Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 30 iulie:
Domnul nostru Iisus Hristos este pentru noi nu numai Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor… şi El este pentru noi nu numai un Soare al Vieţii, ci este şi un Scut al acestei vieţi pe care ne-a dăruit-o.
Domnul Iisus este pentru noi nu numai Cel Care ne-a dat viaţa şi fiinţa, ci şi Cel Care ni le apără.
Când poporul Domnului a trebuit să treacă prin pustia care era şcoala lor, încercarea lor şi curăţirea lor, atunci, pentru ei, Domnul a fost, ani îndelungaţi, noaptea – stâlp de foc, iar ziua – stâlp de nor…
Noaptea, nu numai spre a-i conduce prin întuneric, dar şi spre a-i încălzi prin frig.
Ziua, nu numai spre a-i purta pe drumul mereu necunoscut, ci şi spre a-i umbri de căldura dogoritoare a soarelui pustiei (Exod 13, 21-22).
Ce grijă sfântă şi duioasă are Domnul faţă de noi!
Hristos este pentru Biserica Sa, pentru Oastea Sa şi pentru fiecare fiu al acestei Biserici şi Oştiri, nu numai Căpetenia credinţei, dar şi Desăvârşirea faptelor (Evrei 12, 2).
Este nu numai Cel Care ne luminează cum să facem ce trebuie făcut,
dar ne şi ajută, făcându-ne în stare să facem aceasta.
Este nu numai învăţătura călăuzitoare pentru noi, ci şi puterea apărătoare de rătăciri.
Este nu numai un Soare luminător, ci şi un Scut împotriva vrăjmaşului nostru.
Orice suflet care L-a aflat cu adevărat pe Domnul, trăieşte în acelaşi timp aceste două fericite stări prin Hristos.
Având ochii mereu aţintiţi spre Domnul, credinciosul adevărat merge fericit şi sigur pe calea Lui, făcând orice pas cu atentă observare asupra cuvintelor lui Dumnezeu.
Îndrumat de Cuvântul şi de pilda Domnului Iisus şi a marilor înaintaşi, sufletul veghetor merge luminos pe urmele luminoase dinaintea lui.
Nu se teme de nimic (Ps. 91; Isaia 43, 1; Luca 12, 4; 1 Petru 3, 14).
Inima lui nu se tulbură, nici nu se înspăimântă niciodată,
oricât de puternic ar fi vrăjmaşul
şi oricât de mare ar fi ameninţarea (Ioan 14, 1 şi 16, 33).
Pentru că în această binecuvântată inimă locuieşte încrederea neclintită în Marele său Dumnezeu şi Mântuitor.
Unde există o astfel de încredere, este nădejde.
Şi unde este nădejde, este răbdare.
Iar unde este răbdare este rezistenţă şi statornicie până la capăt.
Şi numai unde sunt acestea este totdeauna biruinţă şi mântuire (Rom. 5, 1-5).
Fericit va fi nu numai în veşnicie, cu Dumnezeu, un astfel de suflet care trăieşte astfel în Hristos,
apărat din orice parte şi îndrumat de El în orice pas,
ci o fericire luminoasă şi statornică îi umple fiinţa chiar din viaţa aceasta.
Nimic pe lume nu poate da unui om o bucurie şi o încântare asemenea acesteia pe care o dă Hristos!
Nimic nu se poate asemăna cu ea – şi comoara ei cu nimic nu poate fi nici înlocuită şi nici schimbată.
Cine o are cu adevărat şi-o apără şi şi-o păstrează cu orice preţ.
O, Doamne Iisuse Hristoase,
Soarele nostru cel dulce
şi Scutul nostru cel puternic,
fii în vecii vecilor slăvit!
Îţi mulţumim pentru harul cel mare pe care ni l-ai arătat când Tu ne-ai deschis şi ochii noştri spre a Te cunoaşte şi inima noastră spre a Te primi pe Tine, Domnul şi Stăpânul, pe totdeauna.
Mulţumim pentru toată lumina plăcută şi dulce cu care călăuzeşti înţelegerea noastră în adâncirea Cuvântului Tău.
