –

Lăudaţi pe Domnul ale lumii gloate
lăudaţi pe Domnul neamurile toate
lăudaţi în veci pe Domnul neamurile toate! (bis)

Căci El ne-a dat nouă mare bunătate
şi iubirea-I ţine veacurile toate;
lăudat să fie Domnul veacurile toate! (bis)

785. MI-E SUFLETUL LIPIT DE ŢĂRNĂ
– Psalmul 118/119 (partea a IV-a) –

Mi-e sufletul lipit de ţărnă-n jale,
înviorează-mă precum ai spus,
Tu mă asculţi când spun eu a mea cale,
învaţă-mă-ndreptarul Tău de Sus!

Fă să-Ţi pricep a Legilor cărare
şi eu voi cugeta la lucru-Ţi sfânt;
îmi plânge sufletul de-ndurerare,
ridică-mă după al Tău Cuvânt!

Departă-mă de necredincioşie,
dă-mi mila Ta, ca legea-Ţi s-o urmez,
aleg cărarea-Ţi dreaptă, pe vecie,
şi-a’ Tale legi sub ochii mei le-aşez.

Mă ţin de calea-nvăţăturii Tale,
Tu, Doamne, ruşinat nu mă lăsa!
Alerg pe-a voii Tale sfântă cale,
căci Tu la larg îmi scoţi inima mea.

786. CÂND ÎNAPOI ADUS-A DOMNUL
– Psalmul 125/126 –

Când înapoi adus-a Domnul pe prinşii noştri de război,
parcă visam că-ntorşi sunt iarăşi napoi cei din Sion, napoi.
Atunci, în marea bucurie, de strigăt gura ne-o umpleam
şi cu nespusă veselie cântam, din inimă cântam; (bis)

atunci spuneam printre popoare (miraţi de ceea ce-am văzut)
măreţe lucruri pentru dânşii făcut-a Dumnezeu, făcut.
Da, Domnul a făcut mari lucruri, minuni nespuse pentru noi,
de-aceea noi avem acuma şuvoi de bucurii, şuvoi… (bis)

Pe ceilalţi prinşi de luptă-ai noştri napoi adu-ni-i, Doamne, Tu
ca nişte râuri de la Miazăzi adu-ni-i, Doamne, Tu, adu!
Toţi cei ce seamănă cu lacrimi şi umblă pe ogor plângând,
odată, plini de veselie, cântând vor secera, cântând. (bis)

Cel ce pe brazde-n plâns aruncă sămânţa singur, fără soţi,
cu nesfârşită bucurie toţi snopii şi-i va strânge, toţi! (bis)

787. DIN FUNDU-ADÂNCULUI TE CHEM
– Psalmul 129/130 –

Din fundu-adâncului Te chem, din noaptea cea mai multă,
o Doamne-ascultă-mă când gem şi cererea-mi ascultă!

O Doamne, dacă ai păstra aducerea-aminte
a vinei… cine-ar mai putea ca drept să-Ţi stea nainte?

Dar Tu în veac eşti iertător, ca toţi să Ţi se-nchine;
nădejde-aştept şi ajutor eu numai de la Tine.

Aştept făgăduinţa Sa, da, sufletu-mi se-ndreaptă
spre Domnul, pentru-a-L aştepta cum straja zorii-aşteaptă.

O Doamne, eu doresc atât şi-aştept ca să-Ţi văd Faţa
mai mult, cu mult mai mult decât străjerii dimineaţa.

În Domnul pune-ţi, Israel, nădejdea veşnic tare,
căci El e Dumnezeu, la El belşug e de-ndurare

şi de răscumpărări, căci El e milă şi iubire,
El va scăpa pe Israel de-a lui nelegiuire.

788. O DOAMNE, TU MĂ CERCETEZI
– Psalmul 138/139 –

O Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti prea bine,
ştii când stau jos şi când mă scol, ştii gândul care-mi vine;
ştii când mă duc, ştii când mă culc, ştii orice căi a’ mele,
cuvântul nici n-ajung să-l spun şi-l ştii în toate cele;

din orice parte mă-nconjori, pui Mâna-Ţi peste mine,
un plan atât de minunat prea nalt e să-l pot ţine;
unde-aş fugi de Duhul Tău, de Faţa Ta departe? –
căci pretutindenea eşti Tu prezent şi fără moarte.

În ceruri dacă m-aş sui, acolo eşti de faţă;
în locul morţii să cobor, acolo eşti viaţă!
Aripi de zori dac-aş lua la mare a mă duce
şi-acolo fi-va Mâna Ta şi Dreapta-Ţi să m-apuce.

De zic: „În noapte voi scăpa“, şi noapte se va face,
la Tine, orice noapte-ar fi, lumină s-ar preface;
de-ar fi-ntuneric nepătruns, la Tine-i zi senină
şi noaptea străluceşte ca o zi de soare plină.

