Vlad Gheorghiu
O, inima mea, iată, se naşte Prunc Hristos
Şi, înfăşat, în iesle stă între vite, jos,
Deschide-te! Mesia-i la uşa ta, în drum.
Primeşte-L şi-L urmează născut din nou acum.
Că azi se naşte Prunc din cer
O, flori de măr, o lerui ler,
O, Lerui ler.
Voi, ochi ai mei, văzură-ţi lumina de la stea
Cum peştera-ngheţată puternic lumina?
Primiţi-i şi voi taina din care s-a născut
Sfinţindu-vă vederea cu ceea ce-aţi văzut.
Voi, paşii mei, bătură-ţi cărări în lung şi-n lat
Să duceţi tuturora colindul minunat.
Căutaţi cărarea strâmtă spre Cerul Sfânt urcând
Cu ale voastre urme pe Urma lui călcând.
Dar tu, a mea cântare, auzi un fluieraş
Cântat atât de dulce de dragii păstoraş’?
Întinde-te flămândă după al lui Izvor
Şi cântă pentru Pruncul şi Mama Lui cu dor.
Voi, mâini ce făptuiră-ţi atâtea pe pământ,
Vă scuturaţi de-a lumii deşertăcios veşmânt
Şi duceţi cu sfinţire căuş de mir sfinţit
Precum odinioară trei magi din răsărit.
Iubirea mea, te-adună din iureşul lumesc
Şi-nchină-te smerită doar Pruncului ceresc
Căci cerul tot şi slava, şi viaţa El Şi-a dat
Ca să te izbăvească de-al morţii greu păcat.