[„Căutaţi mai întâi Împărăţia cerurilor şi neprihănirea lui Dumnezeu“]

Vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de botez de la Corocăieşti – iunie 1985

[…] Nu de mult ne-am întâlnit cu nişte fraţi din Iugoslavia. Şi unul se lăuda:
– Acum doi ani am făcut patru vagoane de porumb. Anul trecut am făcut zece vagoane de porumb.
Mi s-a umplut inima de întristare şi am spus:
– Zece vagoane de porumb, frate?… Da’ ce faceţi cu el?
– Mai un tractor, mai o maşină, mai o casă…
– Şi ce faci cu ele?
– Păi la noi aşa fac toţi.
– Din cauza aceasta pierdeţi sufletele voastre.
Au ajuns să fie robiţi de lucrurile firii pământeşti. Nu mai poţi vorbi cu ei despre Dumnezeu. Sunt aşa de obosiţi seara, că nu mai pot să asculte nimic. Adorm acolo.
Şi aşa îşi câştigă omul greutate în viaţa aceasta şi osândă în viaţa veşnică. Cu lăcomia lucrurilor acestora peste cât este nevoie şi peste cât trebuie să aibă. Domnul Iisus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia cerurilor şi neprihănirea lui Dumnezeu; şi apoi celelalte vi se vor da pe deasupra. Pentru că ştie Tatăl vostru că aveţi nevoie de ele.” Adică atâta cât avem nevoie Dumnezeu să ne dea. Şi ne dă totdeauna. De cât n-avem nevoie, mai bine să nu ne dea Dumnezeu. Că atunci vine lăcomia, dorinţa după lucrurile acestea care îneacă în om, ca spinii şi ca bălăriile, sămânţa cea bună a Cuvântului lui Dumnezeu. | Continuare »

[Nu numai cu pâine va trăi omul]

Traian Dorz

Iisus cu crini

Mântuitorul a zis: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Noi am făcut această experienţă. A trebuit să mergem în slujba lui Dumnezeu sau să răbdăm în chinurile lui Dumnezeu fără mâncare. Şi am constatat cât de adevărată este făgăduinţa lui Dumnezeu. Ne-am dus flămânzi şi ne-am întors sătui, fără să fi mâncat nimic. Ne-am dus obosiţi şi ne-am întors odihniţi, fără să fi dormit. Ne-am dus bolnavi şi ne-am întors sănătoşi, fără să fi întrebuinţat nici un medicament. Pentru că adevărat este cuvântul acesta: puterea lui Dumnezeu satură nu numai sufletele noastre, ci şi trupurile noastre. Mântuitorul a spus odată într-o Evanghelie – şi v-aduceţi aminte, că este scris: „De ce vă îngrijoraţi atât de mult, puţin credincioşilor? Uitaţi-vă la păsările cerului şi la crinii câmpului: nici nu torc, nici nu ţes; nici nu strâng în grânarele lor şi totuşi, vă spun: Tatăl vostru Cel Ceresc îngrijeşte de ele”.
În Evanghelia după Matei, Mântuitorul spune într-un loc: „Nu se vând oare două vrăbioare cu un ban?”. În Evanghelia după Luca spune: „Nu se vând oare cinci vrăbioare cu doi bănuţi?”. Din aceasta vedem că oamenii săraci prindeau vrăbioare şi vindeau două vrăbioare cu un ban. Şi un om sărac, care n-avea decât un ban, cumpăra şi el două vrăbioare şi le pregătea cum putea şi se hrănea cu ele. Mântuitorul spune cât de ieftine şi cât de la-ndemână, şi cât de slabe şi de puţin preţuite sunt aceste vietăţi. Şi spune mai departe: „…şi totuşi, Tatăl vostru Cel Ceresc ştie de toate şi nici una din ele nu cade fără ştirea Lui. Cât despre voi, până şi perii capului vă sunt număraţi”.
Adâncind Cuvântul Mântuitorului, prin comparaţie dintre Matei şi Luca – la Matei se spune că două vrăbioare se vindeau cu un ban; la Luca se spune că cinci vrăbioare se vindeau cu doi bănuţi. Dacă omul sărac cumpăra de doi bănuţi, el căpăta cinci vrăbioare. A cincea vrăbioară nu costa nimic. „Şi totuşi, spune Mântuitorul, Tatăl vostru Cel Ceresc le hrăneşte şi ştie de ele”. Vrăbioara care nu costă nimic la oameni, la Dumnezeu este scumpă. Şi spune Mântuitorul: „Nu sunteţi oare mai de preţ voi decât multe vrăbii? De ce vă îngrijoraţi peste măsură de mult? Căutaţi voi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi veţi vedea că toate celelalte vi se vor da pe deasupra”. Aceasta nu este o invitaţie la lene, nici la risipă, ci, dimpotrivă, la credinţă, la hărnicie, la economie. Dar, mai presus de toate, la încrederea în Dumnezeu şi la aşezarea mai presus de toate preocupările noastre a gândului şi a grijii să-L slujim, să-L ascultăm, să-L iubim pe Dumnezeu. (…) | Continuare »

Concluzii despre Sinodul din Creta

sinod-panortodox-1-768x549Deşi acest Sinod s-a vrut unul panortodox , unul mare şi sfânt, la finalul lucrărilor se dovedeşte o oarecare reţinere faţă de veridicitatea aceste sintagme.

Ca să fie Panortodox trebuia să participe delegaţi ai tuturor Bisericilor Ortodoxe.  Se cunoaşte însă absenţa şi refuzul declarate oficial de către cele patru Biserici Ortodoxe: Bulgaria, Georgia, Antiohia şi Rusia.

Ca să fie Sinod trebuia ca textele supuse dezbaterilor să fie semnate de către toate Bisericile Ortodoxe. În deschiderea lucrărilor Patriarhul Ecumenic a declarat că: „Putem, prin urmare, să ne începem lucrările noastre pe baza textelor aprobate în unanimitate de către  Biserici“, făcând referire la semnarea textelor presinodale în Sinaxa Întâistătătorilor din ianuarie 2016, considerând valide semnăturile de atunci ale celor absenţi de acum. Dar se ştie bine faptul că nici atunci nu a fost unanimitate, Biserica Antiohiei refuzând să semneze Regulamentul de funcţionare al acestui sinod la Chambesy în ianuarie 2016. Şi apoi, cu atât mai mult că textele respective, cele semnate în ianuarie 2016 la Chambesy,  au fost modificate în cadrul Sinodului din iunie 2016. Deci semnăturile Întâistătărorilor celor patru Biserici care au lipsit în Creta de pe textele presinodale (cele din ianuarie 2016) nu mai au valoare.

Întâlnirea din Creta nu poate fi numită deci nici Sinod, nici panortodox. Iar textele dezbătute şi apoi semnate sau nu, toate au exprimarea tendenţios ecumenistică.

Mai jos, sunt câteva lincuri care atestă caracterul dublicitar şi ecumenistic al acestor texte.