Tu m-ai tocmit şi m-ai ţesut în sânul mamei mele;
Te laud cât de minunat sunt, Doamne-n toate cele.
A’ Tale lucruri toate sunt adânci şi minunate;
atât de bine-acum le văd cu sufletul meu, toate. (…)

Ce nepătrunse mi se par a’ Tale gânduri, toate,
şi cât de multe, Doamne, sunt, cât sunt nenumărate!…
Le număr… şi-s mai multe ca nisipul de pe ape,
mă scol… şi tot cu Tine sunt, de Tine mai aproape (…)

O, cercetează-mă acum şi inima-mi cunoaşte,
mă-ncearcă, Doamne, ca să vezi ce gând în mine naşte!
Vezi dacă sunt pe-o cale rea – pe căile mâniei –
şi du-mă Tu pe calea Ta, pe Calea Veşniciei!…

789. LĂUDAŢI PE DOMNUL TOŢI
– Psalmul 145/146 –

Lăudaţi pe Domnul toţi întotdeauna,
laudă-L pe Domnul, suflete, întruna! (bis)
Suflete al meu, pe Domnul laudă-L întruna! (bis)

Voi slăvi pe Domnul cât trăiesc pe lume,
cât voi fi cânta-voi marele Său Nume. (bis)
Dumnezeul meu, cânta-Ţi-voi marele Tău Nume! (bis)

Nu te-ncrede-n cei mari căci ei n-au putere,
trec ca o suflare şi-orice plan le piere. (bis)
Orice planuri ce fac dânşii pier când omul piere. (bis)

Fericit e-acela ce-ajutor Îl are
pe Domnul lui Iacov, Dumnezeul Tare, (bis)
fericit e-acel ce-şi pune-n El nădejdea tare! (bis)

(…) Pe-asupriţi de-a pururi El i-ndreptăţeşte,
la flămânzi dă pâine, robii-i izbăveşte, (bis)
pe toţi prinşii şi-asupriţii Domnu-i izbăveşte. (bis)

(…) Domnu-mpărăţeşte veşnic, cu tărie,
Domnul tău, Sioane, stă pe veşnicie… (bis)
Lăudaţi pe Domnul, El e Domn pe veşnicie! (bis)

790. LĂUDAŢI PE DOMNUL
– Psalmul 147/148 –

Lăudaţi pe Domnul, sufletul vă salte,
lăudaţi pe Domnul cerurilor nalte,
lăudaţi pe Domnu-n toate locurile nalte!
Lăudaţi-L îngeri şi-a’ Lui oşti frumoase,
soarele şi luna, stele luminoase,
lăudaţi-L soare, lună, stele luminoase!

Lăudaţi-L, ceruri mai presus de stele,
şi voi, ape care staţi mai sus de ele!
Lăudaţi al Lui Sfânt Nume mai presus de ele,
căci de-a Lui poruncă toate-au fost făcute!
Le-a-ntărit cât vecii, le-a dat legi ţinute,
legi ce-n veci n-au să le calce, legi în veac ţinute. (…)

Împăraţii lumii şi popoare, toate,
voievozi şi toţi câţi judecă pe gloate.
Tineri, tinere, bătrânii şi copii din gloate,
toţi s-aducă slavă Numelui Său Mare,
căci doar Lui se cade slavă şi nălţare,
căci pe cer şi peste lume numai El e Mare.

La poporu-I, Domnul datu-i-a tărie,
pricină de slavă şi de bucurie;
pentru-ai Săi în veci de slavă şi de bucurie,
pentru credincioşii fii ai lui Israel
ce stau lângă Domnul şi-i va bucura El…
Lăudaţi pe Domnul, veşnic vă va bucura El!

791. SUFLETUL MEU MĂREŞTE
(CÂNTAREA MARIEI – Luca 1, 46-51)

Sufletul meu măreşte-acum pe Domnul
şi-adânc se veseleşte duhul meu
în Dumnezeu, Mântuitorul Dulce,
căci a privit spre mine Dumnezeu.

Binecuvântat fie Cel Prea Nalt
Care S-a-ndurat şi ne-a cercetat. (bis)

Privit-a El spre starea roabei Sale,
căci, iată, până-n vecii câţi vor fi
ale pământului popoare toate
cu bucurie mă vor ferici.

Da, Cel Atotputernic pentru mine
făcu minuni, căci Numele-I e Sfânt,
din neam în neam se-ntinde-a Sa-ndurare
spre câţi se tem de El pe-acest pământ.

Cu Braţul Său Şi-a arătat puterea
şi-a ridicat acele gânduri mari
ce le aveau în inimile rele
cei mândri, farisei şi cărturari.

