601. AI UITAT

Ai uitat, sărmane suflet, unde-ai fost cândva,
când plângeai şi nimeni-nimeni nu te auzea,
numai Domnul, nimeni altul nu te auzea…

Ai uitat, ai uitat, ai uitat
Cine te-a salvat şi Cui te-ai predat…
Mâine când vei fi în munci, cui mai strigi,
cui mai spui, cui mai plângi atunci?

Ai uitat iubirea Cărui pus-ai legământ,
în genunchi, în plâns şi-n flăcări, până la mormânt,
numai Lui, la nimeni altul, până la mormânt!

Ai uitat de Taina Sfântă care te-a-nfiat,
de Iubirea care-n lume te-a iubit curat,
numai Domnul, nimeni altul te-a iubit curat.

Numai Domnul singur ştie cât ai pân’ la scrum,
dacă încă-i vreo nădejde tu mai scapă-acum!
Numai Domnul, nimeni altul te mai scapă-acum!…

602. DE CE-ŢI IEI INIMA?

De ce-ţi iei inima din locul în care-a tresărit întâi?
Spre unde crezi c-o să mai poată să te oprească să rămâi? (bis)

Spre unde-o duci, spre ce-ai s-o rezemi, să-şi afle-o clipă de popas,
când larg pustiul se desface mai gol cu fiecare pas? (bis)

Eroic năbuşă-ţi durerea şi-ascunde-ţi ranele răbdând,
sărută mâinile mustrării, sub biciul dragostei tăcând! (bis)

Din calea păcii să înlături dărâmăturile grăbit,
nimic să nu-ţi întoarcă ochii şi paşii de la ce-ai iubit! (bis)

Chiar dac-o vei stropi cu lacrimi fierbinţi şi ani îndelungaţi,
din calea dragostei vreodată nici pedepsit să nu te-abaţi! (bis)

Căci nu mai afli-n lumea-ntreagă mai cald şi dulce căpătâi
ca locul fericit în care ai tresărit şi-ai plâns întâi. (bis)

603. O, SCUMPĂ ZI (II)

O, scumpă zi când Te-am aflat, Iisus, Mântuitorul meu,
viaţa Tu mi-ai luminat, de-atuncea sunt copilul Tău!…

Scumpă zi, scumpă zi, din tine-i legământul meu,
voi priveghea şi voi urma pe Domnul-Mântuirea mea,
scumpă zi, scumpă zi, din tine-i legământul meu!…

De-atunci, la sânul Tău plecat, Iisuse Scump, vreau să trăiesc,
prin Cruce m-ai răscumpărat, prin cruce vreau să Te slujesc…

Scumpă zi, scumpă zi, cu legământul meu iubit,
de-atunci doresc ca să-L iubesc, pe Domnul să-L mărturisesc,
scumpă zi, scumpă zi, cu legământul meu iubit!…

Pe veci fii binecuvântat, Preabunul meu Mântuitor,
că-n slujba sfântă m-ai chemat şi-mi eşti mereu ocrotitor!…

Scumpă zi, scumpă zi, cu legământul meu dintâi,
o, Domnul meu, dă-mi harul Tău, statornic să-Ţi rămân mereu,
scumpă zi, scumpă zi, în legământul meu dintâi!…

604. O DOAMNE, LEGĂMÂNTUL

O Doamne, legământul ajută-mi să-l păzesc,
cu orice zi fiinţa mai mult să-Ţi dăruiesc!
Să părăsesc a’ lumii deşarte frumuseţi,
căci Te-am ales pe Tine Comoara-ntregii vieţi.

Să-Ţi fiu ostaş, Iisuse, urmându-Ţi orişicând
cu râvnă lupta bună pân’ la sfârşit purtând!
Cu-o inimă smerită de Tine să ascult,
silindu-mă cu Tine să mă unesc mai mult!

Un fiu al rugăciunii ajută-mă s-ajung
să pot primi cununa răbdării îndelung,
Răscumpărând cu grijă tot timpul preţios,
să lucru pentru Tine mai mult şi mai frumos!

605. DOAMNE, VIAŢA MEA ŢI-O DAU

Doamne, viaţa mea Ţi-o dau, calea Ta doresc s-o iau,
să mă-ndrumi Tu pas cu pas, zi şi noapte-n orice ceas.

Doamne, toată viaţa mea mi-o predau în slujba Ta,
fii cu mine-n orice loc, asta, Doamne, eu te rog!

Ale mele mâini le ia să lucreze-n via Ta;
şi picioarele de-acum să-Ţi urmeze pe-al Tău drum!

Curăţeşte glasul meu să Te laude mereu,
sufletul mi-l ţine treaz cu răbdare la necaz!

Viaţa-ntreagă-Ţi dăruiesc, pentru Tine s-o trăiesc,
rod bogat s-aduc şi eu pentru Tine, Domnul meu…

Fii cu mine ne-ncetat să rămân neclătinat,
legământul să mi-l ţin cum l-am pus, în veci! Amin.

606. O, IISUSE DULCE

O, Iisuse dulce, pentru noi pe Cruce Tu Te-ai răstignit,
iar eu, rătăcitul şi nefericitul, am păcătuit.

Pe-a plângerii vale de la a Ta cale mult m-am depărtat,
a’ Tale cuvinte, Iisuse Preasfinte, nu le-am ascultat.

Dar acuma, iată, inima mea toată Ţie Ţi-o jertfesc,
a’ mele păcate vreau acuma, toate, să le părăsesc.

Rogu-Te fierbinte, Fiule Preasfinte al lui Dumnezeu,
să-mi dai alinare, s-aduci uşurare sufletului meu!

Şi-astăzi când spre Tine vin cu mari suspine, Iisuse iubit,
eu îmi vreau predată Ţie viaţa toată, până la sfârşit!

607. TE-AM AFLAT PE TINE, DOAMNE

Te-am aflat pe Tine, Doamne, şi aceasta mi-e de-ajuns,
Tu-mi eşti dezlegarea-ntreagă şi-a’-ntrebărilor răspuns.

Tu eşti tot, Tu umpli totul, fericit sunt ne-ncetat,
tot Ţi-am dat, primit-am totul, n-am nimic, dar sunt bogat.

Viaţă, suferinţă, moarte, toate sunt în Mâna Ta,
eu în Tine, Doamne, totul am acum şi voi avea.

Te-am aflat pe Tine, Doamne, şi aceasta mi-e de-ajuns,
Tu eşti pacea vieţii mele şi al tainelor răspuns.

608. CÂND ŢI-AM ÎNŢELES CHEMAREA

Când Ţi-am înţeles chemarea, eu de toate m-am lipsit
şi-am venit să stau cu Tine căci, Iisuse, Te-am iubit. (bis)

M-am desprins din hora lumii, din păcatul ei m-am smult
şi-am venit să stau cu Tine şi, Iisuse, să Te-ascult. (bis)

Despărţitu-m-am de prieteni, de plăceri m-am despărţit,
şi m-am alipit de Tine, căci, Iisuse, Te-am iubit. (bis)

Azi iubirea Ta mi-e lege şi Cuvântul Tău mi-e crez,
căci doresc să fiu cu Tine şi de-a pururi să-Ţi urmez. (bis)

Fă ce vrei de-acum cu mine, viaţa mea Ţi-o dăruiesc,
vreau pe veci să fiu cu Tine căci, Iisuse, Te iubesc! (bis)

609. DIN TINA NEGRULUI PĂCAT

Din tina negrului păcat, din căile de jale,
Iisuse Doamne, m-ai chemat
pe drumul Crucii Tale. (bis)
Cu glasul blând mi-ai spus mereu cuvintele divine:
„Ridică-ţi crucea, fiul Meu, şi vino după Mine!…“ (bis)

Cuvântul Tău dulce şi blând mi-a dat nădejde multă…
„Vorbeşte, Doamne-am zis plângând,
căci robul tău ascultă!” (bis)
M-am hotărât să iau acum a Ta frumoasă Cruce,
păşind pe-al mântuirii drum, cu Tine a mi-o duce. (bis)

Prigoane de-ar veni aşa, ca marea-nfuriată,
de Tine nu mă vor putea
desparte niciodată. (bis)
Dar o Iisuse, eu sunt mic, şi, de-aş cădea sub cruce,
ajută-mă să mă ridic şi-ajută-mi s-o pot duce!… (bis)

610. AM PIERDUT PE DOMNUL

Am pierdut pe Domnul
şi-acum plâng amar,
ah, vă rog să-mi spuneţi
cum să-L aflu iar!

Caut zi şi noapte
harul ce-am pierdut,
plâng cu lacrimi grele
vina ce-am făcut.

Rătăcind pe drumuri,
suspinând cu greu
caut alinare
sufletului meu.

N-am vegheat cu grijă,
nu L-am preţuit,
L-am pierdut, şi-acuma
plâng necontenit.