SINODUL PANORTODOX comunicat: Hotărâre a Sinodului Permanent al Bisericii Greciei

Patriarhia Antiohiei nu va participa la Adunarea din Creta. Deci nu va mai fi nici „Sinod”, nici „Panortodox”

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/06/27/opt-mitropoliti-nu-au-semnat-documentele-sinodului-panortodox

http://corortodox.blogspot.ro/2016/06/ comentariu despre documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine“

hotarare-a-sfantului-sinod-permanet-al-bisericii-greciei-referitor-la-textele-sfantului-si-marelui-sinod

Mitropolitul Serafim de Pireu: Primele constatări dureroase despre sinodul panortodox din Creta

Primele concluzii despre „Sinodul Panortodox din Creta”

În concluzie, poziţia noastră este aceea de a păstra învăţătura Sfinţilor Părinţi.
Rămânem fideli ierarhilor Bisericii noastre care păstrează linia ortodoxiei nealterată de niciun fel de alambicări semantice sau dublicitare şi ale căror poveţe urmează întocmai pe cele ale Sfinţilor Părinţi, căci ele sunt astăzi mai valabile ca oricând, nu au nevoie de adaptări la vremuri, sunt atemporale, deoarece le-au fost inspirate suficient de corect şi de clar de către Duhul Sfânt, Călăuzitorul nostru promis şi trimis de Domnul Hristos la Cincizecime. Învăţătura de credinţă nu face parte din latura dinamică a Sfintei Tradiţii. Ci este Predania dată sfinţilor odată pentru totdeauna.

Ce ne învaţă Petru şi Pavel prin înţelesul numelor lor şi prin schimbarea acestora

Sfantul Teofan Zavoratul – Predici (Ed. «Sophia», Buc., 2009)

petru_pavel1Prăznuind acum în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, trebuie să primim de la ei şi povăţuirea cuvenită zilei, ca să nu prăznuim în deşert, ci prin prăznuire să învăţăm cum să trăim creştineşte, iubind. La Sfinţii Apostoli totul este dătător de învăţătură: pilda vieţii lor, ostenelile în propovăduirea Evangheliei şi, mai ales, scrierile lor de Dumnezeu insuflate, cu care şi suntem îmbiaţi în fiecare an prin cele ce se citesc în biserică. Cine doreşte, poate să tragă învăţătură şi din acest izvor îmbelşugat, dar adânc; eu însă vreau acum să-mi opresc luarea-aminte, împreună cu voi, la ceea ce e mai simplu şi mai apropiat nouă, şi anume la numele Sfinţilor Apostoli verhovnici, şi să scot din ele, pentru mine însumi şi pentru voi, o lecţie pe ziua de astăzi. Vă rog să ascultaţi.
În primul rând, pătrundeţi cu gândul în noima numelor acestor Sfinţi Apostoli: ce înseamnă numele „Petru“ şi „Pavel“, şi de ce Domnul a rânduit ca ei să fie prăznuiţi împreună?
„Petru“ înseamnă „piatră“ şi arată tăria, statornicia şi neclintirea. „Pavel“ înseamnă „mic“, şi arată părerea de sine lipsită de îngâmfare, defăimarea de sine şi smerenia. Împreună, Petru şi Pavel ne învaţă că trebuie să fim tari în credinţa şi în vieţuirea creştină, dar totodată smeriţi şi defăimători de sine şi ne arată că nu trebuie să fim tari fără să fim smeriţi, ci, dimpotrivă, cu cât este cineva mai smerit, cu atât este mai tare şi mai neclintit în credinţa şi în vieţuirea creştină. Cel ce clădeşte o casă face la început temelie adâncă: şi în creştinism trebuie să ne adâncim prin defăimarea de sine, ca să ne întemeiem cu tărie în el şi abia apoi să ne clădim casa mântuirii, aşa cum ne arată Domnul, Care e temelia mântuirii noastre – temelie pe care nimeni altul n-o poate pune – şi Care, fiind mai presus de toate, S-a smerit totuşi, ascultător fâcându-Se până la moarte, şi încă moarte de cruce. Astfel, smerenia este cea mai trainică temelie a vieţii şi a virtuţii creştine. De ce aşa? Pentru că fără harul dumnezeiesc nu putem nici să gândim, nici să facem vreun lucru bun, iar harul lui Dumnezeu nu se dă celor încrezuţi, care nădăjduiesc în puterile lor. Spre cine voi căuta, zice Domnul, fără numai spre cel blând si smerit, care tremură de cuvintele Mele? Ploaia se coboară de sus şi adapă locurile joase: şi smerenia atrage harul îmbelşugat al lui Dumnezeu, iar trufia şi nădăjduirea în sine îl fac să se îndepărteze. Aceasta este legea dreptăţii dumnezeieşti: Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Nu cred că e nevoie să vă mai lămuresc, fraţilor, la ce îndatorează lucrul acesta, deoarece vedeţi, fără îndoială, şi singuri. | Continuare »

[Am făcut tot ce eram dator]

Traian DORZ, Istoria unei jertfe – vol. 4

SCRIIND şi SPUNÂND, am putut să fac o sută de greşeli mici, faţă de o sută de oameni mici şi greşitori ca şi mine. Şi aş fi putut avea şi eu iertarea lor cum au avut-o şi ei pe a mea, fiindcă toţi eram la fel.
Dar NESCRIIND şi NESPUNÂND, aş fi făcut doar un singur păcat, dar păcatul cel nespus de mare faţă de Adevăr, faţă de Dumnezeu, Care, neavând El Însuşi nici un păcat, nu mi-ar fi avut poate nici mie nici o iertare.

Şi acum, când zilele mele s-au dus şi vorbele mele s-au dus, şi scrierile mele se duc, iată că sunt gata să mă duc şi eu pe urma lor la Judecata cea Mare şi Adevărată a Istoriei şi a lui Dumnezeu.
Cu datoria mea faţă de fraţi şi de Frăţietate, mă duc împăcat, căci, pe cât mi-a ajutat harul lui Dumnezeu şi puterile mele, am căutat să alerg zi şi noapte, cu vreme şi fără vreme, bolnav ori sănătos, ca să-i pot ajuta pe toţi să ajungă la pace, la unitate, la colaborare şi la orientarea cea sănătoasă şi bună în dreapta învăţătură. Cine a vrut să asculte s-a fericit. Cine n-a vrut se va osândi singur. În privinţa asta simt că nu mai am nici o datorie faţă de nimeni.