792. DA, DOMNUL PE CEI MARI
(CÂNTAREA MARIEI – Luca 1, 52-55)

Da, Domnul pe cei mari din scaunele lor, lovindu-i, i-a-ntors în uitare
şi-n marea Sa milă smeriţilor Săi cinstire le-a dat şi nălţare.

Să fie slăvit, să fie slăvit El, Cel Care nalţă pe cel umilit,
El, Cel ce smereşte pe cel înălţat, să fie lăudat (bis) şi binecuvântat!

El satură pururi pe cei flămânziţi cu tot ce mai bun este-n ţară
şi scoate pe-avuţii cei nelegiuiţi cu mâinile goale afară.

Da, Domnul cu milă a dat ajutor la robul Său umil, Israel,
adusu-Şi-a Domnul aminte c-a spus de-ai Săi că Se va îndura El.

Precum a promis la ai noştri părinţi când vremea-ndurării-o să vie
strămoşului nostru Avraam până-n veac şi toată a lui seminţie.

793. MAICA DOMNULUI CURATĂ

Maica Domnului curată, Maică binecuvântată,
tu pe Fiul tău Preasfânt L-ai urmat pe-acest pământ.

Tu ne-nveţi ca noi, în viaţă, s-ascultăm a ta povaţă:
ca pe Domnul să-L urmăm, credincioşi să-L ascultăm.

Ca în ziua cea slăvită la răsplata strălucită,
să putem şi noi intra Sus, în bucuria Sa.

Maica Domnului curată, să fii binecuvântată,
căci aleasă-ai fost de Sus să fii Maica lui Iisus!

794. PREASFÂNTĂ NĂSCĂTOARE

Preasfântă Născătoare a Domnului Hristos,
cu multă bucurie noi îţi cântăm frumos. (bis)

Tu eşti o rază dulce, un sfânt mărgăritar,
tu eşti o floare scumpă şi cel mai mare dar…

Decât toţi Heruvimii mai mult noi te cinstim,
şi decât Serafimii mai mult te preamărim. (bis)

Ca zorii dimineţii, aşa te-ai arătat
şi pe Stăpânul vieţii în braţe L-ai purtat.

Ca soarele, ca luna, ca stelele cereşti,
aşa tu, Maică Sfântă, strălucitoare eşti. (bis)

Biserică sfinţită şi Rai dumnezeiesc,
Preasfântă Născătoare a Mirelui Ceresc,

Du ruga noastră-n Ceruri la Fiul tău Iubit
şi spune-I, Maică Sfântă, că noi mult am greşit. (bis)

Dar roagă-L să ne ierte aşa cum a iertat
pe-atâţia păcătoşi în lume cât a stat.

Te-or ferici întruna toţi cei de pe pământ,
căci tu ai fost aleasă să naşti pe Fiul Sfânt! (bis)

Te-or ferici întruna toţi cei de pe pământ,
căci tu ai fost aleasă să naşti pe Fiul Sfânt! (bis)

795. PLÂNGE MĂICUŢA LA CRUCE

Plânge Măicuţa la cruce după Fiul ei Preadulce.
Dar nu plânge cum se plânge, inima Maicii se frânge.

Care măicuţă n-ar plânge văzându-şi fiul în sânge?
Pe care maică n-o doare când vede fiu-i cum moare?

Moare pentru-ntreaga lume, nu pentru un om anume;
pentru păcatele grele ale tale şi-ale mele.

Pe cruce le-a pironit, cu Sângele-I le-a stropit
să ne scoată din pieire şi să ne dea mântuire.

Pentru Patimile Sale să vărsăm lacrimi de jale
şi să ne prindem frumos ca să-I urmăm lui Hristos!

Vrem de astăzi împreună cu tine, Măicuţă bună,
să-L slujim pe Fiul Sfânt cât mai trăim pe pământ…

796. CINSTIM ÎN TĂCERE

Cinstim în tăcere Minunea şi Taina
pe care-o respectă profeţii şi sfinţii,
pe care Lumina şi-nfăşură haina,
tăcând-o ştiinţei, lăsând-o credinţii,
tăcând-o ştiinţei, lăsând-o credinţii.

Privim în tăcere uimirea şi teama
cu care cerescul Arhanghel grăieşte
Minunea şi Taina, Fecioara şi Mama,
când Crucea şi Slava smerit le vesteşte,
când Crucea şi Slava smerit le vesteşte.

Simţim în tăcere cum magii şi-apleacă
genunchii şi darul, căzând rugăciunii,
când toată ştiinţa făcându-şi să tacă,
cu toată credinţa se-nchină Minunii,
cu toată credinţa se-nchină Minunii.