Spuneţi-mi voi, prieteni,
unde să-L găsesc,
căci eu fără Domnul
nu pot să trăiesc!

Doamne, mă primeşte
când mă pocăiesc,
căci eu fără Tine
nu pot să trăiesc!

611. AM AFLAT PE DOMNUL

Am aflat pe Domnul şi-acum cânt voios (bis)
o cântare nouă Domnului Hristos. (bis)

O viaţă-ntreagă eu L-am tot căutat, (bis)
plâng de bucurie că azi L-am aflat. (bis)

Când sunt lângă Domnul, traiul mi-e uşor, (bis)
El în orice clipă îmi dă ajutor. (bis)

Am aflat pe Domnul şi-acum cânt voios… (bis)
O, ce bucurie să-L ai pe Hristos! (bis)

Doamne, lângă Tine ţine-mă legat, (bis)
ca de-a Ta iubire să nu mă despart!… (bis)

612. UNDE-I DOMNUL, AL MEU SOARE?

Unde-i Domnul, al meu Soare? Eu Îl caut ne-ncetat.
Unde s-o fi dus El, oare? Unde poate fi aflat? (bis)

El alungă orice frică, orice chin şi orice rău,
liniştind fiinţa-ntreagă pe deplin, prin Harul Său. (bis)

El aduce alinare, dând iertare de păcat;
a mea inimă rănită iubitor mi-a vindecat. (bis)

Mult-iubitul meu Iisuse, lasă-mă să Te-aflu iar,
căci la Tine scap de teamă, de păcat şi de amar! (bis)

613. TE-AM SIMŢIT ÎN ORICE PARTE

Te-am simţit în orice parte
încă de la început,
îmi erai din toate zâmbet,
dar eu nu Te-am cunoscut.

Ţi-am simţit din orice sunet
Numele-Ţi strigat tăcut,
şi pe frunză, şi pe iarbă,
dar eu nu Te-am cunoscut.

Te-am simţit în orice clipă
însoţindu-mi nevăzut
lacrimile, gândul, paşii,
dar eu nu Te-am cunoscut.

O, ce-amar mă doare gândul
timpului prea mult pierdut
când mi-erai atât de-aproape,
dar eu nu Te-am cunoscut!

Cum de nu vedeam eu, oare,
ce mult bine mi-ai făcut?
Cum de nu-Ţi simţeam iubirea?
Cum de nu Te-am cunoscut?

De nimic nu plâng atâta,
cât pierdutul har trecut!
…O, Iisuse, drag Iisuse,
ce târziu Te-am cunoscut!

614. TE VOI IUBI NEMĂRGINIT

Te voi iubi nemărginit de-adânc şi-ndatorat, Iisus,
căci cât pe mine m-ai iubit, cât mie mi-ai acoperit
cuvinte nu-s!
Căci cât pe mine m-ai iubit, cât mie mi-ai acoperit,
Iisuse drag, cuvinte nu-s…

Ce nu-mi putea nici mama mea, Tu mi-ai primit ori mi-ai adus,
cât mi-eşti de mult mai mult ca ea şi decât tot ce-aş mai avea
cuvinte nu-s!
Cât mi-eşti de mult mai mult ca ea şi decât tot ce-aş mai avea,
Iisuse drag, cuvinte nu-s!

Ce nimeni nu mi-ar fi-ascultat mi-ai dat şi nimănui n-ai spus,
o, Dumnezeule-ndurat, cât Ţi-s de mult îndatorat
cuvinte nu-s!
O, Dumnezeule-ndurat, cât Ţi-s de mult îndatorat,
Iisuse drag, cuvinte nu-s!

Ce nimeni nu mi-ar fi făcut Tu mi-ai făcut, Preascump Iisus,
cum să Te laud mai plăcut, că-n tot frumosul cunoscut
cuvinte nu-s?
Cum să Te laud mai plăcut, că-n tot frumosul cunoscut,
Iisuse drag, cuvinte nu-s?

Aş vrea mai recunoscător să-Ţi cânt şi să-Ţi urmez supus,
dar, Dragul meu Mântuitor, cât ştiu şi simt că-Ţi sunt dator
cuvinte nu-s!
Dar, Dragul meu Mântuitor, cât ştiu şi simt că-Ţi sunt dator,
Iisuse drag, cuvinte nu-s!…

615. TE IUBESC, IISUSE

Te iubesc, Iisuse, sunt pe veci al Tău,
căci prin Jertfa-Ţi sfântă m-ai scăpat de rău.
Mare-i bucuria ce mi-ai dăruit.
Te iubesc, Iisuse, căci Tu m-ai iubit!

Te iubesc, Iisuse, căci prin moartea Ta
mi-ai spălat păcatul şi viaţa mea
şi-nviind din moarte, viaţă mi-ai adus.
Te iubesc, Iisuse, Te iubesc, Iisus!

Chiar prin valea umbrei morţii de-aş umbla,
voi iubi, Iisuse, ascultarea Ta,
ale mele braţe întinzând cu dor
spre a Ta iubire, Scump Mântuitor.

Când în strălucirea Cerului de Sus
voi veni la Tine, Scumpul meu Iisus,
am să-Ţi cânt cu lacrimi, veşnic mulţumit,
că mi-ai dat iubirea şi că m-ai iubit.

616. ASTĂZI VIN DIN NOU LA TINE

Astăzi vin din nou la Tine, Doamne Dumnezeul meu,
şi eu cred că pasu-acesta l-am făcut prin harul Tău. (bis)

Dup-o lungă pribegie prin pustie şi păcat,
astăzi stau din nou, Iisuse, jos sub Cruce-ngenuncheat. (bis)

O, Te rog să-mi ierţi păcatul şi să-mi ştergi trecutul meu
şi să mă împaci, Iisuse, iar cu Bunul Dumnezeu! (bis)

Mulţumesc iertării Tale că din nou m-a ridicat
prin spălarea Jertfei Tale din pierzare şi păcat. (bis)

Ţine-mi inima mai trează, sufletul mai veghetor,
ca să nu mai cad vreodată, Scumpul meu Mântuitor! (bis)

617. ATUNCI CÂND AM PLECAT

Atunci când am plecat în lume pe drumul larg şi-nşelător,
Tu ai rămas plângând la Cruce, iubitul meu Mântuitor.
Cu ochii blânzi, scăldaţi în lacrimi, privit-ai lung în urma mea,
dar eu m-am cufundat în noapte şi nu m-ai mai putut vedea.

De-atunci ai plâns mereu, Iisuse, zdrobit şi sângerat de spini
de mila fiului nemernic ce rătăcea printre străini.
Azi plâng eu, fiul cel nemernic, sub Crucea Ta îngenuncheat
şi n-am de-ajuns, Iisuse, lacrimi să-Ţi mulţumesc că m-ai iertat…

618. CE «DA!» ŢI-AM SPUS

Ce «Da!» Ţi-am spus eu Ţie, Iisuse, oarecând,
când Îţi strângeam iubirea la suflet, tremurând
şi-mi sărutai cu lacrimi lumina fără nori,
ce «Da!» Ţi-am spus eu Ţie (bis) de mii şi mii de ori!
Ce «Da!» Ţi-am spus eu Ţie de mii şi mii de ori!

Cine-ar fi fost atuncea să creadă că-n curând
eu am să strâng pe-altcine la suflet, tremurând,
că am să-i spun altcuiva un «Da!» cu-acei fiori
cum Ţi-l spusesem Ţie (bis) de mii şi mii de ori!
Cum Ţi-l spusesem Ţie de mii şi mii de ori!