Cu datoria faţă de ceilalţi, de la cei mai mari şi până la cei mai străini şi vrăjmaşi, la fel, mă duc împăcat. Am făcut tot ce eram dator şi faţă de ei. Nu mai datorez faţă de nimeni nimic. Pot privi şi acum, şi în faţa Judecăţii curat în ochii oricăruia cu care m-am întâlnit ori de care m-am despărţit…

Şi acum vreau să mă întorc pe totdeauna şi cu toată faţa fiinţei mele în întregime numai spre Tine, Dulcele, Dragul şi Scumpul meu Mântuitor Iisus Hristos, cu Care am pornit pe acest drum de la primul meu pas şi cu Care rămân singur acum la pasul acesta, cel din urmă. Nici Ţie nu trebuie să-Ţi mai spun acum nimic, pentru că Ţi-am spus totul, totul, totul, clipă de clipă, loc de loc şi stare de stare până aici. | Continuare »

Scrisoarea Părintelui Iosif Trifa

cu  prilejul adunarii Oastei Domnului de la Praznicul Cincizecimii din 1933

„Iubiţii mei fraţi!
Departe fiind de voi, pribeag prin ţări străine şi greu bolnav, cu duioşie mă gândesc la adunarea din Sibiu şi vă trimit, de pe patul meu de suferinţă, frăţeştile mele salutări, rugând pe Domnul Oastei să împărtăşească şi acestei adunări suflarea cea caldă şi sfântă a Duhului Sfânt, Iniţiatorul şi Cârmuitorul Mişcării noastre.
Iubiţii mei! Să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele (Efeseni 3, 13). Totul este voia Domnului. Poate clipa plecării mele acasă la Domnul, nu este departe (II Tim 4, 8 şi II Cor. 5, 8). O, nu fiţi întristaţi pentru aceasta. Oastea Domnului este a Domnului, şi El va avea grijă de ea. Eu am fost numai un vas umil şi netrebnic, de care Domnul s-a folosit în Lucrarea Sa. Eu vă zic ca Apostolul Pavel: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această Lucrare o va isprăvi până în Ziua lui Iisus Hristos“ (Filip. 1, 6).
Nu uitaţi apoi, iubiţii mei, că orice lucrare nouă, pentru statornicia ei, cere jertfă. Mânăstirea de la Argeş nu s-a putut termina până când, în temelia ei, n-a fost îngropată o jertfă de om.
E adevărat că Jertfa cea Scumpă a Scumpului nostru Mântuitor suplineşte şi săvârşeşte totul, dar istoria ne arată în chip luminos că, creştinismul a înflorit şi a odrăslit şi prin jertfa celor care, urmând pe Domnul, şi-au pus viaţa în slujba Lui.

Vă mulţumesc, iubiţii mei, pentru rugăciunile pe care le-aţi făcut şi le faceţi pentru mine. Le-am simţit şi le simt. Exact din duminica slăbănogului, când aţi început a vă ruga pentru slăbănogul Oastei, boala mi s-a uşurat. Puterile îmi revin. Dacă va fi în voia Domnului, cred că mă voi întoarce iarăşi în fronturile Oastei, pentru a vă mai spune – prin foaie şi cărţi – ceea ce Duhul Domnului mi-a încredinţat să vă spun.
În această nădejde vă zic: La revedere, în frontul Oastei şi prin draga foaie «Oastea Domnului».
Iar dacă totuşi voia Domnului va fi să plec la El, eu vă trimit de aici, din depărtare, ultimul meu duios salut de despărţire, zicându-vă: Fraţii mei! Iubiţii mei!
Rămâneţi cu Domnul!

Davos (Elveţia) 1 iunie 1933

Scurt comentariu la cuvântările Sinaxei mici a Întâistătătorilor din debutul Sinodului din Creta

DSC_9704

Astăzi dimineaţă, în jurul orei 9 a.m., Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe au ajuns la Mănăstirea Maicii Domnului Povăţuitoarea – Gonia, din Kolymbari, Creta, unde a fost oficiată o rugăciune în deschiderea lucrările Sinaxei, ultima sinaxă a Întâistătătorilor înaintea Sfântului şi marelui Sinod.

La această Sinaxă participă Întâistătătorii şi doi ierarhi din partea fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale. Lucrările Sinaxei se vor desfăşura pe toată perioada zilei de astăzi şi au ca scop analiza Mesajului Sfântului şi Marelui Sinod, comunicatul final care va fi publicat la sfârşitul lucrărilor Sinodului.

Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, a declarat că la Sinaxă se va analiza pe lângă Mesaj şi situaţia absenţei unor Întâistătători de la lucrările Sinodului.

Mesajul Sinodului este unul foarte bogat, atinge oarecum temele puse în atenţia Sfântului şi Marelui Sinod  şi dă un mesaj de speranţă şi mai ales dorinţa de unitate, în jurul Bisericii lui Hristos, a tuturor creştinilor ortodocşi, în frunte cu ierarhii lor, bineînţeles.
Într-un interviu oferit televiziunii Kriti TV, Înaltpreasfinţitul Părinte Emmanuel, Mitropolitul Franţei, a oferit explicaţii cu privire la lucrările Sinaxei şi conţinutul Mesajului Sfântului şi Marelui Sinod: | Continuare »

Primejdia întrunirii Sinodului Panortodox din Creta. Apostazia de la Teologia Sfinților Părinți, de Monahia Fotini

De ce reprezintă o primejdie acest Sinod?

Orice creștin ortodox trebuie să știe că fără dreaptă credință nu ne putem mântui, că în afara Bisericii, care este Trupul lui Hristos, nu este mântuire. De ce? Pentru că «cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică» – spune Însuși Domnul nostru Iisus Hristos în Sf. Evanghelie (Mc. 3:29). Iar Sf. Ioan Gură de Aur ne tălmăcește foarte limpede acest cuvânt, numind pe eretici și pe dascălii mincinoși care nu învață drept cuvântul Adevărului, nu doar lupi și tâlhari, ci „luptători împotriva Duhului și hulitori ai Duhului harului. Acestora nu li se va ierta nici în veacul de acum, nici în cel viitor”[1]. Învățătura de credință ortodoxă nu este una omenească, nu este inventată de vreo minte omenească, oricât de genială ar fi ea. Învățătura ortodoxă este revelată, descoperită de Dumnezeu, Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți, prin Sfânta Scriptură și Sfintele Canoane stabilite prin Sinoade Ecumenice. Sfinții Părinți au numit canoanele cârma Bisericii, după care se ghidează corabia mântuirii de la care nu putem să facem niciun rabat. Dogma ortodoxă este una revelată prin Duhul Sfânt, Sfinților Părinți care au ajuns la vederea lui Dumnezeu prin sfințenia vieții lor, adică Părinților îndumnezeiți. Însă nu dogma în sine mântuiește. Este nevoie și de trăire, de făptuire ortodoxă, ca să ajungem la curățire, luminare și mântuire. Fără conștiința ortodoxă dreaptă, nimeni nu poate ajunge la mântuire, de aceea dogma este o condiție obligatorie pentru a făptui, pentru a ne putea curăți de păcate în vederea mântuirii. De altfel, dogma nu s-a revelat decât celor ce au trăire duhovnicească, celor ce au ajuns la vederea lui Dumnezeu, urmând ca cei ce nu au ajuns la această trăire să respecte rânduielile și canoanele statornicite și hotărâte de Sfinții Părinți. Înșiși Sfinții Apostoli predau episcopilor Dumnezeieștile Canoane, ca pe o lege sfântă, spunând: „Episcopilor, acestea s-au rânduit vouă pentru Canoane de către noi. Voi însă rămânând într-însele, vă veți mântui și pace veți avea, iar nesupunându-vă vă veți munci și luptă unii cu alții necurmată veți avea, plata neascultării cea cuvenită luând-o”[2].

