Traian Dorz, Împreună lucrători cu Dumnezeu, colecţia Îndrumări nemuritoare
„Mulţumesc Domnului nostru Iisus Hristos, Care m-a întărit şi m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui!“ (I Tim. 1, 12)
Iată strigătul plin de recunoştinţă prin care, poate cel mai vrednic lucrător al lui Hristos, din toate timpurile, a arătat că încrederea lui Dumnezeu este cea dintâi condiţie a unui adevărat slujitor al Său.
În Hristos, fiecare dintre ai Săi se poate încrede în orice vreme, pentru că El totdeauna Şi-a îndeplinit toate făgăduinţele Sale faţă de fiecare dintre ei.
Dar Hristos nu Se poate încrede cu adevărat decât în puţini slujitori ai Săi. Pentru că prea puţini îşi dovedesc în orice vreme şi în orice împrejurare credincioşia faţă de El. Căci numai acela care este, mai întâi, vrednic de încredere la Hristos poate ajunge să fie vrednic de crezare şi la oameni (I Cor. 7, 25).Odată, un stăpân dorea să-şi găsească printre supuşii săi un slujitor vrednic, căruia să-i poată încredinţa cele mai scumpe avuţii ale sale, precum şi îndeplinirea unor lucrări care cereau o mare vrednicie.
După ce i-a chemat la sine pe unii din cei care i se părea că ar putea fi mai potriviţi pentru ceea ce dorea el, stăpânul i-a pus la încercare.
Întâi le-a dat fiecăruia să facă unele lucrări care păreau cam fără noimă, spre a vedea dacă slujitorul le îndeplineşte după porunca stăpânului sau după capul său.
Apoi le-a aşezat în cale diferite piedici, ca să le vadă curajul şi dragostea.
După aceea a lăsat ici-colo câte un ban de aur sau câte un lucru de preţ, ca şi cum ar fi fost uitate sau pierdute, spre a vedea curăţia cugetului lor.
Dintre toţi însă, numai unul singur s-a dovedit cu adevărat vrednic. Acela care a făcut întocmai cum îi poruncise stăpânul, fără a adăuga sau a scădea nimic.
Care nu s-a dat în lături de la nici o primejdie şi jertfă.
Şi care a preţuit cugetul curat şi mâinile curate mai mult ca orice avere.
O, cu câtă bucurie l-a îmbrăţişat stăpânul său! Şi cu câtă încredere i-a dat el pe mână totul!
Oare Dumnezeu să încredinţeze El cu mai puţină grijă bogăţiile Sale cuiva?
Oare Vistiernicul Bunătăţilor, Duhul Sfânt, să dea El pe mâna cuiva darurile harului Său, cu mai puţină alegere?
Oare lui Hristos – Care, cu Preţul Sângelui Său Sfânt, Şi-a răscumpărat un popor sfânt care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune, o turmă care să-L urmeze pe El cu dragoste ascultătoare oriunde şi o lucrare, o moştenire sfântă a Lui – să-I pese mai puţin cui încredinţează aceste bunuri ale Sale decât un stăpân lumesc?
De ce sunt oare atât de puţini aleşi dintre atât de mulţi chemaţi?
Pentru că la probele de alegere trec foarte puţini.
L-am luat de la început pe Sfântul Apostol Pavel drept model de slujitor sfânt.
Să mergem acum mai adânc în cercetarea alegerii Sale şi vom vedea din spusele lui taina alegerii.
Iată câteva:
„Mulţumesc lui Dumnezeu Căruia Îi slujesc cu un cuget curat din moşi-strămoşi“ (II Tim. 1, 3).
„Ca unii care am lepădat meşteşugurile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu…“ (II Cor. 4, 2).
„Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta“ (Fapte 23, 1).
Din acestea şi din atâtea altele, se vede că cea dintâi condiţie pentru câştigarea încrederii lui Dumnezeu este:
1. cugetul curat în orice faptă. Apoi:
2. lepădarea oricăror meşteşugiri ruşinoase şi ascunse,
3. umblarea fără vicleşug,
4. respectarea întocmai a Cuvântului dumnezeiesc
5. vieţuirea în totală curăţie înaintea lui Dumnezeu.
Frate slujitor al lui Hristos! Cercetează-te necruţător în lumina acestor cinci condiţii şi vezi care este starea ta.
Dacă eşti printre cei mulţi chemaţi, să ştii că nu vei primi pecetea încrederii lui Dumnezeu decât dacă vei îndeplini aceste cinci condiţii.
Poate „lucrezi“ împreună cu Dumnezeu şi fără ele. Şi îţi închipui că merge şi aşa, fiindcă până aici a mers.
Bagă de seamă că te înşeli! Cel ce are lopata vânturătoare nu doarme, ci lucrează şi alege.
Cel ce are ochii ca para focului cercetează totul şi ştie.
Cel ce are Cuvântul ca sabia este necruţător în ziua cercetării şi judecă (Evrei 4, 12).
Dacă nu vrei să te faci după voia lui Dumnezeu, mai bine pleacă înainte de a ajunge să fii judecat ca un stricător.
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos!
Tu eşti Temelia mântuirii noastre pe care au zidit bine toţi sfinţii Tăi împreună-lucrători cu Dumnezeu la salvarea sufletelor omenirii.
Tu eşti Cel Care ne-ai trimis de la Tatăl pe Duhul Sfânt, Care cheamă şi alege după voia Sa şi după curăţia conştiinţei ascultătoare pe toţi cei de care El se va folosi în isprăvnicia Tainelor Sale mântuitoare, în zidirea Trupului Său care este Biserica şi în lucrarea şi lupta pentru venirea Împărăţiei Tale peste toată zidirea Ta.
Te rugăm, revarsă Duhul şi Harul Tău peste toţi cei pe care i-ai socotit vrednici de încredere şi i-ai pus în slujba Ta.
Fă-i pe toţi ca, la sfârşitul alergării lor, să poată striga cu Sfântul Tău Apostol Pavel:
„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa, de acum mă aşteaptă cununa neprihănirii“ (II Tim. 4, 7-8).
Amin.