O, azi, privindu-Ţi ochii acei de oarecând,
cum strângi înlăcrimarea, Iisuse, tremurând,
ce să-ndrăznesc a-Ţi spune, din seară până-n zori,
decât căinţa mută (bis) de mii şi mii de ori?…
Decât căinţa mută de mii şi mii de ori?…

619. O, SFÂNT IZVOR

O, Sfânt Izvor ce speli păcatul, Dumnezeiesc Izvor de har,
ascultă-mi iarăşi vinovatul suspin ce se căieşte-amar! (bis)

Mi-e iarăşi viaţa-ntunecată, mi-e iarăşi sufletul pătat,
mi-e iarăşi inima-ntinată, păcatul iarăşi m-a-nşelat. (bis)

Mi-e-ntunecat din nou seninul din sufletul ce-a fost sfinţit,
păcatul şi-a vărsat veninul şi inima mi-a otrăvit. (bis)

Ah, unde-i pacea mea plăcută, seninul gândului curat
şi dulcea fericire-avută nainte de-a mă fi-ntinat? (bis)
Ah, cum mă-nvinse ispitirea şi-n suflet am putut s-o las,
cum mi-am pierdut neprihănirea făcând nefericitul pas!… (bis)

Căit plâng azi, eu, vinovatul ce Te-am lovit şi Te-am scuipat…
Slăvit Izvor ce speli păcatul, ah, fă-mă iar din nou curat!… (bis)

620. O, MĂ-NTORC ŞI PLÂNG, PĂRINTE

O, mă-ntorc şi plâng, Părinte, ca şi fiul rătăcit,
mă primeşte iar la Tine şi mă iartă c-am greşit! (bis)

Despărţit atâta vreme eu de Tine, Doamne-am fost,
rătăcind pe căi deşarte fără drum şi fără rost. (bis)

Am fost oaia cea pierdută despărţită de Păstor,
dar acum mă-ntorc la Tine, Bunul meu Mântuitor. (bis)

Mă întorc şi plâng amarnic rătăcirea mea dintâi
şi doresc ca pân’ la moarte lângă Tine să rămâi. (bis)

Doamne-ascultă-mi rugăciunea şi-mi ajută să-Ţi slujesc
credincios până la moarte, să nu Te mai părăsesc! (bis)

621. TRUDIT AI FOST

Trudit ai fost şi chinuit, Iisus, pentru păcatul meu cumplit, Iisus,
băuşi al morţii plin pahar, atât de-amar, atât de-amar – Iisus… (bis)

Plătit-ai preţ nemăsurat, Iisus, ca eu să fiu răscumpărat, Iisus,
din veşnicii iubirea Ta mă căuta, mă căuta – Iisus! (bis)

Tu m-ai găsit adânc căzut, Iisus, acolo-n fund de văi pierdut, Iisus,
m-ai ridicat atât de blând şi lăcrimând, şi lăcrimând – Iisus! (bis)

Îţi mulţumesc şi mă închin, Iisus, de tot ce-ai îndurat senin, Iisus,
prin Jertfa Ta m-ai mântuit desăvârşit, desăvârşit – Iisus! (bis)

622. O, CE VALURI DE-NDURARE

O, ce valuri de-ndurare
curg din Crucea lui Iisus,
o, ce Jertfă minunată-i
Jertfa Crucii lui Iisus!

Curăţit în Sfântu-I Sânge
şi iertat prin harul Său,
te apropii fără teamă
de Preasfântul Dumnezeu.

Pretutindeni să se-ntindă
mântuirea cea de Sus,
toată lumea să audă
despre Jertfa lui Iisus!

Orice suflet care zace
de păcate biruit
să primească Jertfa Crucii
ca să fie mântuit!

623. ERAI CĂZUT, CĂZUT

Erai căzut, căzut în patimi rele,
zăceai în groapa negrului păcat
când te-am căutat… când lacrimile Mele
şi Sângele Iertării te-au salvat.

Erai căzut, căzut, dar Bunul Tată
n-a vrut să pieri pe veci nemântuit
şi te-a chemat – şi Dragostea Lui toată
prin Jertfa Mea spre tine a venit.

Erai căzut, dar Duhul Sfânt în tine
lumina Lui cerească a aprins;
şi te-a văzut… şi te-ai întors la Mine
şi eşti pe veci în Harul Meu cuprins.

Erai căzut, căzut, dar o iertare
deplină Dumnezeu ţi-a dăruit.
De-acuma să-L slujeşti cu ascultare
să nu mai cazi… să poţi fi mântuit!

624. CRUCEA-MI ESTE CALEA

Crucea-mi este calea astăzi pe pământ,
ea mă luminează-n adevărul sfânt,
ea-mi sădeşte-n suflet al iubirii foc
şi-mi găteşte-n ceruri pentru veci un loc.

Iisuse, mântuirea mea e doar prin Crucea Ta
nălţată-odată sus pe Golgota,
Tu mă-ntăreşti mereu prin ea, să pot smerit purta
pe drumurile vieţii crucea mea.
Prin Crucea Ta, eu pot purta
blând, şi liniştit, şi până la sfârşit,
oricând, pe toate drumurile vieţii, crucea mea.

Crucea-mi este-avântul şi sfinţitul spor
în lucrarea sfânt-a sfântului ogor,
ea-mi deschide uşa spre-orizonturi noi
unde văd lumina stărilor de-apoi.

Crucea-mi dă puterea să mă biruiesc
şi statornicia-n tot ce e ceresc,
Crucea-mi este puntea peste orice-abis,
prin ea trec dincolo-n Sfântul Paradis.

625. DE-AŞ UMBLA PRIN SOARE

De-aş umbla prin soare, ori prin noapte grea,
eu iubesc Golgota şi mă sui spre ea.
Vreau să-mi duc povara, pe Iisus urmând,
răbdător prin toate ca şi El trecând. (bis)

De-aş cânta pe cale ori aş plânge-amar,
vreau să cred că toate îmi sunt numai har;
mulţumind de toate să mă mângâi blând
că Îl am pe Domnul şi-s cu El oricând. (bis)

De-aş rămâne singur, ori aş fi-ntre fraţi,
vreau să am spre Domnul ochii-nlăcrimaţi,
inima smerită, cugetul curat,
căci acesta-i felul binecuvântat. (bis)

De-aş muri acasă, ori în vreun surghiun,
dragostea mea toată în Hristos mi-o pun;
căci cu El oriunde sunt ca-n locul drag,
fără El şi-acasă sunt un biet pribeag. (bis)

…Drag Iisuse Dulce, scumpă-i urma Ta
şi, oriunde-aş merge vreau să merg pe ea;
ştiu că ea mă duce în Căminu-mi Drag,
unde-a pus iubirea cel mai dulce steag… (bis)

626. DE CÂTE ORI, IISUSE

De câte ori, Iisuse,
în urma mea privesc,
de-adânca vale-a morţii
mereu îmi amintesc.

Nu uit de clipa-n care
spre mine Te-ai plecat
şi din adânc de patimi
şi moarte m-ai scăpat.

Şi n-am să uit vreodată,
Stăpânul meu Milos,
de unde, din ce moarte
prin harul Tău m-ai scos.

Nu uit din ce, de unde
şi cum am fost scăpat,
când marea-Ţi bunătate
spre mine s-a plecat.

De-aceea eu cu lacrimi
mereu Îţi mulţumesc,
de câte ori, Iisuse,
în urma mea privesc.

Şi n-am să uit vreodată,
Stăpânul meu Milos,
de unde, din ce moarte
prin harul Tău m-ai scos…

627. ÎMI PARE RĂU

Îmi pare rău de tot ce-n viaţă putut-am pierde în zadar,
dar după vremea mea pierdută îmi pare rău cel mai amar.
Îmi pare rău după Cuvântul ce l-am ştiut şi nu l-am spus,
de tot ce nu mai pot întoarce, căci timpul meu pierdut s-a dus. (bis)

Îmi pare rău după iubirea ce-o datoram şi n-am ştiut,
c-atâţi din cei ce-o aşteptară s-au dus cu timpul meu pierdut.
Îmi pare rău după-mpăcarea ce n-am căutat-o când puteam,
acum s-au dus şi ea şi Harul cu timpul care nu-l mai am. (bis)

Îmi pare rău după pierzarea atâtora din dragii mei,
nu i-am chemat de-ajuns – şi-s pururi, cu timpul meu, pierduţi şi ei.
Îmi pare rău amar, Iisuse, de cât puteam şi n-am făcut!
Cum am să pot răspunde-odată de timpul meu pierdut, pierdut?… (bis)

628. ÎN CĂI RELE

În căi rele, rătăcite, câtă vreme-am pribegit,
în deşertăciunea lumii câtă vreme am trăit,
eu de toţi eram iubit, dar de Jertfa Crucii nu ştiam nimic;
dar de Jertfa Crucii nu ştiam nimic.

Dar mi s-au deschis odată ochii sufletului meu
şi-am văzut pe lemnul Crucii pe Fiul lui Dumnezeu
cum pentru al meu păcat suferit-a moarte chinul cel mai greu;
suferit-a moarte chinul cel mai greu.

Şi atuncea cu căinţă jos sub Cruce-ngenuncheat
c-un izvor de-amare lacrimi am spălat al meu păcat;
şi de-atunci sunt înnoit, prin a Crucii Jertfă sunt făcut curat;
prin a Crucii Jertfă sunt făcut curat…

629. MĂ LEG

Mă leg cu legământ cumplit să nu mai fac cum am făcut,
să nu mai tac ce-i de vorbit, să nu vorbesc ce-i de tăcut, (bis)

să nu mai cruţ ce-i de lovit, să nu lovesc ce-i de cruţat,
să nu mai lepăd ce-i sfinţit, să nu sfinţesc ce-i lepădat, (bis)

să nu mai fiu nici lăsător, nici blând cu nici un duh străin,
c-acestea numai spre omor şi prăpăd şi ruină vin… (bis)

În părtăşie, «Bun venit!» grăbit la nimeni să nu spun,
pe nimeni mâinile grăbit nici inima să n-o mai pun. (bis)

Năpârci la sân să nu mai strâng, nici taina s-o mai spun uşor,
am plâns de-ajuns – să nu mai plâng iubiţi ucişi de-otrava lor. (bis)

…Căci nu un hoţ ne-a jefuit, nu ne-a străpuns un braţ păgân
şi nu vrăjmaşii ne-au zdrobit, ci «fraţi» vicleni crescuţi la sân!… (bis)

630. O, IISUSE, DOMNUL MEU

O, Iisuse, Domnul meu,
mă gândesc la chinul Tău,
mă gândesc necontenit
cât de mult ai suferit!