Așadar viețuirea și dogma sunt împreună, „viață – dogmă – viață”, după cum spune Sf. Simeon Noul Teolog, care subliniază că temelia dogmei este viețuirea, experiența duhovnicească a Sfinților Părinți. Baza Sinoadelor Ecumenice o reprezintă experiența Părinților îndumnezeiți, prin care a lucrat Harul lui Dumnezeu, iar nu o teorie anume. Baza Sinoadelor nu este Sinodul în sine, o adunare de episcopi care hotărăsc în unanimitate conți- nutul canoanelor. Să nu uităm că au fost și sinoade false, numite tâlhărești în tradiția Bisericii. Nu este sfânt Sinodul în sine, după cum remarca Mitropolitul Ierotheos Vlachos[3], ci Sfinții Părinți sfințesc Sinodul. Baza Bisericii nu sunt Sinoadele în sine, ci Sfinții Părinți. Atunci când într-un Sinod există Părinți luminați de Duhul Sfânt, care au rugăciune și vedere dumnezeiască, aceștia sunt Sinodul. Așa cum la Sinodul I au fost Sf. Atanasie și Sf. Spiridon, la al II-lea – Sfinții Grigorie Teologul și Grigorie al Nyssei care s-au bazat pe teologia Sf. Vasile cel Mare, la Sinodul al III-lea a fost Sf. Chiril al Alexandriei, la al IV-lea – Papa ortodox Leon, la al V-lea și al VI-lea s-au bazat pe teologia Sf. Maxim Mărturisitorul, la Sinodul al VII-lea – pe teologia Sfinților Vasile cel Mare, Ioan Damaschin și Teodor Studitul, la Sinodul al VIII-lea a fost Sf. Fotie cel Mare și la Sinodul al IX-lea – Sf. Grigorie Palama.

Întotdeauna bazele Sinoadelor au fost Părinții îndumnezeiți, în măsura în care acești Părinți aveau vederea lui Dumnezeu.Sfinții Părinți sunt cei care dau validitate Sinoadelor și nu invers, așa cum nuanțează foarte corect și Mitropolitul Ierotheos: „rostim la slujbe pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri”… și nu „ale Sinoadelor noastre”. De aceea îi sărbătorim pe Părinții de la Sinoade și nu Sinoadele.

De ce este foarte important acest aspect? Pentru că el ne ajută să facem diferența între un Sinod Sfânt și un sinod tâlhăresc. Părinții Sfinți, ajunși prin asceză și rugăciune la luminare și îndumnezeire, statornicesc prin Duhul Sfânt care sălășluiește întru ei, dogmele cele sfinte și drepte. Părinții care nu au avut lucrarea Duhului Sfânt în inimile lor, având mintea întunecată de patimi, neputincioși în a vedea lumina Dumnezeirii, au rătăcit de la Adevăr, falsificând dogmele sfinte, cugetând strâmb după duhul lumesc, al filosofiei omenești, iar nu după înțelepciunea Duhului Sfânt. Aceștia din urmă niciodată nu vor lua hotărâri drepte atâta timp cât cugetă cele deșarte, iar nu cele dumnezeiești. | Continuare »

Sinodul Panortodox din Creta – încotro?

holyandgreat_logoÎntrebare: Părinte Petru, cum evaluaţi pregătirile pentru Sinodul Panortodox din Creta şi ce impact credeţi că va avea el în lumea ortodoxă? (Radio „Logos”)

Sursa: aici

Răspuns: După cum se ştie, în perioada 16-26 iunie 2016, pe insula Creta (Grecia), este programat să aibă loc „Sfântul şi Marele Sinod Panortodox”, a cărui idee a apărut acum aproape un secol şi care este pregătit de peste 50 de ani. Deşi n-a mai rămas mult timp până la deschidere, şi toate pregătirile sunt practic făcute, nu există nici cea mai mică certitudine că Marele Sinod chiar va avea loc; iar dacă totuşi va avea loc, irelevanţa lui istorică şi teologică poate fi deja întrezărită.

Recunosc că, în anii studenţiei, atunci când am auzit pentru prima dată despre ideea unui astfel de Sinod, am rămas foarte entuziasmat şi, cu o bucurie nespusă aşteptam convocarea lui. Fără să fiu influenţat de nimeni, şi mânat doar de „idealismul sinodalităţii ortodoxe” (despre care încă nu ştiam că nu există!), eu combăteam pe toţi cei ce aveau „viziuni apocaliptice” despre acest Sinod şi chiar mă gândeam să scriu o teză de doctorat pe această temă. Entuziasmul a reapărut în 2009, când s-au intensficat pregătirile pentru Sinod, deşi mi se părea foarte straniu că documentele lui nu sunt publice. Prima dezamăgire, care a surclasat orice bucurie şi entuziasm, a venit după Sinaxa întâistătătorilor de la Istanbul din martie 2014, unde s-au stabilit principiile de organizare şi tematica finală. Dezamăgirea totală a venit odată cu publicarea proiectelor de documente şi dezbaterile anemice pe seama lor. Acum, când au mai rămas zile numărate până la Sinod, mă uit „nemuritor şi rece” la acest spectacol, despre care voi încerca să scriu câteva cuvinte.

Înainte de a trece la propriile cugetări la acest subiect, vreau să spun că, în mare parte, sunt de acord cu observațiile mitropolitului Hierotheos Vlachos cu privire la regulamentul Sinodului şi la documentele propuse. De aceea, nu voi repeta argumentele distinsului teolog şi ierarh grec, ci voi încerca să atrag atenţia asupra unor aspecte care, după părerea mea, n-au fost încă suficient abordate.

I. Ce fel de sinodalitate (nu) avem

1. Pentru Patriarhia („Ecumenică”) de Constantinopol, care se află într-o situaţie politică şi economică dezastruoasă, se pare că nu contează ce şi cum se va discuta la Sinod, ci doar faptul că Sinodul va avea loc, iar președintele acestuia va fi patriarhul de Constantinopol. | Continuare »

Analiza PR. ALDEA asupra ultimelor evenimente legate de “SINAXA din Creta, absurd proclamată Sinod Panortodox”

“A vrut să proclame O UNITATE CARE NU EXISTĂ, din pricina unor BOLI ASCUNSE sub masca unei pseudo-dipomaţii”

BISERICA GEORGIEI – a patra care SE RETRAGE DE LA SINODUL DIN CRETA. Motivele retragerii Patriarhiilor Serbiei si Bulgariei.

Mitropolitul Gavriil de Loveci: “SUNTEM INVITATI LA UN SINOD UNDE TOTUL A FOST DECIS IN AVANS”

Apel la rugaciune.

sursa aici

Patriarhia ecumenică nu dă înapoi

SINAXA3-1024x682“Sfântul și Marele Sinod continuă”/

Semnale ingrijoratoare in directia NEW AGE si a ECUMENISMULUI, presiuni si amenintari cu MUSTRAREA pentru cei care nu participa la Sinod!

