Va fi-n curând, Iisuse, o noapte sau o zi
în care toate-acestea de-acum se vor sfârşi,
se vor sfârşi păcatul şi răul de acum,
un trăsnet le va face o flacără şi-un fum.

Atunci, din spăimântarea cumplitului ecou,
ieşi-vor alte ceruri şi alt pământul, nou,
şi-apoi, din irizarea luminii altui rai,
ieşi-va altă viaţă, cum nu-i acuma grai…

În mijlocul minunii eterne – tuturor,
va străluci Golgota, ca Soare şi Izvor,
căci Jertfei Ei datoare sunt toate câte sunt,
din Ea vor fi aceste noi ceruri şi pământ.
O, de n-ar fi Golgota – din toate pân’ acum
ar fi rămas deodată o flacără şi-un fum,
dar pentru că Ea este,
din Ea vor fi mereu
noi lumi desăvârşite, ieşind spre Dumnezeu.

Slăvită fii, Golgota, Mărit Izvor divin,
din care bem eternul întineririi vin;
fă, beţi de-mpărtăşirea cu Taina de nespus,
să devenim aceeaşi Minune cu Iisus!

Traian Dorz – vol. Cântarea Biruinţei