Ştiu că n-ai fost vinovat,
ci pentru al meu păcat
de cei răi ai fost muncit
şi pe Cruce răstignit.

Cum oare să-Ţi mulţumesc,
în ce chip să Te slăvesc,
căci nu poate fi grăit
cât de mult ai suferit?

Glas de înger de-aş avea,
niciodată n-aş putea
îndeajuns să Te slăvesc,
Fiul Tatălui Ceresc.

O, Iisuse, Domnul meu,
fă să nu pierd harul Tău,
căci e dar nepreţuit
cel prin Crucea Ta primit!

Vreau, oriunde, cât voi fi,
Jertfa Ta a o cinsti
şi-n tot locul vreau să cânt
slavă Numelui Tău Sfânt.

631. DIN TOT CE-AM SPUS

Din tot ce-am spus cândva frumos, ce-am împlinit către Hristos?
Din multul cât I-am datorat, noi ce I-am dat? Noi ce I-am dat?

E ceasul când să stăm şi seama să ne dăm,
din tot ce-am spus, noi ce-am adus ca rod pentru Iisus? (bis)

Am spus în sfântul legământ că-L vom urma pân’ la mormânt,
să spunem azi cu-adevărat: Cum I-am urmat? Cum I-am urmat?

Am spus că vom răbda cu El durerea Lui de orice fel;
acum să ne-ntrebăm curat: Cum am răbdat? Cum am răbdat?

Am spus că vom lupta frumos în Oastea Domnului Hristos,
dar azi să spunem neapărat: Cum am luptat? Cum am luptat?

În ceasu-acestui greu popas, să nu ne-ascundem de-acest glas!
Ce-am spus, să împlinim frumos pentru Hristos, pentru Hristos!

632. IUBIREA MEA DE DOMNUL

Iubirea mea de Domnul, ce faci tu oare-acum?
De ce tu dormi în casă şi El suspină-n drum?
De ce tu stai la masă, când El e neprimit?
De ce nu rabzi alături de Domnul tău Iubit?
De ce nu rabzi, de ce nu rabzi, de ce nu rabzi alături
de Domnul tău Iubit? (bis)

Tu-I spui mereu cu vorba: Iisuse, Te iubesc!
dar ale tale fapte şi gânduri ce-I grăiesc?
Ce-I spune-a ta viaţă şi tot ce-ascunzi în ea?
De ce nu-ţi ţii cuvântul ce ţi l-ai dat cândva?
De ce nu ţii, de ce nu ţii, de ce nu ţii cuvântul
ce ţi l-ai dat cândva? (bis)

Iubire dulce vino, s-aducem mai frumos
şi frunzele, şi rodul mai vrednic de Hristos,
şi vorba ta, şi fapta de-acelaşi preţ ceresc,
să creadă El când spunem: „Iisuse, Te iubesc!”
Să creadă El, să creadă El, să creadă El când spunem:
„Iisuse, Te iubesc!” (bis)

633. VENIŢI, VENIŢI, VOI, CEI TRUDIŢI

Veniţi, veniţi, voi, cei trudiţi, veniţi, veniţi
şi Trupul lui Hristos primiţi, veniţi, veniţi!

Căci din izvorul cel curat, veniţi, veniţi,
vă veţi spăla de-orice păcat, veniţi, veniţi!

Gustaţi, gustaţi, vă-mpărtăşiţi, veniţi, veniţi,
şi veşnic veţi fi fericiţi, veniţi, veniţi!

Căci bun e Domnul şi-ndurat, veniţi, veniţi,
ne spală-n Sângele-I Curat, veniţi, veniţi!

Luaţi, mâncaţi, vă-mpărtăşiţi, veniţi, veniţi,
cu Domnul Vieţii vă uniţi, veniţi, veniţi!

Căci sufletul împărtăşit, veniţi, veniţi,
va fi iertat şi mântuit, veniţi, veniţi!

Când într-o lipsă vă găsiţi, veniţi, veniţi,
sau în vreo boală pătimiţi, veniţi, veniţi!

Spre pocăinţă vă plecaţi, veniţi, veniţi,
şi cu Hristos vă împăcaţi, veniţi, veniţi!

634. ÎMPĂRTĂŞANIE

Plin de frică şi cutremur, azi, prin mila Ta-ndrăznesc
să beau Preacuratu-Ţi Sânge, cu-al Tău Trup să mă hrănesc!…

Veniţi cu toţii şi mâncaţi din Trupul ce se frânge,
cutremuraţi-vă şi beţi din Preacuratul Sânge! (bis)

Doar un strop din Jertfa Crucii sângerândă în Potir
gând, simţire-mi înnoieşte sub un cer de patrafir.

Doar o fărâmiţă vie, cu-al ei foc dumnezeiesc,
arde omul vechi din mine şi-n alt trup simt că trăiesc.

Ies din apele căinţei şi cu Tine mă-mpreun,
iar făptura mea cea nouă de-azi în slujba Ta o pun.

635. VAI, CU BUZE NECURATE!

Vai, cu buze necurate,
Doamne-acuma îndrăznesc
să iau marea bunătate, (bis)
al Tău Trup Dumnezeiesc!
Să iau marea bunătate,
al Tău Trup Dumnezeiesc!

Tu ai spus că-acesta este
Trupul şi Sângele Tău,
cine crede şi-l primeşte (bis)
va fi izbăvit de rău.
Cine crede şi-l primeşte
va fi izbăvit de rău.

Eu cu lacrimi mă rog Ţie,
astăzi, când mă-mpărtăşesc,
spre osândă să nu-mi fie (bis)
Trupul Tău Dumnezeiesc…
Spre osândă să nu-mi fie
Trupul Tău Dumnezeiesc…

Iar prin Sfânta Picătură
din al Tău Sânge curat,
spală-mi sufletul de ură (bis)
şi viaţa de păcat!
Spală-mi sufletul de ură
şi viaţa de păcat!

Cine cu-al Tău Trup şi Sânge
nu se va împărtăşi
în păcate se va frânge, (bis)
viaţa nu va moşteni…
În păcate se va frânge,
viaţa nu va moşteni…

Doamne, dă-mi această hrană
sufletului, ne-ncetat,
ca să mor fără prihană (bis)
şi cu Tine împăcat!…
Ca să mor fără prihană
şi cu Tine împăcat!…

636. O, APĂRĂ-ŢI STEAGUL

O, apără-ţi steagul cu orişice preţ,
că-n el e izbânda şi ţinta credinţei ;
cât steagul se nalţă şi arde măreţ,
luptăm şi răzbatem, crezând biruinţei.

O, apără-ţi steagul – oricine-i acel
ce-l ţine şi-l nalţă în faţa oştirii;
că-n steag e nădejdea; să lupţi pentru el,
păstrându-ţi cu fraţii tăria unirii!

O, apără-ţi steagul – cât steagul e sus,
în el e izbânda aprinsă şi tare;
când steagul se pierde, puterea s-a dus,
ne pierdem cu toţii şi ţara ne moare!

O, apără-ţi steagul – netrebnic e-acel
ce steagu-şi trădează, lovind purtătorul;
o, steagul să-ţi aperi, să mori pentru el;
păstrând unitatea, salvezi viitorul!

O, apără-ţi steagul, că orice vrăjmaş
în steag dă cu pietre şi-n cel care-l ţine!
De steag să te-alături, nicicând să nu-l laşi;
când steagul ţi-l aperi, te aperi pe tine!

Hristos ne e Steagul, Lucrarea ni-e scut,
iubirea-i puterea şi cerul ni-e ţel;
când apăr acestea, Hristos mi-e avut
şi-o veşnică slavă m-aşteaptă la El!

637. CU DOMNUL ÎN FRUNTE
(ÎNCEPE O LUPTĂ)

Cu Domnul în frunte, la luptă, copii,
să tremure fiii minciunii!
O goarnă răsună în ore târzii,
se-apropie ceasul cumplitei urgii,
se-apropie ceasul furtunii…

La poartă vă bate Acelaşi Pribeag,
cu-aceeaşi iubire fierbinte!
O goarnă vă cheamă la Domnul cu drag,
începe o luptă, se-nalţă un steag
şi Oastea Lui pleacă nainte.