NE INDREPTAM SPRE O SCHISMA DE FACTO IN ORTODOXIE, SPRE CONSFINTIREA UNEI GRAVE DEZBINARI, TOCMAI IN NUMELE… UNITATII, ca “prim dar al Duhului Sfant”?!/

LOGICA SECULARISTA a Agentiei Basilica: Sinodul este “Mare si Sfant” pentru ca exista un… REGULAMENT DE FUNCTIONARE?

sursa aici 

 

Patriarhul Roman, ajuns in Creta: „participarea delegației Bisericii noastre are ca scop aducerea unei contribuții pentru unitatea Bisericii Ortodoxe universale”

MSP_2181În această dimineață, 16 iunie 2016, Delegația Patriarhiei Române care participă la Sfântul și Marele Sinod, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, a plecat în Creta.

Înainte de plecare a fost rostită o rugăciune de călătorie în Paraclisul istoric al Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.

La final, Patriarhul României a vorbit despre importanța și responsabilitatea întâlnirii din Creta. Totodată, Preafericirea Sa și-a arătat regretul că nu toate Bisericile Ortodoxe vor participa la Sfântul și Marele Sinod. Lucrările Sfântului și Marelui Sinod vor începe mâine și se vor încheia în data de 26 iunie 2016.

sursa aici

Scrisoare Deschisă a Teologilor Creștini Ortodocși din întreaga Lume, către Sfântul și Marele Sinod din Creta Make Money Online : http://ow.ly/KNICZ

Subsemnații, un grup internațional de academici ortodocși, adresează această scrisoare conducerii Bisericii Ortodoxe, tuturor creștinilor ortodocși din lume și tuturor celor binevoitori. Scriem pentru că suntem profund îngrijorați pentru Biserica noastră, a cărei unitate face vizibilă pentru întreaga omenire noua viață în Hristos. Ne rugăm ca Sinodul ce se apropie, care este atât de mult așteptat și a cărui pregătire a luat atâta vreme, să rodească roadele Duhului, dintre care prima este unitatea panortodoxă. De aceea, sprijinim acordul conducătorilor ortodocși, anunțat public la Sinaxa Panortodoxă din ianuarie 2016, de a se întruni la Sfântul și Marele Sinod, în Creta, la jumătatea lui iunie, 2016. Credem că nu există piedici de nedepășit pentru ca Sinodul să înceapă în iunie, în pofida importantelor întrebări puse în legătură cu documentele pregătite pentru Sinod și procedura sinodală. Suntem de acord în privința justeții unor întrebări, precum cererea de a rediscuta documentele pregătite pentru Sinod. Suntem de acord, de asemenea, că există multe alte aspecte legate de Biserică în secolul 21, care solicită atenție din partea întregii Ortodoxii în viitor. Cu toate acestea, suntem convinși că, astăzi, ca și în trecut, cea mai bună cale pentru a rezolva problemele importante este Sinodul. A amâna Sinodul încă o dată înseamnă a eșua în privința principiului sinodalității la nivel universal (panortodox). Nimeni nu poate aștepta ca Sinodul să rezolve toate aspectele importante și să vindece toate disputele jurisdicționale în doar zece zile. Dar sperăm că acest Sinod va fi începutul procesului de vindecare și că va inaugura o nouă eră a sinodalității universale și a unității. Reprezentanții Bisericilor Ortodoxe care vor să împiedice lucrările Sinodului prin alte amânări nu trebuie să intimideze majoritatea conducătorilor ortodocși care doresc să rămână credincioși hotărârii de a ține Sinodul de sărbătoarea Cincizecimii a acestui an. În secolul trecut, Biserica Ortodoxă a dat mărturie lumii prin bogata sa moștenire teologică și prin sângele noilor martiri. Sfântul și Marele Sinod ne dă posibilitatea de a începe o nouă fază a mărturiei ortodoxe. Și de vreme ce ochii întregii lumi sunt asupra Bisericii Ortodoxe, îi îndemnăm pe toți conducătorii noștri să dea ascultare chemării Duhului la unitate sinodală.

Sursa aici

Mai multe Biserici Ortodoxe Autocefale cer prelungirea lucrărilor de pregătire a Sfântului şi Marelui Sinod

Deşi toţi Întâistătătorii de Biserici Ortodoxe au hotărât atât la Constantinopol, în anul 2014, cât şi la Chambesy, în anul 2016, ca Sfântul şi Marele Sinod să aibă loc în luna iunie 2016, în ultima perioadă mai multe Biserici Ortodoxe Autocefale au propus ca lucrările pregătitoare ale acestui sinod să fie prelungite.
Astfel, Biserica Ortodoxă Bulgară, reunită în Sinod în data de 01 iunie 2016, a cerut amânarea Sfântului şi Marelui Sinod invocând, în principal, lipsa consensului tuturor Bisericilor Autocefale asupra Regulamentului de funcţionare a Sinodului şi asupra unor documente propuse spre aprobare. Cu toate acestea, Regulamentulîncurajează aducerea de amendamente, de corecturi, sau de adăugiri la textele propuse (art. 11)
De asemenea, Patriarhia Antiohiei, în data de 06 iunie 2016, a emis un comunicatîn care se cere amânarea Sfântului şi Marelui Sinod până la o dată când „relaţiile de pace între Bisericile Autocefale vor prevala şi vor fi garantate reglementările și procedurile executive și practice ale Sinodului precum şi consensul tuturor Bisericilor asupra agendei sinodului. Printre nemulţumirile semnalate de Patriarhia Antiohiei se află şi amânarea rezolvării diferendului jurisdicțional cu Patriarhia Ierusalimului după Sinodul din Creta.
La scurt timp, în data de 10 iunie 2016, Sinodul Bisericii Ortodoxe a Georgiei a făcut public faptul că nu va participa la Sfântul şi Marele Sinod, care va avea loc în Creta, semnalând amendamente la documentele propuse, precum şi nerezolvarea disensiunii dintre Patriarhia Antiohiei şi Patriarhia Ierusalimului.
Argumentând cu evenimentele de mai sus, Biserica Ortodoxă Rusă a anunţat luni, 13 iunie 2016, că nu va participa la Sinodul Panortodox. Toate Bisericile trebuie să participe la Sfântul şi Marele Sinod şi numai atunci deciziile Sinodului vor fi legitime, a precizat Mitropolitul Ilarion, Coordonatorul Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei.
Precizăm faptul că Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a susţinut în repetate rânduri că singura modalitate de soluţionare a părerilor contrare este dialogul. Totodată, Preafericirea Sa a subliniat adeseori caracterul sinodal al Ortodoxiei, care trebuie să se manifeste atât la nivel local, cât și universal (panortodox).
Ortodoxia este sinodală, atât la nivel local, național, cât și la nivel panortodox. Sinodul este întotdeauna instituția care are cea mai mare responsabilitate pentru păstrarea dreptei credințe, a dreptei viețuiri în Hristos și a organizării pastorale la toate nivelurile, spunea Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în cadrul şedinţei Sfântului Sinod întrunit la Bucureşti în data de 7 iunie 2016.
Patriarhul României se roagă şi îndeamnă pe toţi credincioşii să înalţe rugăciuni caDuhul Sfânt și nu un duh lumesc să călăuzească lucrările viitorului Sinod Panortodox.

