… Lucrurile tainice cu privire la Botez vin încă de la Avraam; de acolo vine rădăcina credinţei creştine. Avraam era de 99 de ani când a fost chemat şi ales de Dumnezeu şi a făcut Dumnezeu legământ cu el prin tăierea împrejur. I s-a dat ca legământ tăierea împrejur. Apoi Avraam i-a tăiat împrejur pe toţi ai casei lui. Îl avea pe Ismail de 13 ani şi la acea vârstă l-a tăiat împrejur. După un an de zile îl naşte pe Isaac. Dar înainte da a se naşte Isac, porunca era dată, căci Dumnezeu i a spus: „De astăzi înainte, orice copil de parte bărbătească ce nu va fi tăiat împrejur a opta zi să fie stârpit din popor, că a stricat legea”. Vedem aici o taină a lui Dumnezeu: tăierea împrejur începe cu cei maturi, dar apoi se aplică celor minori. Şi, începând de la Isaac, tot poporul ales s-a tăiat împrejur a opta zi. Toţi cei ce au rămas sub Legea lui Moise până astăzi se taie împrejur.
Sfântul Apostol Pavel zice: „Eu sunt iudeu din iudei. În ceea ce priveşte Legea, fariseu; eu, care am fost tăiat împrejur a opta zi”. Şi eu îi întreb pe cei de alte credinţe:
– De unde a ştiut el, la opt zile, că a fost tăiat împrejur?
– Pentru că era în practica Legii, răspund ei.
– Da? Pe aceea o recunoşti! Dar că Botezul se practică de două mii de ani în Biserica creştină, pe asta nu mai vrei s-o mai recunoşti! Nu vedeţi că sunteţi chinuiţi de satana, măi oameni buni? Nu vedeţi unde v-a adus satana, să tăgăduiţi o taină aşa de mare, Taina Botezului?
Tăierea împrejur a început cu cei maturi şi continuă cu cei mici, cu nou-născuţii. Exact aşa e şi cu creştinismul. Botezul a început cu cei maturi, apoi se aplică copiilor. Şi evreii, şi păgânii trebuia să primească noua religie, credinţa în Domnul Iisus. Şi această lucrare trebuia să înceapă cu cei maturi, pentru că baza ei este credinţa. Că şi Avraam a fost pus la încercare, iar Dumnezeu l-a găsit credincios. Şi în urma încercării credinţei lui statornice în Dumnezeu, pe baza acestei credinţe a primit tăierea împrejur. Exact acelaşi lucru se petrece în creştinism. Pe baza credinţei că Iisus este viu, cei maturi, părinţii, primeau Taina Botezului. Iar după aceea, dacă aveau copii, imediat erau şi ei botezaţi. Avem cazul lui Ştefana, care a fost botezat împreună cu toată casa lui, apoi al temnicerului din Filipi, la fel botezat împreună cu toată casa lui, apoi al sutaşului Corneliu. Sunt patru astfel de cazuri pomenite în Sfânta Scriptură. Şi când spune de „toată casa” nu spune de pereţi, de dulapuri, de mese… ci e vorba de suflete. Sfântul Apostol Petru vine şi ne ajută la înţelegerea acestui lucru. În Faptele 2, 38-39, el spune: „Fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor. Şi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri, în oricât de mare număr îi va chema Dumnezeu”. Deci „fiecare din voi să fie botezat”. E un cuvânt la care ar trebui să fim foarte atenţi. Când spune „fiecare din voi” nu se înţelege că se exclud cei care nu sunt maturi. Deci indiferent de vârstă, toţi intră la Botez. Dacă ar fi spus „unii dintre voi”, atunci s-ar fi înţeles că se referă doar la cei ce au împlinit o anumită vârstă.
La această dovadă a Sfântului Petru mai avem una, a Proorocului Ieremia, care, în capitolul 31 al cărţii sale, la versetele 31-34, spune aşa de clar: „Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou; nu cum am făcut cu părinţii lor când i-am apucat de mână şi i-am scos din ţara Egiptului, legământ pe care ei l-au călcat, dar nici Mie nu Mi-a păsat. Iată legământul pe care îl voi face: voi scrie legile Mele în mintea lor şi le voi întipări în inimile lor şi nu va mai învăţa nimeni pe fratele sau pe sora, sau pe vecinul său: «Cunoaşte pe Domnul», căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, când le voi ierta toate fărădelegile”. Deci iată că este prins şi copilul, cu păcatul strămoşesc, în Taina Botezului.
Acum, ca o pecete a tot ce am spus până acum, avem cuvântul Apostolului Pavel din Coloseni 2, 11: „În El aţi fost tăiaţi împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îmbrăcaţi împreună cu El prin Botez şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu care L-a înviat din morţi”.
Că sectarii ne tot acuză: „Copiii n-au credinţă! Copiii n-au credinţă!”. Ba da, copiii au credinţă, numai că la vârsta aceea nu şi-o pot mărturisi. De aceea este rânduit naş la botez, care se pune chezaş pentru copil, până când acesta ajunge la maturitate. Nu Domnul ne trimite la copii adeseori când spune: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei”? A-l ţine nebotezat pe un copil înseamnă a-i închide Împărăţia lui Dumnezeu.
Titus Niculcea, stare de vorbă cu frații din Comănești, Bacău