Cărarea e-ngustă şi sarcina grea,
vor curge pâraie de sânge…
O Cruce înalţă în inima ta,
nădejdea iertării adu-o sub ea,
şi-n lacrimi păcatele-ţi plânge!

Spre «culmea durerii» porneşte să-ţi plângi
amarul ce veşnic te-apasă!
Cu lacrimi de sânge păcatul să-l stângi,
o altă comoară în ceruri să-ţi strângi,
c-aici eşti drumeţ şi n-ai casă!

Trezeşte în drumu-ţi pe cei care dorm,
spălaţi-vă-n lacrime tina!
De-acuma Iisus ne e Rege şi Domn;
în lături şi ură, şi patimi, şi somn!
Lumina, să vină Lumina!

638. DE PRETUTINDENI FRAŢII STRIGĂ

De pretutindeni fraţii strigă: Suntem prezenţi cu drag oricând,
noi vrem să mergem înainte pe calea vie rămânând. (bis)

Trecând pustia, vrem Canaanul şi nu ne-ntoarcem înapoi,
orice necazuri şi-ncercare ar fi să vină peste noi! (bis)

Ne înfrăţim cu suferinţa, de pătimiri nu ne-ngrozim,
căci vrem cu orice preţ în lupta lui Dumnezeu să biruim. (bis)

Prin suferinţă, cu răbdare, cu Domnul vom înainta;
Biruitor, în fruntea noastră, Iisus conduce Oastea Sa. (bis)

Rămâi cu noi, Iisuse Doamne, şi ne-ntăreşte ne-ncetat,
să ducem lupta pân’ la moarte, aşa cum Tu ne-ai învăţat! (bis)

Cu braţ înalt şi mână tare, condu-ne Tu să izbândim,
Împărăţia Ta slăvită biruitori s-o moştenim! (bis)

639. OSTAŞI AI DOMNULUI

Ostaşi ai Domnului Iisus ce Crucea Lui pe steag v-aţi pus,
să ştiţi că-n lumea asta voi purtaţi un lung şi greu război
– războiul lui Iisus.

În lupta Lui fiind chemaţi, voi lupta dragostei purtaţi,
răbdarea Lui vă fie ţel, tăcuţi, şi blânzi, şi buni ca El
şi nu descurajaţi!

Nainte deci prin ploi şi vânt, vestind Cuvântul Lui cel Sfânt;
iar plată pentru că luptaţi, nici cinste pentru tot ce daţi
nu cereţi pe pământ!

De lume n-aşteptaţi să fiţi nici lăudaţi, nici preţuiţi,
să nu v-atragă slava sa; Hristos a suferit în ea –
şi voi să suferiţi!

640. FRAŢI OSTAŞI, PORNIŢI LA LUPTĂ

Fraţi ostaşi, porniţi la luptă cu nădejde-n Cel din cer,
înaintea noastră merge Cel ce vina lumii şterge,
deci priviţi cu toţii Sus!
Calea lui satan e ruptă, înainte, fraţi, la luptă,
înainte, cu Iisus!…

Trecem azi prin grele clipe, vom avea de suferit;
dar ostaşul e să lupte şi să meargă înainte
cu privirea la Iisus.
Moartea cade, iadul plânge, Satan mâinile îşi frânge,
dar nainte cu Iisus!

Nu ne înspăimântă moartea, frica a pierit din noi.
Înainte tot poporul cu Iisus Biruitorul,
înainte cu Iisus!
Cine vrea să lupte: vie! Iar fricoşii să rămâie;
noi, nainte cu Iisus!

Lipsa nu ne înspăimântă, suferinţa, nici atât.
Cine e ostaş să vie, trădătorii să rămâie,
noi luptăm pentru Iisus!
Ţelul nostru şi tot dorul e Iisus Biruitorul –
înainte cu Iisus!…

Lupta noastră grea-i de-acuma; vom avea de dus nevoi;
însă cât trăi-va unul nu ne-om da nicicând napoi,
ci vom merge cu Iisus.
Cine e ostaş să vie, trădătorii să rămâie,
noi, nainte cu Iisus!

641. FRAŢI OSTAŞI, RĂSUNĂ IARĂ

Fraţi ostaşi, răsună iară goarna luptei sfinte;
după o-ncercare-amară, glasul Lui ne cheamă iară,
pentru Sfânta Slavei Ţară – înainte!

Astăzi marea Lui chemare este mai fierbinte;
dup-o lungă înnoptare, soarele din nou răsare,
pentru Numele Său Mare – înainte!

După lupta cea trecută, mulţi sunt azi morminte;
dar Hristos din cer ne-ajută cu puterea-I nevăzută,
biruinţa nu-i pierdută – înainte!
La chemarea-nflăcărată azi luaţi aminte;
să ne ridicăm deodată cu voinţă ne-nfricată,
biruinţa-i câştigată – înainte!

Fraţi viteji, se vede-n faţă Ţinta luptei sfinte;
pentru slava ei măreaţă, pentru veşnica viaţă,
pentru tot ce-avem în faţă – înainte!

Duceţi peste tot fiorul nou al luptei sfinte;
către cer ne cheamă dorul, steagul sus – şi tot poporul,
cu Iisus Biruitorul – înainte!

642. IISUS, REGELE CEL MARE

Iisus, Regele cel Mare, Şi-a pus Oastea în mişcare,
a format Oaste cerească, pământul să-l cucerească. (bis)

Prin poporul românesc s-a-nceput război ceresc
pentru sângele vărsat pe cruce de lemn uscat. (bis)

Pentru sângele jertfit pentru-acest popor robit
haideţi astăzi toţi creştinii intraţi în Oastea Luminii! (bis)

Iubitorii de dreptate, strângeţi rândurile toate
să luptăm pentru Hristos şi-al mântuirii folos! (bis)

Să luptăm plini de credinţă pentru-a Crucii biruinţă,
să-L chemăm pe Domnul Sfânt Rege-n Cer şi pe pământ! (bis)

O dreptate să domnească, Iisus să Se preamărească:
Rege mare pe vecie – un cer şi-un pământ să fie! (bis)

643. VENIM DIN SIBIU

Venim din Sibiul de unde răsună un cântec măreţ şi duios,
de unde porneşte solia cea bună a Domnului nostru Hristos. (bis)

De-acolo şi astăzi profetul ne cheamă cu trâmbiţa lui, ca din cer:
„Ostaşi ai iubirii, luptaţi fără teamă prin foc, prin furtună, prin ger!… (bis)

Să-L duceţi pe Domnul de Care, în lume, din pieptu-mi zdrobit v-am vorbit
şi pentru a’ Căruia Slavă şi Nume dulceaţa durerii-am sorbit! (bis)

Şi duceţi mereu crucea asta pe care am dus-o şi eu spre calvar,
răbdaţi pentru Domnul oricâte ocare, golind al osândei pahar! (bis)

Sosi-va odată şi Ziua cea Sfântă când Domnul din nou va veni
şi toată durerea ce azi vă frământă şi plânsul atunci s-or sfârşi. (bis)

Veni-va răsplata, răsplata cea mare a celor ce au biruit
şi fără de frică şi fără-ncetare răniţi şi loviţi L-au vestit…“ (bis)

Venim din Sibiul de unde străbate Lumina ce ne-a luminat;
vom duce-n oraşe, vom duce prin sate ce-al nostru Gornist ne-a-nvăţat! (bis)

Nainte vom merge, prin spini şi piroane, aşa cum Gornistul ne-a spus,
prin mii de batjocuri, prin mii de prigoane vesti-vom mereu pe Iisus! (bis)

644. FĂRĂ NUMĂR SE PIERDE ÎN ZARE

Fără număr se pierde în zare marea gloată de răscumpăraţi,
de-al lor cântec chiar cerul tresare; ţin finic şi-n alb sunt îmbrăcaţi.

Numeroşi ca nisipul pe maluri
– ce măreţ va fi
când Sus ne vom întâlni,
mai numeroşi ca nisipul pe maluri!

Se tot strânge, mereu ne-ntreruptă, o armată de robi izbăviţi;
biruind în a lumii grea luptă, sunt ca regi de Iisus proslăviţi.

Rând pe rând cu lumina pe feţe, ei se-avântă spre locul dorit,
înainte de zori dând bineţe slavei Zilei ce n-are sfârşit.

Risipiţi printre orice popoare, totdeauna au fost credincioşi;
nori de martori tinzând înspre soare şi prin El sunt în cer luminoşi.

Legiuni îngereşti cântă-n coruri, ca în ziua dintâi sunt uimiţi
de mulţimea cea nouă din ceruri, cu Iisus pe vecie uniţi.

Numeroşi ca oştirea de stele
– ce măreţ va fi
când veşnic vom străluci
mai numeroşi ca oştirea de stele!