sursa aici

PS Longhin Jar cu glas de tunet şi durere multă

PS-Longhin-de-Banceni-(Mihail-Jar)” Măcar dacă am pierdut totul din lumea asta, ce am avut, scump, sfânt şi drag, să nu ne pierdem credinţa în Dumnezeu, să nu ne pierdem Adevărul, ci să-L mărturisim până la moarte”

Predica PS Longhin Jar la Bănceni, în Duminica Tomii, 8 mai 2016, Chemând lapocăinţă şi rugăciune inaintea apropiatului Sinod Panortodox, socotit deja „SOBOR TALHĂRESC“: „In faţa noastră stă o mare încercare. Este un Sinod ucigaş de suflete, de Biserică… Va fi o singură religie pentru a-l intalni pe Antihrist, dar Adevărul nu-l vom trăda“

„…Mântuitorul Hristos, Care a fost în mijlocul ucenicilor, şi Care le mărturisea ziua şi noaptea cuvântul adevărului, pentru că nu erau îmbrăcaţi [cu putere] de sus, erau în diferite gânduri, în diferite cugetări, unul s-a lepădat, altul s-a dus, altul s-a înspăimântat, altul spunea că „dacă nu voi pune degetul meu în coasta Lui, în semnele cuielor, nu voi crede“. Ei, vedeţi, cât de diferite erau cugetele lor şi gândurile lor. Ar fi trebuit să fie una, dupa cum Mântuitorul Hristos îi învăţa, ca să fie una. Dar vedem că şi atunci, şi până astăzi, nu suntem una, mărturisim fiecare după cum credem, după cum simţim. Dar trebuie ca toţi să mărturisim după cuvântul adevărului. De ce, oare, unii spun într-un fel şi alţii spun altfel? De ce nu L-au mărturisit şi atunci pe Hristos, Mântuitorul – şi până astăzi tot aşa, la fel, de a trebuit să treacă prin atâtea ispitiri, prin atâtea încercări Biserica şi creştinii noştri? Şi vedem că de atunci şi până astăzi aşa mergem.

Şi, cred că şi voi, cei care sunteţi în Biserică, nu la fel înţelegeţi cu toţii. Unii vor ieşi din biserică înţelegând ce vrea Dumnezeu de la noi, oamenii. Alţii se vor duce, tot aşa, după cum au venit. Unii vor zice: „spune Doamne, că sunt gata să Te ascult şi să Te urmez“. Şi, totuşi, diferite crezuri vor fi şi printre voi.

Continuarea aici

NOI CONTROVERSE CU PRIVIRE LA SINODUL PANORTODOX DIN IUNIE 2016

1Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse cere Patriarhului Bartolomeu să convoace o reuniune extraordinară presinodală panortodoxă pentru a discuta fezabilitatea Sinodului Panortodox.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse cere Patriarhului Bartolomeu să convoace o reuniune extraordinară presinodală panortodoxă până la 10 iunie, pentru a discuta fezabilitatea Sinodului Panortodox la termenul prevăzut.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a luat, în cursul reuniunii sale din 3 iunie, următoarea decizie cu privire la organizarea Sinodului Panortodox: „În cadrul reuniunii sale din 3 iunie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a examinat problemele importante care au apărut în timpul pregătirii Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe planificat între 18 și 26 iunie 2016, inclusiv refuzul Bisericii Ortodoxe Bulgare de a participa la Sinod, în cazul în care datele prevazute pentru acesta nu sunt amânate, cât și criticile serioase în ceea ce privește pregătirea Sinodului și a documentelor presinodale, atât în ​​Biserica Ortodoxă Rusă cât și în numeroase alte Biserici Ortodoxe locale

[…]

Considerăm că ieșirea din această situație excepțională ar putea fi organizarea unei Conferințe presinodale panortodoxe extraordinare pentru a examina situația așa cum a evoluat și a discuta corecțiile care au fost propuse de către Bisericile Ortodoxe locale, cu scopul elaborării unor propuneri unanime.

Recunoaștem faptul că convocarea unei astfel de Conferințe, luând în considerare amploarea lucrărilor și importanța problemelor ridicate, necesita să fie realizată fără întârziere, nu mai târziu de 10 iunie a acestui an, astfel încât, pe de baza deciziei care va fi luată în concluzie, Bisericile Ortodoxe să poată lua o hotărâre cu privire la posibilitatea de a tine Sinodul panortodox în timpul prevazut.

A cere Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii, Kirill de a se adresa cu această propunere PF Patriarh al Constantinopolului, Bartolomeu.

A trimite fără întârziere, propunerile de mai sus, ale Bisericii Ortodoxe Ruse, la Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale.

Sursa aici

BULGARIA „ARUNCĂ ÎN AER” MARELE SINOD!

2Un „NU” răspicat referitor la participarea ei la Sinodul Panortodox a decis în urmă cu câteva minute Biserica Ortodoxă a Bulgariei, dacă sinodul nu va fi amânat! (cf. informațiilor exclusive ale Romfea.gr)

Sfântul Sinod al Bisericii Bulgariei printr-o hotărâre de-a sa cheamă Patriarhia Ecumenică să amâne convocarea Sinodului Panortodox în Creta, pentru că „altfel nu va lua parte”.

Și acest lucru, pentru că Biserica Bulgariei apreciază că este necesar mai mult timp pentru pregătire, dar și pentru a fi studiate textele și propunerile Ei la care nu a primit niciun răspuns [… ]

Sursa aici:

Maria şi-a ales partea cea bună

Fragment din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Bogdăneşti – 16 august 1981

… „Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Iisus a intrat într-un sat. Şi o femeie numită Marta… L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. Marta era împărţită cu multă slujire şi a venit repede la Iisus şi i-a zis: «Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute!».
Drept răspuns, Iisus i-a zis: «Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua»”.