Mulţumim pentru dreptarul învăţăturii sănătoase, prin care ne îndrumi în voia Ta şi ne aperi de primejdiile rătăcirii şi amăgirilor pierzătoare.
Mulţumim pentru căldura rodnică a credinţei drepte în care şi prin care ne-ai născut, căci prin aceasta suntem şi apăraţi de căderi, de rătăciri şi de necredinţă.
Te rugăm, Doamne Iisuse, să ne păstrezi mereu în această sfântă lumină şi în acest sfânt adăpost, care este învăţătura Ta şi credinţa Ta cea dreaptă.
Fiindcă numai dacă suntem călăuziţi de cea dintâi
şi apăraţi de cea din urmă,
noi vom rămâne mereu în Tine, urmând neabătuţi calea paşilor Tăi, pe urma urmelor Tale, ca să ajungem Acolo unde eşti şi Tu.
Fii, Doamne Iisuse, Soarele şi Scutul nostru neîncetat şi mântuitor,
până vom scăpa din orice primejdie
şi până vom ieşi din orice noapte,
pe totdeauna la Tine, în cer.
Amin.
Cântarea Psalmului 84
Un psalm al fiilor lui Core. De cântat pe Ghitit.
1. Ce plăcut Îţi e Lăcaşul, Doamne al Puterii Sfinte!
2. După-a Tale curţi îmi plânge sufletul, cu dor fierbinte,
îmi suspină şi-mi tânjeşte sufletul, cu dor fierbinte,
Inima şi carnea-mi strigă după Dumnezeul Mare!
3. Pân’ şi pasărea acolo îşi găseşte cuib şi stare,
cuib în care rândunica să-şi adoarmă puii are.
Ah, a Tale-altare, Doamne, Domnul meu şi Împărate!
4. Fericiţi câţi stau în Casa şi-n plăcuta Ta cetate,
căci ei pot mereu să-Ţi cânte în plăcuta Ta cetate.
5. Fericiţi câţi pun tăria lor în tarea Ta Fiinţă,
care-n inima lor poartă a credinţei locuinţă
şi-a încrederii în Domnul neclintită locuinţă.
6. Când trec ei prin valea jalei, o prefac loc de izvoare,
unde ploaia timpurie varsă binecuvântare…
o acoperă cu slavă şi cu binecuvântare.
7. Din putere în putere ei au să înainteze
şi-n Sionul Sfânt la Domnul au să I se-nfăţişeze,
înaintea Lui în slavă ei au să se-nfăţişeze.
8. Dumnezeule-al Puterii, rugăciunea mi-o ascultă,
Dumnezeule-al lui Iacov, nu-mi uita strigarea multă,
ia-mi aminte rugăciunea, nu-mi uita strigarea multă!
9. Tu, Cel ce eşti Scutul nostru, Dumnezeule, priveşte
faţa unsului Tău, vezi-o cum suspină şi tânjeşte,
cum doreşte, cum aşteaptă, cum suspină şi tânjeşte!
10. Mai mult face-o zi în curtea-Ţi ca o mie-n altă parte,
eu aleg să stau în pragul Casei Tale pân’ la moarte,
n-aleg corturile urii, ci-Ţi vreau Casa, pân’ la moarte!
11. Căci un Scut şi-un Soare-i Domnul, El dă slavă şi-ndurare,
nelipsiţi de nici un bine sunt aleşii Săi, oricare,
cei ce duc o viaţă sfântă şi aleşii Lui, oricare.
12. Doamne al Puterii, sfinte sunt Lăcaşele-Ţi senine,
fericit e omul care pururea se-ncrede-n Tine,
omul care-o să le vadă, ce mereu se-ncrede-n Tine!
*
* *
Cuvinte înţelepte:
„Pentru a se putea primeni firea cea stricată a oamenilor, pentru înnoirea sufletelor lor, fără de care nu este îndrep-tare, să ne întoarcem iar la Biserică! Să o cuprindem în gândul nostru ca pe cel mai scump aşezământ de viaţă, întemeiat de Fiul lui Dumnezeu, pentru îndreptarea şi mân-tuirea noastră!“ (Preot Iosif Trifa)