645. HRISTOS E TOTUL PENTRU NOI

Hristos e totul pentru noi, şi-n fericire, şi-n nevoi,
şi-n libertate, şi-n surghiun, Hristos ni-e Soţul cel mai bun. (bis)

Hristos ni-e scutul nepătruns, Hristos ni-e aurul ascuns,
Hristos ni-e-al vieţii-adânc şuvoi, Hristos e totul pentru noi. (bis)

Hristos ni-e casă şi părinţi şi ţinta ultimei dorinţi,
şi Rai cu haruri veşnic noi, Hristos e totul pentru noi. (bis)

Hristos ni-e sprijin şi toiag, Hristos ni-i bunul cel mai drag,
Hristos ni-e zborul cel vioi, Hristos e totul pentru noi. (bis)

Hristos ni-e dulcele alin în cel mai dureros suspin
şi-n locul cel mai părăsit, Hristos ni-e soţul cel iubit. (bis)

Hristos ni-e dorul cel mai sfânt, Hristos ni-e crez şi legământ,
Hristos ni-e Viaţa de Apoi, Hristos e totul pentru noi. (bis)

646. HAIDEŢI, FRAŢILOR, CU DRAG

Haideţi, fraţilor, cu drag, să ne strângem toţi sub steag,
Domnului să ne rugăm, laude să-I înălţăm!

Pentru că ne-a ajutat şi de rele ne-am lăsat,
de-acum mai mult să luptăm, răul tot să-l lepădăm.

Doamne, mult mai suduiam şi de păcat nu ştiam…
Tu, prin Sângele vărsat, iartă şi al meu păcat,

Al meu şi al tuturor fraţilor, surorilor
care-n Oaste au intrat şi de rău s-au depărtat!

Doamne-ajută-ne de-acum să urmăm al Oastei drum;
spre ispite treji să fim, al Tău Nume să-l slăvim!…

647. PE-ALE MÂNTUIRII CĂI

Pe-ale mântuirii căi de vom merge-ntruna,
noi cu Domnul şi cu-ai săi fi-vom totdeauna. (bis)

Dulcele Iisus tuturor ne-a spus
că ne-aşteaptă Sus slava făr-apus
dacă vom căuta mântuirea Sa,
când vom birui, ne-o va dărui
sus în Ceruri, sus, Dulcele Iisus…

Sfinţilor învăţăcei de urmăm întruna
noi cu Domnul şi cu ei fi-vom totdeauna. (bis)

Doamne, de-ale lumii căi apără-ne-ntruna,
noi cu Tine şi cu-ai Tăi vrem pe totdeauna!… (bis)

648. SCUMPĂ E COMOARA

Scumpă e comoara mântuirii tale
merită s-o cauţi peste deal şi vale,
merită să cheltui, merită a-ţi vinde,
merită să dărui tot – s-o poţi cuprinde!

Pentru mântuirea ta
dă-ţi tot ce-ai avea,
căci din câte poţi vedea
nu-i nimic, nimic ca ea. (bis)

Ea-i mărgăritarul cel mai scump şi mare,
nu-i ca ea nici unul din mărgăritare;
cel ce-o află-şi vinde orice avuţie,
ca s-o dobândească pentru veşnicie.

Scumpă-i mântuirea, mai presus ca toate;
caută ca s-o afli până se mai poate!
Tot ce-mbie lumea e-o zădărnicie,
numai mântuirea e pe veşnicie.

649. O, PREAIUBITUL MEU

O, Preaiubitul meu Iisuse, pe veci Ţi-am dat iubirea mea;
sunt neagră, da, dar sunt frumoasă, căci sunt a Ta, pe veci a Ta! (bis)

Sunt neagră pentru-acei din lume, căci lumii nu doresc să-i plac,
dar sunt frumoasă pentru ceruri şi-n veac Tu mă iubeşti, în veac. (bis)

Sunt neagră-n greşurile mele pe care le mai fac arar,
dar sunt frumoasă prin căinţă, căci har îmi dai Tu după har. (bis)

Sunt neagră pentru ochii lumii şi pentru-acest străin pământ,
sunt neagră pentru veacu-acesta, sunt neagră, da, Iisuse, sunt! (bis)

Dar dacă-n faţa Ta-s frumoasă şi pentru cerul Tău ascuns
şi pentru toată veşnicia, Iisuse, mi-e de-ajuns, de-ajuns! (bis)

650. CÂNTA-VOI CELUI PREAIUBIT
(CÂNTAREA LUI ISAIA – 5, 1-5)

Cânta-voi Celui Preaiubit cântarea Lui de jale,
cântarea unui plâns trudit asupra viei Sale.
Iubitul meu avea pe-un câmp o vie-aşa mănoasă,
cât a muncit sădind în ea doar viţa mai aleasă! (bis)

Făcut-a totul… şi-aştepta acum cu nerăbdare
să-I facă struguri buni, dar ea făcut-a roade-amare…
„O, – zice El – poporul Meu, de-aţi judeca voi bine,
ce-am făcut viei Mele Eu şi ce ea pentru Mine!… (bis)

Dar ce-aş mai fi putut să-i fac şi n-am făcut Eu, oare?
De ce în loc de struguri buni Mi-a dat ea roade-amare?
O, via Domnului, cât vrei să-I dai tot roade rele,
nu te gândeşti c-aduce-o zi răsplata pentru ele? (bis)

651. O, DOMNU-AŞTEAPTĂ
(CÂNTAREA LUI ISAIA – 30, 18-21)

O, Domnu-aşteaptă iar să-I fie milă,
aşteaptă să Se-ndure iar de voi,
El Se ridică să vă miluiască
pe toţi acei ce gemeţi în nevoi!

Căci Domnul este-un Dumnezeu puternic
şi drept cu toţi e Domnu-n orice fel;
ferice-n veci de câţi în El vor crede,
de toţi acei ce-şi pun nădejdea-n El!…

El are milă, când Îl rogi, de tine,
când ai să-L chemi, degrab’ va asculta,
El în necaz te satură de pâine
şi-n strâmtorare te va adăpa.

Cei ce vă-nvaţă fi-vor fără frică
şi slobozi ochii voştri vor vedea,
veţi auzi mereu îndemnul dulce:
„Aceasta-i calea! Mergeţi drept pe ea!“

652. O, POATE-O MAMĂ?
(CÂNTAREA LUI ISAIA – 49, 15-18)

O, poate-o mamă a-şi uita copilul ce-alăptează?
Să n-aibă milă, oare, ea de fiul ce-l veghează,
ce-l strânge ea la sânul ei şi somnul i-l veghează? (bis)

Dar chiar şi dacă v-ar uita fiinţa neuitată,
Eu totuşi nu vă voi uita de-acuma niciodată!
Eu să vă uit nu voi putea de-acuma niciodată!… (bis)

Căci v-am săpat pe-a’ Mele mâini în rane neuitate
şi-a’ voastre suflete rămân în ochii Mei curate;
Eu nu le uit şi sunt pe veci în ochii Mei curate!… (bis)

Veni-vor zile când cei răi uitaţi vor fi de tine,
vedea-vei fericiţi pe-ai tăi, cu feţe-n veci senine…
despovăraţi şi fericiţi, cu feţe-n veci senine… (bis)

653. NU TE TEME!
(Isaia 54, 4-10)

Nu te teme, nu vei fi de-ocară, de ruşine nu te voi lăsa,
vei uita păcatele făcute, tot ce-a fost ocară vei uita!

Părăsit ai fost câteva clipe, dar din nou napoi vei fi primit
cu-o şi mai puternică iubire, lângă Domnul Care te-a iubit. (bis)

Într-o izbucnire de mânie Faţa Mi-am ascuns de tine Eu,
dar din nou o să Mă-ndur de tine cu-o iubire veşnică, mereu…

Iată, pot chiar munţii să se mute, dealurile a se clătina,
dar a Mea iubire, zice Domnul, de la tine nu s-a mai muta…

Legământul Meu de pace, ţie, pentru veci rămâne neclintit –
zice Domnul ce-ţi arată milă – şi pe veci vei fi nepărăsit!…

654. GREA-I CALEA CRUCII

Grea-i calea Crucii cu spini şi-ncercări,
dar nu mă plâng, dar nu mă plâng,
mi-e viaţa plină de chin şi ocări,
dar nu mă plâng, dar nu mă plâng,
am pe Iisus şi nu mă plâng…

Prin suferinţi şi dureri trec cântând,
plin de pacea sfântă ce El mi-a dăruit,
ochii mereu sus la Domnul ţinând,
sunt fericit, sunt fericit,
cu El mereu sunt fericit.