Iisus-Maria-si-Marta-4Despre două lucruri foarte însemnate se vorbeşte aici. Şi aceste două lucruri foarte însemnate am vrea să le reţinem noi din tot ce-am văzut şi din tot ce-am auzit.
Trăim o mare minune, dar aceasta nu este o noutate. Acest fel de a ne petrece sărbătorile noastre, evenimentele vieţii noastre, îndeosebi căsătoria, dar şi celelalte evenimente familiale, felul ăsta în care le petrecem noi astăzi nu-i nou.
Aşa le-au petrecut înaintaşii noştri, părinţii noştri care au venit aici cândva, demult, demult. De-atunci a trecut o noapte de o mie de ani peste istoria noastră, când primii creştini [au fost] aduşi aici de stăpânirea romană; ei, care erau cei mai zeloşi creştini, au fost exilaţi aici în îndepărtata Dacie. Ei au venit cu credinţa minunată şi sfântă pe care o moşteniseră de la cei dintâi urmaşi ai Mântuitorului. Aşa au fost acei părinţi care au întemeiat aici familiile creştine şi începutul neamului nostru. Aşa au petrecut ei nunţile lor.
A trebuit însă, o dată cu plecarea romanilor şi cu venirea popoarelor barbare, să treacă o mie de ani peste istoria noastră, o mie de ani, despre care nu se ştie nimic. Abia acum începem să ne-o refacem, din cioburi, din ruine şi din morminte. De la anul 250, până la 1300 (sau ceva mai înainte sau ceva mai în urmă), nu ştim nimic cum au trăit şi au luptat, şi au suferit înaintaşii noştri aici.
Ştim însă că poporul nostru s-a născut creştin. De la naşterea lui, el a avut încrederea, nădejdea, lumina, părtăşia, ocrotirea şi ajutorul lui Dumnezeu. De-a lungul zbuciumatei istorii a părinţilor noştri, Dumnezeul părinţilor noştri a fost Singurul nostru Aliat, Care ne-a izbăvit şi ne-a ajutat nu numai prin zbuciumul cunoscut, ci şi prin noaptea istoriei noastre necunoscute. | Continuare »

ÎNTOARCEREA LA BETANIA

Vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de la Hălmagiu – 30 ianuarie 1982

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Într-adevăr, se cuvine din toată inima să-I mulţumim Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos pentru toate prilejurile pe care ni le dă în viaţa aceasta, când suntem doi sau trei adunaţi împreună, pentru a-I aduce laudă şi slavă Numelui Său Sfânt pentru nespus de multele şi minunatele minuni pe care, în bunătatea Lui, le face faţă de fiecare dintre noi, în toate zilele vieţii noastre.
Iisus-Maria-si-Marta-6Dar pentru prilejurile deosebite, pentru bucuriile mari, pentru sărbătorile alese, se cuvine să-I mulţumim şi mai mult.
Ne-am obişnuit să numim întâlnirile noastre duhovniceşti „Betanii”, făcând mereu legătură cu acel loc minunat din Sfânta Scriptură [unde se scrie despre] cetatea binecuvântată de Dumnezeu care a rămas până în zilele noastre şi care rămâne până la sfârşitul veacului un nume care îţi aduce lacrimi în ochi, miere pe buze, dulceaţă în inimă… Pentru că se spune acolo că Domnul şi Mântuitorul nostru, Care în aşa de puţine locuri a fost primit cu bucurie, acolo se spune că a avut o casă în care cu drag a mers şi a fost primit, şi a ospătat, şi S-a bucurat totdeauna.
Acolo Îi erau spălate picioarele.
Acolo poate că-I erau şterşi ochii.
Acolo Îi erau spălate hainele prăfuite.
Şi acolo Îşi odihnea El trupul obosit de mărturisirea Evangheliei şi de cutreierarea drumurilor cetăţilor prin care umbla, pe unde erau aşa de puţine case şi aşa de puţine locuri în care El era cu dragoste primit, ospătat, îngrijit, odihnit. Cred că atunci când Se ducea spre Betania, inima Lui tremura de bucurie, ştiind că acolo sunt atâtea suflete printre care trei au strălucit şi vor străluci în veci pe paginile Sfintelor Scripturi şi în cerul lui Dumnezeu, şi în amintirile noastre ale celor care Îl iubim pe Domnul. | Continuare »

Interviu cu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitrololit Serafim al Pireului

O deosebit de bine sintetizată şi concretizată imagine cu ceea ce ar trebui să rezolve Sinodul Panortodox din iunie anul acesta o realizează Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim de Pireu într-un interviu acordat jurnalistului Silviu Andrei Vlădăreanu şi prezentat de Televiziunea Română în cadrul emisiunii Universul credinţei.

Redăm mai jos textul acestui interviu, preluat de aici

230449.pSuntem la Atena la sediul Mitrololiei de Pireu. Pentru Televiziunea Română, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Serafim a acceptat să ne împărtăşească câteva gânduri legat de Merele Sinod care va avea loc în Creta în luna iunie a acestui an.
– Înaltpreasfinţia voastră, privitor la Marele Sinod care urmează să aibă loc în Creta în iunie anul acesta, întrebarea mea este: Vedeţi necesare modificări, fie referitor la subiectele ce vor fi abordate, fie la modul de organizare, aşa încât acest Mare Sinod să se bucure de statutul şi autoritatea unui sinod Ecumenic?
– Aş dori pentru început să-mi exprim marea recunoştinţă faţă de televiziunea ţării surori România, pentru cinstea pe care mi-o face, dorind să audă smeritele mele păreri referitoare la un subiect atât de grav şi însemnat care priveşte întreaga Biserică Ortodoxă Sobornicească a lui Hristos.
Şi, desigur, trebuie îmi exprim profunda apreciere, marele devotament şi dragostea fiască faţă de cinstitul întâi-stătător al Preasfintei Biserici Ortodoxe a României, faţă de Preafericitul Părinte Patriarh al României, Daniel, care este o foarte importantă personalitate teologică a ortodoxiei de azi şi un ierarh conştient şi veghetor al Bisericii lui Hristos.
Deci, smerit, cu acest prilej, îmi exprim preţuirea faţă de Patriarhul României şi faţă de poporul român frate, din partea Mitrololiei Pireului.
La întrebarea foarte importantă pe care mi-aţi pus-o, voi răspunde cu multă smerenie, că Biserica lui Hristos nu este un sistem al oamenilor „curaţi“, nu este o elită a unora care teologhisesc şi filosofează, ci este Trupul lui Hristos, adică este Trupul păcătoşilor care şi-au schimbat viaţa şi Îl recunosc pe Mântuitorul lor, pe Hristos, drept Cap al Bisericii şi Domn al vieţii lor.
Prin urmare, ca să răspund la întrebarea dumneavoastră, ca acest Sinod să aibă o relevanţă ecumenică, ar trebui să se ocupe de următoarele subiecte de mare însemnătate, care ar aduce o schimbare esenţială în problemele Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, care are o mare nevoie de Biserică.
În primul rând, ar trebui să recunoască relevanţa ecumenică a Sinoadeor cu adevărat ecumenice, VIII şi IX, care s-au întrunit la Constantinopol, respectiv sub Fotie cel Mare, cel dintâi, şi care a condamnat erezia Filioque şi primatul episcopului Romei. Şi ştiţi, erezia Filioque este, după cum spune Fotie cel Mare, cea mai satanică erezie, pentru că, dacă Fiul Îl purcede pe Duhul Sfânt, trebuie să nască, prin analogie, şi Fiu. Carevasăzică, următorul Fiu naşte şi el Fiu şi purcede şi el Duh Sfânt şi se destramă astfel dumnezeirea treimică. Din acest motiv, Sfântul Fotie cel Mare, în inspirata Epistolă către Tronurile Răsăritului Ortodox, se referă cu rigurozitate la malefica erezie despre Filoque. | Continuare »