Gândim în tăcere cum neamuri şi neamuri
de veacuri Te nalţă cu drag şi cu teamă,
pe cruci şi altare, pe steme şi flamuri,
Minune şi Taină, Fecioară şi Mamă,
Minune şi Taină, Fecioară şi Mamă.

Slăvim în tăcere Eterna Minune
cu-ntreg înţelesul păstrat veşniciei;
şi dragostea noastră alăturea pune
Hristos Împăratul cu Pruncul Mariei,
Hristos Împăratul cu Pruncul Mariei.

797. FECIOARĂ MARIE

Fecioară Marie, tu, crin de lumină şi uşă divină,
noi, umiliţii şi obidiţii, rugămu-ne ţie – Fecioară Marie!

Fecioară Marie, tu, rază de soare, preasfântă splendoare,
negură deasă, griji ne apasă; ne dă bucurie – Fecioară Marie!

Fecioară Marie, Luceafărul serii şi Maica durerii,
ne miluieşte şi izbăveşte din orice urgie – Fecioară Marie!

Fecioară Marie, tu, Eva cea nouă, a Cerului Rouă,
prin tine-omenirea cunoaşte Iubirea ce nalţă-n tărie – Fecioară Marie!

798. IISUSE, SFÂNTĂ MAICA TA

Iisuse, Sfântă Maica Ta, cu ce iubire Te-asculta,
cu ce smerenie-a-mplinit chemarea care şi-a primit!
O, fă-ne s-ascultăm mereu şi noi aşa de Dumnezeu!
O, fă-ne s-ascultăm, o, fă-ne s-ascultăm mereu
şi noi aşa (de 3 ori) de Dumnezeu!

Iisuse, dulce Maica Ta, cu ce iubire Te veghea,
cum zi şi noapte Te-ngrijea şi negrăit de drag Te-avea!
O, fă-al iubirii sfânt şuvoi să fie, ca în ea, şi-n noi!
O, fă-al iubirii sfânt, o, fă-al iubirii sfânt şuvoi
să fie ca (de 3 ori) în ea şi-n noi!

Iisuse, bună Maica Ta, cu ce iubire Te privea
şi cum se bucura văzând tot Chipul Tău frumos şi blând!
O, fii şi pentru noi aşa de scump şi drag ca pentru ea!
O, fii şi pentru noi, o, fii şi pentru noi aşa
de scump şi drag (de 3 ori) ca pentru ea!

Iisuse, scumpă Maica Ta, cu drag, pe-oriunde, Te-nsoţea,
nedespărţită rămânând de Tine-n orice loc şi rând…
Fii şi de noi nedespărţit, cum i-ai fost ei, Iisus Iubit!
Fii şi de noi, Iisus, fii şi de noi, Iisus Iubit,
cum i-ai fost ei (de 3 ori) nedespărţit!

799. CÂNTĂ, MAICĂ

Cântă, Maică-n ceasul sfânt lui Iisus cel Dulce,
ce-a venit pe-acest pământ pentr-un veşnic legământ
spre-a muri pe Cruce.

Cântă-I lui Iisus psalm din Cer adus,
alinând cu graiul blând chinul Lui nespus. (bis)

Cântă-I, Maică, lăcrimând, căci cu drag s-alină
umbra chipului plăpând răstignirea prevăzând,
când prin somn suspină.

Cântă-I, Maică-nduioşat lui Iisus cel Dulce,
Care Tatăl ni L-a dat Domn şi Mire şi-Mpărat
Raiul a ne-aduce.

Cântă-I, Maică, lui Iisus cântecul iubirii,
că-n curând pe Cruce pus de iubire va fi-adus
Preţul Mântuirii.

800. NANI-NANI, MICA MEA

Nani-nani, mica mea, culcă-te cu mine,
mama te va legăna în cântări senine…
Nani-na, nani-na,
mama te va legăna în cântări senine.

Te-am scăldat, odorul meu, cu-apă-nrourată,
ca să-ţi ţină Dumnezeu inima curată…
Nani-na, nani-na,
Domnul să-ţi păstreze-a ta inimă curată!

Pe-al tău cer senin, oricând, nori să nu se-adune,
sufletul să-ţi crească blând ca o rugăciune!
Nani-na, nani-na,
blând şi liniştit aşa ca o rugăciune.

Dormi, că mama-ţi va cânta somnul legănării,
să-ţi cuprindă inima dragostea cântării!
Nani-na, nani-na,
Domnul pentru El să-ţi dea dragostea cântării!

Să-ţi vegheze păzitori îngerii iubirii,
cum veghează până-n zori roua trandafirii!
Nani-na, nani-na,
Până-n zorii zilei ca roua trandafirii…

Dormi, că şi eu voi dormi, nani, împreună,
Domnul ne va ocroti!… Noapte bună-bună!…
Nani-na, nani-na,
Tatăl nostru să ne dea noapte bună-bună!…