De nimeni astăzi nu sunt înţeles,
dar nu mă plâng, dar nu mă plâng,
prietenii toţi de duşman m-au ales,
dar nu mă plâng, dar nu mă plâng,
am pe Iisus şi nu mă plâng…

Când cad sfârşit de dureri şi amar,
El mă-nviorează cu chipul Lui dorit
şi mai departe, cântând, mă duc iar,
sunt fericit, sunt fericit,
cu El mereu sunt fericit…

Mi-e-atât de dor ca să fiu cu Iisus,
dar nu mă plâng, dar nu mă plâng,
de-atâta vreme L-aştept, cum mi-a spus,
dar nu mă plâng, dar nu mă plâng,
sunt tot cu El şi nu mă plâng…

Ştiu că-n curând însă El va veni
să mă ducă-n Cerul ce-atâta l-am dorit,
şi lângă El, pe vecie, voi fi
mai fericit, mai fericit,
cu El mereu mai fericit…

655. AJUNGĂ VEACURILE MULTE
(UNIŢI-VĂ, CREŞTINI!)

Ajungă veacurile multe în care fost-am despărţiţi!
Azi, glasul lui Iisus ne cheamă: Creştini, de ce nu vă uniţi? (bis)

Prea mult, în uri şi vrăjmăşie, în cete fost-am despărţiţi…
Să ne trezim, e ceasul ultim! Să ne iubim! Să fim uniţi! (bis)

Lăsaţi, de-acuma, vrăjmăşia! Mândria, ura lepădaţi!
Urmaţi de-acum porunca sfântă: Iubiţi-vă, căci sunteţi fraţi! (bis)

Căci Adevărul este Unul, cum Unul este şi Hristos.
De ce noi despărţiţi în cete să ne luptăm fără folos? (bis)

Veniţi, creştini de pretutindeni, să ne unim întru Hristos!
În jurul Crucii Sale sfinte ne cheamă glasul Lui duios: (bis)

Veniţi, copiii Mei, la Mine şi vă-nfrăţiţi în Jertfa Mea!
Eu pentru voi Mi-am dat viaţa şi M-am jertfit pe Golgota. (bis)

Veniţi să împlinim dorinţa ce-a arătat-o Domnul Sfânt
în rugăciunea către Tatăl ce ne-a lăsat-o legământ! (bis)

Veniţi, creştini din lumea largă, din Răsărit şi din Apus!
Iubirea Golgotei ne cheamă să ne unim întru Iisus. (bis)

Căci vine în curând Stăpânul să-Şi cerceteze-al Său popor.
Fiţi gata să-I ieşiţi nainte, cântându-I slavă toţi în cor! (…) (bis)

Veniţi, creştini de pretutindeni, din orice neam şi-orice popor,
să fim pe veci uniţi în Domnul, să fim o turmă şi-un Păstor! (bis)

656. CÂND TE AM PE TINE, DOAMNE

Când Te am (bis) pe Tine, Doamne,
de nimica nu mă tem, nu mă tem,
în necazuri, în necazurile vieţii
zi şi noapte eu Te chem, eu Te chem.

Ochii Tăi (bis) sunt plini de milă
şi de sfântă-ajutorare, ajutorare,
jugul vieţii (bis) când m-apasă,
eu la Tine am scăpare, am scăpare…

De am mulţi (bis) duşmani pe lume
care mă vorbesc de rău, vorbesc de rău,
nu îmi pasă, (bis) ci-n credinţă
preamăresc pe Dumnezeu, pe Dumnezeu.

Iar când fraţii (bis) mei din casă
ori părinţii mă hulesc, mă hulesc,
eu spre Tine (bis) -mi plec genunchii
şi prin rugă mă-ntăresc, mă-ntăresc.

Sunt copil (bis) al Tău, Iisuse,
în Cuvântul Tău ai spus, Tu ai spus
să nu mai (bis) privesc la lume,
ci mereu spre Tine sus, spre Tine sus.

Vreau deci viaţa (bis) mea întreagă,
numai Ţie să-Ţi slujesc, să-Ţi slujesc,
adevărul (bis) Tău, Iisuse,
fără frică să-l vestesc, să-l vestesc…

657. AICI SUNTEM STRĂINI

Aici suntem străini, căci casa noastră-i Sus;
străini prin lume, prin al Tău Nume
ne mântuim, Iisus.

Chiar dacă vin furtuni, nu deznădăjduim;
spre zări senine, privind la Tine,
cu Tine noi plutim.

Aici ni-e greu acum, dar va-nceta curând;
prin clipe grele, ne-atinşi de rele,
noi trecem tot cântând.

Nu vom cârti deloc, oricât am mai răbda,
ci-n bucurie, cânta-Ţi-vom Ţie
c-avem ocara Ta.

Nu vrem să fim iubiţi unde Tu eşti urât;
ci prin răbdare, purtând ocare,
vom suferi oricât.

Dispreţuiţi de toţi, loviţi de toţi, răbdăm;
ne pare bine că noi cu Tine
aşa ne-asemănăm.

658. UMBLÂND PE-ACEST STRĂIN PĂMÂNT

Umblând pe-acest străin pământ, avem un scump cuvânt,
Iisus ne-a spus prin Duhul Sfânt că ne-o lua la El curând.

Doamne, mult dorim aceea zi,
când pe nori la Tine vom veni,
ca să fim cu tine-Acasă,
la aceeaşi masă,
unde sunt bucate-alese,
Doamne, la Tine acasă!…

Atuncea Domnul va striga către oştirea Sa:
„Intraţi voi toţi în Casa Mea şi încuiaţi uşa!“

O, cât dorim acolo Sus să fim lângă Iisus,
când veşnic Îi vom preamări în cer cu îngerii!

Atunci, Iisus, la masa Ta cu Tine noi vom sta
şi Tu vei răsplăti-nmiit tot cât am suferit…

659. CÂND EU TE CĂUTAM

Când eu Te căutam, Iisuse, cu inima-n răscruci răpus,
cu un surâs de primăvară // spre mine-ai pogorât, Iisus, // (bis)
cu un surâs de primăvară spre mine-ai pogorât, Iisus.

Tu mi-ai desfrunzărit fiinţa ce-n moarte şi-n îngheţ zăcea,
făcând să-nmugurească-n mine // fiori şi dor de rămurea, // (bis)
făcând să-nmugurească-n mine fiori şi dor de rămurea.

Cu dulcea-Ţi rază fermecată m-ai încălzit şi legănat
şi fruntea mi-ai îmbrăţişat-o // cu un sărut înmiresmat, // (bis)
şi fruntea mi-ai îmbrăţişat-o cu un sărut înmiresmat.

Azi, pleoapele-mi dezgheaţă lacrimi cu bucurii de nedescris
că mi-ai iertat fiinţa toată // şi drum spre ceruri mi-ai deschis, // (bis)
că mi-ai iertat fiinţa toată şi drum spre ceruri mi-ai deschis.

Ajută-mă, Te rog, Iisuse, sub raza Ta mereu să stau,
să mă hrănesc din Pâinea Vieţii // şi din Potirul Tău să beau, // (bis)
să mă hrănesc din Pâinea Vieţii şi din Potirul Tău să beau.

Iar când din lumea asta rece la Tine sus mă vei chema,
dă-mi alt surâs de primăvară, // cu el să zbor spre slava Ta, // (bis)
dă-mi alt surâs de primăvară, cu el să zbor spre slava Ta!

660. O, FIII MEI

O, fiii mei, aduceţi-vă-aminte
că de copii, din leagăn când eraţi,
de când pe braţe v-am purtat fierbinte,
eu v-am chemat pe Domnul să-L urmaţi!

O, fiii mei, să nu uitaţi vreodată
dorinţa mea cu plânsu-nduioşat
şi dragostea, şi ruga ne-ncetată
cu care eu la Domnul v-am chemat!

Eu am aflat în Domnul fericirea
şi bucuria-ntregii mele vieţi
şi-am vrut s-aflaţi şi voi că izbăvirea
şi fericirea voastră-n El aveţi.

O, fiii mei, slujiţi-L viaţa toată
şi voi şi-acei ce El o să vi-i dea!
De-L veţi iubi, ne vom vedea odată
pe veci uniţi în fericirea Sa.

661. NUMAI O IUBIRE ESTE

Numai o Iubire este // cu-acest nume preacurat, // (bis)
e Iisus, e Iisus, e Iisus, e Iisus,
celelalte toate-s numai // amăgire şi păcat; // (bis)
numai o Iubire este, e Iisus, e Iisus, e Iisus.

Numai o Comoară este // să-ţi dai tot ca s-o aduni, // (bis)
e Iisus, e Iisus, e Iisus, e Iisus,
celelalte toate-s numai // înşelare şi minciuni; // (bis)
numai o Comoară este, e Iisus, e Iisus, e Iisus.

Numai o răsplată este // vrednică de orice dar, // (bis)
la Iisus, la Iisus, la Iisus, la Iisus,
celelalte toate-s numai // aşteptare în zadar; // (bis)
numai o răsplată este la Iisus, la Iisus, la Iisus.