Infomaţii noi cu privire la Sinodul Panortodox din Creta – iunie 2016

Scrisoarea OFICIALA și INTEGRALA a SFINTEI CHINOTITE către Patriarhul Ecumenic și Bisericile Autocefale cu privire la Sinodul Panortodox din Creta

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare a decis să propună amânarea Sinodului Panortodox, sau de a se retrage de la lucrarile programate între 16-26 iunie

Comunicarea Mitropolitului Iliei, Gherman, cu privire la Sinodul Panortodox, în sesiunea plenară extraordinară a Sinodului Bisericii Greciei din 24-25 mai 2016. „Pentru că sunt subiecte care țin de credință, ne privesc pe toți, și pe popor, și opinia fiecăruia dintre noi trebuie să fie clară și cunoscută Bisericii”

Scrisoare deschisă adresată Inaltpreasfinţitului Teofan, de către monahi din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în vederea sinodului din Creta iunie 2016

Puncte de vedere legate de Sinodul Panortodox din Creta exprimate de Manastirea Petru Voda. Scrisoare adresata IPS Teofan, semnata de monahi si monahii din Mitropolia Moldovei

Mitropolitul Ierotheos Vlachos ridică probleme canonice cu privire la asa-zisul Sfant si Mare Sinod din Creta

Cea mai puternica reactie impotriva viitorului sinod talharesc din 2016

PROTOPREZBITERUL THEODOROS ZISIS: CĂTRE O NOUĂ FERRARA – FLORENŢA

 

Preasfințitul Longhin comentand declaratia semnata de Patriarhul Kiril si Papa Francisc

022.

Preasfințitul Longhin comentand declaratia semnata de Patriarhul Kiril si Papa Francisc: „Pentru mine, personal, cele 30 de puncte sunt cei 30 de arginţi ai lui Iuda”

Întregul articol:

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/04/21/explicatiile-ps-longhin-cu-privire-la-nepomenirea-patriarhului-kirill-ce-nu-se-leaga-precizari-despre-pozitia-bisericii-georgiei-asupra-documentului-controversat-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-lum/

Alte surse:

http://corortodox.blogspot.ro/2016/03/preasfintitul-longhin-comentand.html

http://corortodox.blogspot.ro/2016/03/prea-sfintitul-longhin-la-simpozionul.html

 http://corortodox.blogspot.ro/2016/03/dosar-cu-documentele-pregatitoare.html

https://graiulortodox.wordpress.com/2016/02/27/p-s-longhin-impotriva-sinodului-panortodox-nu-recunoastem-acest-sobor-al-faradelegii-care-va-aduce-dezbinare-in-biserica/

https://graiulortodox.wordpress.com/marturisirea-de-credin%C8%9Ba/

Şi o voce românească:

http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/04/preotul-mihai-valica-face-un-apel-la.html

Episcopul Longhin prezent la Simpozionul «SFÂNTUL ȘI MARELE SINOD» Mare pregătire, fără rezultate

Episcopul LonghinSursa: graiulortodox

Înalt Preasfinţiile Voastre, preacuvioşi şi preacuvernici părinţi, cuvioase măicuţe,
Cu cea mai mare durere în suflet suntem astăzi noi creştinii ortodocşi datorită zilelor pe care le-am ajuns, de a suferi în Biserica noastră ortodoxă loviturile pe care le primim. Dar, deşi, de 2000 de ani Biserica noastră a fost lovită din toate părţile, de toate ereziile, sfinţii părinţi ai Bisericii au păstrat dogmele şi credinţa adevărată.

Vă îmbrăţişăm cu toată dragostea în Hristos Domnul nostru şi după dumnezeescul psalmist care zice ce bine e ca fraţii să fie împreună, dar nu în dragoste făţarnică cu ereticii, ci cu fraţii noştri în credinţa noastră bună, canonică şi dreaptă şi unde dragostea se bucură de adevărul pe care-l trăim în Biserica noastră. Astăzi ne-a adunat durerea sufletului şi frământările poporului ortodox de pretutindeni datorită marelui pericol care a apărut în faţa noastră de a deveni trădători ai sfintei noastre credinţe ortodoxe ori de a mărturisi adevărul sfânt care ne este dat de cea mai scumpă comoară. Noi ştim numai o Biserică pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos , Domnul nostru şi aceasta este una sfanta Biserică, apostolicească şi sobornicească şi drept măritoarea credinţă cu care vrem să ne întoarcem la scumpul nostru Mântuitor în veşnicie. Aceasta este biserica pe care nici porţile iadului nu o pot sfărâma , al cărui cap este Hristos.

Nu recunoaştem alte zise biserici surori, identice şi nici relaţiile Bisericii ortodoxe cu cealaltă lume creştină. Da, iubim pe toţi şi pe toată lumea de pe pământ, pentru că toţi suntem făptura lui Dumnezeu şi de aceea iubim şi îi chemăm pe toţi să se întoarcă la adevărata credinţă mântuitoare ortodoxă pe care a lăsat-o Domnul Iisus Hristos şi care este una şi el a răscumpărat-o cu sfânt sângele său şi nu cu ecumenismul blestemat , care este înainte mergător antihristului şi doreşte să distrugă din temelii pe una sfântă, sobornicească şi apostolesca Biserică a lui Hristos. | Continuare »

Dacă nu vreţi să aveţi creştinism, veţi avea huliganism, alcoolism, trântorism, terorism…

Traian DORZ, din HRISTOS – MĂRTURIA MEA

… Dimineaţa, înainte de ora opt, eram iarăşi în biserică, îngenuncheat la picioarele Mântuitorului meu, Care mă izbăvise ieri şi Care mă va izbăvi şi astăzi. Din faţa lui Iisus, am mers din nou în faţa lor (a anchetatorilor), plin de încredere şi pace.
În această zi, a trebuit să răspund la alte întrebări, mai ales în legătură cu drumurile mele pe la fraţii din ţară. Cu frământările şi sfaturile noastre. Cu dezbinările şi cu luptele din mijlocul adunărilor.
– De ce te amesteci dumneata în credinţa altora? De ce nu laşi pe fiecare să creadă cum vrea şi să meargă cum îi place?
– Pentru că aceste dezbinări, e adevărat, sunt acum o problemă arzătoare numai pentru Oastea Domnului, dar, dacă astăzi nu se va lucra grabnic şi cu simţ de răspundere, nu numai de către noi, pentru rezolvarea lor, mâine dezbinările acestea vor fi o problemă pentru Biserică. Iar poimâine, o problemă gravă pentru naţiune.
– Pentru ce?
– Veţi vedea!
– Dar cu tineretul ce aveţi?
– Sunt copiii noştri, viitorul neamului şi al credinţei noastre şi avem răspundere pentru educaţia şi viaţa lor.
– De ce aveţi probleme cu ei, dacă i-aţi educat cum aţi vrut?
– Câtă vreme erau numai sub educaţia noastră nu aveam probleme. Problemele cu ei încep când trec sub educaţia altora.
– A cui?
– A şcolii, a străzii, a societăţii.
– Până când răspunde părintele de educaţia copilului său? | Continuare »

« Older Posts
Newer Posts »