Traian DORZ, din «Cântarea, ca meditaţie»
În mijlocul tuturor încâlcitelor cărări înşelătoare pe care diavolul îi poartă pe toţi cei care se lasă înşelaţi de promisiunile lui viclene, numai o singură cale este mântuitoare şi dreaptă: calea cea strâmtă pe care ne-a chemat pe noi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi pe care a mers El întâi, întipărind pe ea urmele paşilor Săi luminoase şi neşterse pe veci.
În mijlocul tuturor ţintelor amăgitoare pe care satana le pune şi le tot mută în faţa tuturor celor care aleargă după fantomele deşertăciunilor lumeşti, una singură este ţinta mântuitoare şi adevărată: viaţa şi fericirea veşnică a adevărului şi a neprihănirii cereşti, spre care ne-a îndreptat Iisus, Domnul nostru preaiubit, şi spre care ţintesc toate cuvintele şi îndemnurile Sale şi ale alor Săi.
În mijlocul tuturor luptelor lumeşti în care oamenii se calcă în picioare şi se nimicesc unii pe alţii, numai una este lupta cea bună, alergarea cea câştigătoare, biruinţa cea încununată: aceea pentru premiul ceresc, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, pentru slava lui Hristos.
Fericiţi toţi acei pe care harul lui Dumnezeu i-a chemat şi i-a ales pentru a le descoperi aceste adevăruri mântuitoare, cărora le-a deschis ochii să le vadă, mintea să le ştie preţui marea valoare şi inima să le primească. Pentru ca toţi aceştia să-L slăvească neîncetat pe Dumnezeu, pe Domnul iubirii şi al harului, Care S-a îndurat de ei mai mult decât de toţi ceilalţi (…). Şi, drept recunoştinţă, să-L iubească şi să-L asculte şi ei pe Dumnezeu pe măsura aceasta, adică mai mult decât toţi ceilalţi, fiindcă, faţă de toţi ceilalţi, ei au avut de la Dumnezeu un har nespus mai mare. Şi toţi aceştia, aleşi şi chemaţi, răscumpăraţi şi iubiţi, să nu mai renunţe niciodată nici la ţinta, nici la lupta şi nici la slava aceasta arătată şi dăruită lor de Dumnezeu, oricât de plină de spini le-ar fi calea, oricât de plină de răni le-ar fi inima şi oricât de plină de ispite le-ar fi viaţa. Fiindcă numai cei care aleargă până la premiu, numai cei care luptă până la biruinţă şi numai cei credincioşi până la moarte vor fi într-adevăr găsiţi vrednici să fie acolo în slava veşnică, împreună cu Iisus Hristos, Domnul lor, şi cu toţi cei care au biruit prin Sângele Lui şi prin faptul că nu şi-au iubit viaţa până la moarte.
Doamne Iisuse, dulce Iisus, Te rugăm, ajută-ne şi pe noi, ca, având totdeauna o inimă hotărâtă şi trează, şi fierbinte pentru Tine, să nu renunţăm niciodată nici la ţinta noastră, Împărăţia Ta, nici la lupta noastră pentru dobândirea acestei Împărăţii şi nici la slava care ne aşteaptă acolo, până le vom dobândi pe toate prin Tine şi prin harul Tău sfânt. Amin.
Să nu renunţi la ţintă,
oricâţi întorc din drum
şi oricâţi cad în lupta
cu marea şi pustia;
izbânda care trece
prin negură şi scrum
o-ncununează slava
şi-o cântă veşnicia!
Poţi renunţa la tot ce ai,
– să nu renunţi la rai!
Poţi pierde tot ce ai frumos,
– să nu-L pierzi pe Hristos!
Să nu renunţi la luptă,
oricât ai fi trântit,
mai curajos te scoală
şi mai viteaz te luptă,
măreţ este eroul
sub steagul zdrenţuit,
cu platoşa străpunsă,
dar calea ne-ntreruptă.
Să nu renunţi la ceruri,
orice ţi-ar fi promis
şi orice te-ameninţă,
nimic să nu te-abată,
că tot ce-i azi ori slavă,
ori chin e doar un vis,
dar slava ta din ceruri
nu trece niciodată!