Traian Dorz, Strângeți fărâmiturile, vol. IV, cap. Să ne îndepărtăm de dezbinători
„Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o de la început. Depărtaţi-vă de ei”. Sfântul Apostol Pavel spune, ca şi în celelalte epistole ale sale, acest sfânt lucru: „Depărtaţi-vă de cei care fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii noastre”. Că noi am primit credinţa prin învăţătură. Şi credem aşa pentru că am fost învăţaţi aşa. Dar, dacă noi pierdem învăţătura noastră şi apucăm în mreaja altor învăţături, nu numai învăţătura ni se schimbă, ci ni se schimbă credinţa. Părăsim credinţa. Şi, odată ce părăsim credinţa care ne-a fost dată întâi şi care este una pentru totdeauna, Dumnezeu nu ne mai dă o altă credinţă, după cum ne este scris mai deoparte, în Epistola către Evrei. Şi lor, Sfântul Apostol Pavel mereu le spune la fel, în capitolul 6. Ţineţi minte, pentru că sunt lucruri de foarte mare însemnătate pentru fiecare dintre noi: „Dorim ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă şi să păstreze până la sfârşit deplina nădejde, aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare moştenesc făgăduinţele”.
Pentru că „cei care au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, şi au pus un legământ sfânt cu Dumnezeu, şi, dacă din nou au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi. Şi este cu neputinţă să mai fie aduşi la pocăinţă. Fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dum-nezeu şi-L dau să fie batjocorit. Când un pământ este săpat şi udat de apa care cade peste el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, atunci capătă binecuvântare de la Dumnezeu. Dar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc. Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea. Că Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui”.
De aceea, vă îndemnăm din toată inima să nu părăsiţi adunarea voastră, cum au unii obicei. Căci scrie Sfântul Apostol Pavel mai departe cu privire la acest lucru aşa: „Că dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa ade-vărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcat. Ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi”. Asta este înştiinţare pentru cei care, cum spune la Evrei 10, 25, „au obicei să părăsească adunarea” şi să se ia după alte învăţături, pierzându-şi credinţa şi căzând din legământul dintâi.
Ca nişte fraţi care simţim răspundere pentru toţi cei care ne însoţesc de-a lungul drumului nostru, vă sfătuim şi noi ca Sfântul Apostol Pavel: să nu pără-siţi adunarea, să nu vă părăsiţi încrederea de la început. Să nu părăsiţi curăţia, umblarea frăţească, gândurile frumoase de trăire şi împlinire a Cuvântului lui Dumnezeu în adunarea şi-n familia în care ne-a aşezat El. Pentru că, prin răb-darea noastră, prin ostenelile şi prin jertfa noastră, ne vom duce până la capăt mântuirea noastră şi ne vom face vrednici de răsplata mântuirii din ceruri.
Plata înfricoşată a judecăţii şi văpaia focului nestins care va mistui pe cei neascultători este pentru cei care părăsesc adunarea; pentru cei care părăsesc legământul; pentru cei care leapădă credinţa şi-şi schimbă învăţătura pe care au primit-o de la început. Acest lucru, Sfântul Apostol Pavel li-l spune mereu tuturor fraţilor: şi celor din Corint, şi celor din Galatia, şi celor din Efes, ca şi celor din Tesalonic, cum le-a spus şi celor de la Roma. Spune Sfântul Apostol Pavel la I Corinteni 15: „Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o şi în care aţi rămas, şi prin care veţi fi mântuiţi dacă o ţineţi aşa cum v-am propovăduit-o. Altfel, fraţilor, în zadar aţi crezut”.
Să ţinem deci învăţătura şi credinţa pe care sfinţii noştri înaintaşi ne-au propovăduit-o de la început, pe care noi am primit-o şi în care noi am pus le-gământul sfânt de predare şi de hotărâre în slujba lui Dumnezeu.
