Traian Dorz, Hristos – Puterea Apostoliei
Meditaţii la Apostolul din duminica Tomii
Dacă Satan are slujitorii lui care să-i bage pe cei credincioşi în temniţă, are şi Hristos slujitorii Săi care să-i scoată. Şi dacă este o vreme în care mărturisitorii lui Iisus trebuie să fie duşi pentru sufletele pierdute de acolo, tot aşa, după ce ei şi-au făcut slujba Evangheliei între zidurile închisorii, este o vreme în care ei vor fi scoşi. Pentru că n-au fost închişi să putrezească acolo, ci să lucreze.
Când lucrul rânduit pentru ucenicii Domnului, undeva, şi l-au sfârşit, ei nu vor mai putea fi ţinuţi acolo nici un ceas mai mult, de nici o putere de pe pământ sau de sub pământ. În chiar clipa sfârşitului lucrului lor, ei vor fi scoşi afară.
Dumnezeul lor Însuşi are grija aceasta, clipă de clipă.
Totdeauna, cel care face unui om nevinovat un rău este un demon, iar cel care îi face un bine este un înger.
Cel care apasă pe un neprihănit este un demon, iar cel care îl ajută este un înger.
Cel care condamnă pe un om al lui Dumnezeu este un diavol, cel care îl izbăveşte este un înger al Domnului.
Omule, oricine ai fi tu şi ori în ce loc puternic te-ai afla, ai de grijă şi nu folosi puterea ta spre a face rău nici unui om nevinovat, nici spre a apăsa pe un neprihănit, nici pentru a osândi pe un om al lui Dumnezeu, care nu ţi-a făcut nici ţie şi nici altui om nici un rău… ci poate a făcut şi mai face încă mult bine multora. Ci caută cu toată puterea şi cu toată ştiinţa ta să faci numai bine acestui fel de oameni, când aceasta va depinde de tine.
Dacă le vei face răul, tu vei fi un demon şi partea ta va fi, odată, cu diavolul şi cu ai lui, în focul veşnic.
Dacă le vei face bine, tu vei fi un înger al lui Dumnezeu şi răsplata ta vor fi lumina şi bucuria lui Dumnezeu, după cum este şi drept.
O, cât de mulţi astfel de îngeri ai lui Dumnezeu ne-au eliberat şi pe noi, din câte închisori şi de sub câte zăvoare am fost închişi!
Noi am văzut un om, dar cel care ne deschidea uşa, cel care ne citea numele, cel care ne dădea drumul era un trimis ceresc, un înger al Domnului, care venea să ne scoată, după ce vremea noastră sau vremea altora se sfârşise.
După ce tot ce avusese de făcut Domnul cu noi acolo pentru limpezirea altora sau tot ce avusese de făcut prin alţii pentru limpezirea noastră se încheiase, uşa s-a deschis şi noi am ieşit.
Ferice de cine a ieşit atunci bine!
Vai de cel în care nici acolo adevărul nu s-a limpezit, îndărăt¬nicia nu s-a frânt şi ascultarea nu s-a întors!
Acela poate să fie un achitat al oamenilor, dar este un veşnic condamnat al lui Dumnezeu.