Fraţii noştri şi surorile noastre – ca şi noi, şi alţii – trec prin felurite încer-cări. Sunt unii fraţi care de ani de zile au venit la Domnul. Unii au pus legă-mânt sfânt cu Domnul şi au căpătat prin legământul acesta înfierea şi moşteni-rea vieţii veşnice. Legământul acesta este un scut puternic şi un ajutor binecu-vântat pentru aceştia, cum a fost şi pentru noi legământul pe care l-am pus acum multe zeci de ani şi care ne-a ajutat şi ne-a păstrat de-a lungul drumului nostru cu credincioşie, pe calea ascultării de Hristos. Dar unii dintre fraţii noştri cercetează de ani de zile adunările, dar n-au încă legământ. Îi îndemnăm în Numele Domnului să nu amâne acest lucru. Pentru că prin legământ, Dumnezeu le va da o mai mare putere de a-şi păstra hotărârea şi chemarea la care i-a rânduit Dumnezeu pentru mântuire de la început.
Puneţi legământul deci cu toţii. Prin acest legământ vă veţi întări deplin pe calea Domnului şi veţi intra deplin în părtăşia şi ascultarea cu Dumnezeu. Prin acest legământ intrăm noi în deplina comuniune cu Domnul şi cu fraţii. Şi ast-fel aflăm şi noi cu bucurie părtăşia deplină în Domnul şi-n adunarea Lui.
Sunt unii dintre fraţii noştri care vin numai singuri din familie la Dumnezeu. Să nu deznădăjduiţi. Rugaţi-vă neîncetat şi chemaţi-i neîncetat [şi pe ceilalţi], până vor veni şi ei. Poate că trebuie multe rugăciuni. Faceţi-le până la sfârşit. Domnul Iisus a spus: „Cereţi şi vi se va da”. Dar cereţi până vi se va da. „Bateţi şi vi se va deschide.” Dar bateţi până vi se va deschide.
Sunt unii dintre fraţii noştri care vor avea şi în viitor, după cum au avut în trecut, multe lupte şi încercări atât în familia lor, cât şi în trupul lor sau în anturajul lor. Îi îndemnăm în Numele Domnului să nu se descurajeze şi să nu părăsească, din cauza aceasta, lupta şi încercarea. De cele mai multe ori, chiar prin furtunile acestea din familie sau din viaţa noastră, Dumnezeu caută să ne adâncească mai mult rădăcinile noastre în pământul sfânt al Evangheliei. Cu fiecare zi, viaţa noastră trece. Şi nici unii dintre noi nu ştim care este cea din urmă zi. Aşa că, trebuie să avem toată grija ca în fiecare zi să trăim din plin voia lui Dumnezeu, cu toată ascultarea şi credincioşia, indiferent de necazurile şi încercările care vin peste noi din pricina credincioşiei noastre faţă de Dumnezeu. Nu ne înţelege familia noastră? Nu ne înţeleg soţiile noastre sau soţii noştri? Nu ne înţeleg părinţii noştri sau copiii noştri, fraţii sau surorile noastre? Ne prigonesc din pricina Cuvântului lui Dumnezeu? Să primim şi această încercare ca pe o ispăşire pentru păcatele pe care le-am făcut înainte şi de care nu ne-a mustrat nimeni şi pentru care n-am ispăşit nimic. Domnul nostru, Care este drept în toate lucrurile, nu va lăsa să fie nimic zadarnic. Şi suferinţa noastră pe nedrept s-o primim pentru greşelile pe care le-am făcut când nu ne-a mustrat nimeni sau când nu ne-a văzut nimeni. În felul acesta vom plăti totdeauna şi vom plăti din plin, aici pe pământ, ceea ce ar trebui, poate, să plătim sub pământ, după moarte.
Spune Sfântul Cuvântul al lui Dumnezeu că faptele unor oameni sunt cu-noscute şi merg înainte la judecată. Acelea se plătesc aici. Ale altora vin pe urmă. Acelea se vor plăti acolo. Şi dacă greşim (şi cine este acela care nu gre-şeşte?) în faţa Domnului, e bine să ispăşim aici. Şi dacă mai avem în inima noastră scăderi şi greşeli, şi vinovăţii, şi păcate chiar, mai bine să ni le plăteas-că Domnul aici. Mai bine să le ispăşim prin încercări şi prin suferinţe, prin la-crimi, prin rugăciune, prin genunchi şi prin osteneli, decât să trebuiască să le plătim dincolo. Este scris: „Ce dezlegaţi pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. Şi ce rămâne legat pe pământ va fi legat şi în ceruri”. Să ne ajute Domnul să dezlegăm mereu inimile noastre de orice păcat: de orice răzbunare, de orice mânie, de orice lăcomie, de orice gând rău. Ca să fim dezlegaţi pentru totdeau-na din lanţurile acestor păcate care-i nefericesc şi-i duc la pierzare pe foarte mulţi. Şi să ne ajute Domnul să legăm pe pământ viaţa noastră de Domnul Ii-sus, de dragostea Lui, de adunarea frăţească, de părtăşia cu Domnul; să legăm viaţa noastră de rugăciune, să legăm viaţa noastră de cântarea sfântă, de Biserica Domnului, de învăţătura şi de credinţa cea dreaptă şi bună. Că atunci de ele vom fi legaţi şi în ceruri. Vom fi acolo cu fraţii credincioşi cu care am lucrat şi am suferit împreună pentru că am fost legaţi de ei. Vom fi cu adunarea Domnului, pentru că am fost legaţi de ea. Vom fi cu Lucrarea lui Dumnezeu, cu Împărăţia lui Dumnezeu, cu fericirea şi cu slava lui Dumnezeu, pentru că de acestea am fost legaţi mai mult decât de orice lucru de pe pământ.
Noi Îl rugăm pe Domnul să ne ajute să putem fi în felul acesta legaţi şi ataşaţi de El. Pentru ca, prin această legare, prin această părtăşie sfântă în care suntem legaţi prin Duhul lui Dumnezeu, rodind roadele Duhului, făcând faptele firii duhovniceşti, împlinind voia lui Dumnezeu, să fim şi noi găsiţi credincioşi. Cum au fost găsiţi credincioşi fraţii din Roma, cărora le scrie Sfântul Apostol Pavel nişte cuvinte atât de mângâietoare, de curate, de frumoase. Noi ştim că ei au ajuns acum sus în cer pentru că au fost legaţi de Domnul, legaţi unii de alţii prin dragostea frăţească, legaţi de Evanghelie şi legaţi de mântuire. Au făcut totul pentru Evanghelie, cum spune Sfântul Pavel, şi au avut şi ei parte de ea. Astăzi se bucură în Împărăţia cerească împreună cu Domnul şi cu toţi cei care i-au sfătuit şi pe care ei i-au ascultat şi au ajuns credincioşi.
Dorim din toată inima ca şi noi să ne străduim, după puterile noastre şi după harul lui Dumnezeu care ne este dat – în măsura în care noi râvnim şi cerem, şi dorim acest har – să ne facem şi noi vrednici, printr-o astfel de viaţă ascultătoare şi credincioasă, de ceea ce s-au învrednicit ei.
Dorim din toată inima fiecăruia dintre fraţii noştri, fiecăreia dintre surorile noastre să fie tari în Domnul, hotărâţi şi credincioşi. Şi, după cum Sfântul Apostol Pavel a încheiat aşa de frumos Epistola sa către Romani, dorim şi noi să încheiem această epistolă binecuvântaţi şi fericiţi. Şi vă amintim din nou învăţătura de la versetul 17: „Vă îndemnăm, dar, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o de la înce-put. Depărtaţi-vă de ei. Că astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru. Ci, prin vorbiri dulci şi amăgitoare, înşală inimile celor lesne crezători. Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur şi ne bucurăm dar de voi şi dorim să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele şi neînţelepţi în ce priveşte răul. Şi Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe satana şi sub picioarele voastre, cum l-a zdrobit sub picioarele înaintaşilor noştri. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi, cu toţi”. Şi binecuvântarea lui Dumnezeu să vă însoţească!
Această dorinţă a Sfântului Apostol Pavel se repetă nu numai la versetul 20, ci şi la versetul 24, când le spune: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi, cu toţi. Iar a Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia noastră şi propovăduirea lui Iisus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor şi prin porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor neamurilor, ca să asculte de credinţă – adică a lui Dumnezeu, Care singur este înţelept, să fie slava, prin Iisus Hristos, în vecii vecilor”.
Aceleaşi sfinte dorinţe vi le facem şi noi!