Numai o viaţă este // încheiată strălucit, // (bis)
cu Iisus, cu Iisus, cu Iisus, cu Iisus,
celelalte toate-s numai // întuneric nesfârşit; // (bis)
numai o viaţă este, cu Iisus, cu Iisus, cu Iisus.

Numai Unul Singur este // Dumnezeu Mântuitor, // (bis)
e Iisus, e Iisus, e Iisus, e Iisus,
numai Singur El dă toată // mântuirea tuturor; // (bis)
numai Unul Singur este Dumnezeu Mântuitor…

662. NU-MI PARE RĂU PE NIMENI

Nu-mi pare rău pe nimeni din câţi m-au duşmănit,
eu văd acum că nimeni vreun rău nu mi-a făcut,
nici cei ce mi-au ars viaţa, nici cei ce m-au lovit,
spre bine-mi erau toate, dar eu n-am cunoscut. (bis)

Aş vrea să-mi cer iertare la toţi câţi m-au urât
şi mi-au pândit viaţa atât amar de ani,
la toţi câţi mă bârfiră, la toţi câţi m-au pârât,
ei mi-au făcut doar bine, eu i-am crezut duşmani. (bis)

Iertaţi-mă cu toţii de judecata rea,
acum văd adevărul ce ani nu l-am văzut,
cât rău mi-aţi vrut voi mie e bine-n viaţa mea,
cât bine v-aţi vrut vouă păcat vi s-a făcut. (bis)

Nu-mi pare rău pe nimeni, ci milă mi-e de toţi,
acum, când doar o clipă mai ştiţi pe unde-s eu.
Hristos să aibă milă de voi, ascunşii-mi soţi,
şi să vă dea şi vouă lumina Dumnezeu! (bis)

663. FRATE, DE SIMŢI VREO DURERE

Frate, de simţi vreo durere,
de ai vreun necaz nespus,
pune-ţi degrab’ înainte
chinul Domnului Iisus!

Dacă eşti hulit vreodată,
El a fost şi mai hulit…
Dacă suferi nedreptate,
El mai mult a suferit…

Poate tu, frate creştine,
tot eşti vinovat un pic,
însă Domnului, ştii bine,
nu I s-a găsit nimic.

Te opreşte, dar, creştine,
şi nu te mai răzbuna,
ci gândeşte la Stăpânul
cum pe toate le răbda!

Şi de câte ori în viaţă
vei fi singur şi mâhnit
pune-ţi totdeauna-n faţă
pe Iisus cel Răstignit!

664. NU-ŢI MAI SPUNE-A TA DURERE

Nu-ţi mai spune-a ta durere, frate, nimănui,
vino, spune-ţi tot necazul numai Domnului;
n-alerga cu chinurile tale sufleteşti
nici la lume, nici la oameni să le lecuieşti.

Ci la Domnul vino, frate, El te-o vindeca,
rana ta cea grea de moarte El ţi-o va lega,
te va-mbărbăta şi fi-vei, frate, uşurat,
căci aşa cum El lucrează nimeni n-a lucrat.

Doamne, peste-a’ noastre rane lasă-al Tău alin,
peste ceaţa vieţii noastre adu-al Tău senin!
Dă-ne, Doamne-mbărbătare când e lupta grea,
să ne bucurăm odată de cununa Ta!

665. NU TE TEME

Nu te teme, turmă mică,
orice-ai suferi!
Cel ce munţii îi despică
spune să nu-ţi fie frică,
El Te-o ocroti. (bis)

Domnul în Scripturi îţi spune:
«Iată sunt cu voi!
Cât veţi fi în astă lume,
Eu vă apăr în furtune
şi-n orice nevoi.» (bis)

«Îndrăzniţi deci fără frică! –
spune-al Lui Cuvânt –
Nu te teme, turmă mică,
mâinile spre Cer ridică,
luptă cu avânt!» (bis)

Nu te teme, turmă mică,
orice-ai mai răbda!
Încă-un strop şi Cel ce vine
te va duce lângă Sine,
Sus în slava Sa… (bis)

666. NU DORMIŢI, SEMĂNĂTORII

Nu dormiţi, semănătorii ţarinei curate,
ca să nu vă pierdeţi rodul muncii minunate!
Staţi cu grijă, căci vrăjmaşul caută cum să vină
şi-n ogorul muncii sfinte seamănă neghină! (bis)

Nu dormiţi, căci el nu doarme, ci pândeşte-ntruna,
aruncând pe-ascuns neghina, una câte una!
Şi nici nu gândeşti cum iese peste holda toată
înecând sămânţa bună iarba blestemată. (bis)

Alergaţi mereu şi-o smulgeţi, fără de cruţare,
altfel ea vă nimiceşte harnica lucrare!
Cât muncesc cei buni, o mie, poate-un rău să piardă
şi-n zadar ţi-e toată munca dacă-l laşi s-o ardă! (bis)

667. MI-E DOR, MI-E DOR

Mi-e dor, mi-e dor de veşnicie, de Slava Ta, Iisus iubit,
mi-e dor de-a Ta Împărăţie, de-acel Lăcaş făgăduit!…
Mi-e-atât de dor, mi-e-atât de dor de ţara bucuriilor,
de dulcea Patrie de Sus, de Faţa Ta, iubit Iisus!

O, fă s-ajung să fiu cu Tine acolo sus, în cer, în veac,
în haina veşnicei lumine şi-n strălucire să mă-mbrac!
Mi-e dor mereu, aşa de dor de-al Tău Lăcaş strălucitor,
de dorul Tău mereu suspin: O, vin’! Iisuse dulce, vin’!

668. SĂ-L BINECUVÂNTEZE CERUL

Să-l binecuvânteze Cerul pe orice binefăcător,
pe-oricine bucură pe alţii cu rod curat şi-mbietor! (bis)

Să binecuvânteze Mărul de lângă drumuri, prăfuit,
ce dă şi umbra, şi lumina, şi jertfa, nemairăsplătit! (bis)

Şi Piersicul cel numai zâmbet pe crengile pân-la pământ,
şi Teiul miresmând cuprinsul, şi Bradul, soţ până-n mormânt. (bis)

Pe orişicine face-un bine unui flămând şi călător
să-l binecuvânteze Cerul, c-a face bine nu-i uşor! (bis)

Dar pe acela ce se-ascunde când face binele, mereu,
mai mult să-l binecuvânteze, c-aceasta este cel mai greu! (bis)

669. MIRE-AL VEŞNICIEI MELE

Mire-al veşniciei mele ce-n extaz plângând Te-ador,
oare când afla-mi-voi stâmpăr dorului ce-mi arde-n dor? (bis)

Când, pe sânul Tău cel dulce, fruntea-mi grea de străluciri
voi putea s-o culc în pacea dulcii Tale fericiri? (bis)

Inima-mi, ce-a ars atâta de-al iubirii dulce chin,
când afla-şi-va lângă Tine aşteptatul ei alin? (bis)

Aceşti ochi, ce-n focu-atâtor mii de lacrimi s-au topit,
când se vor scălda-n lumina slavei Chipului dorit? (bis)

Când, cu-aceste două braţe ce de-o viaţă se întind,
voi putea-n sfârşit ca poala, măcar poala să-Ti cuprind? (bis)

Când putea-Ţi-voi numai Ţie spune multul meu amar
care-mi arde şi-mi topeşte inima-ngropată-n jar? (bis)

Când, uitând de toată slava Raiului de haruri greu,
neştiind de nimeni altul, vom fi numai Tu şi eu? (bis)

Când? Căci zilele, ca anii, trec aşa de cătinel,
şi-acest lut mă leagă parcă în cătuşe de oţel… (bis)

Când? O, Mire drag, Iisuse, că n-am aripe să zbor!…
Anii-s lungi cât nişte veacuri şi mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor!… (bis)

670. MI-A RĂSĂRIT UN SOARE DULCE

Mi-a răsărit un Soare Dulce, e Jertfa Sfântă de pe Cruce
şi raza Lui mi-a luminat în noaptea negrului păcat. (bis)

O, cum în noaptea-ntunecată, lumină binecuvântată,
mi-ai luminat cu har de Sus, o, Soare Fericit, Iisus! (bis)

Pe veci fii binecuvântată, Lumină Sfântă şi Curată,
căci eu prin Tine văd mereu cărarea către Dumnezeu! (bis)

O, eu Te rog, până la moarte, arată-mi calea mai departe,
s-ajung cu bine-acolo Sus, la dreapta Domnului Iisus! (bis)

671. SUNT COPIL AL LUI HRISTOS

Sunt copil al lui Hristos, lui Hristos, lui Hristos,
sunt copil al lui Hristos şi eu cânt pe cale…
Nu mi-e frică de nimic, de Iisus eu sunt scutit,
Domnul e nădejdea mea – şi eu cânt pe cale.

Merg spre ceruri fericit, fericit, fericit,
merg spre ceruri fericit şi eu cânt pe cale…
spre Oraşul minunat, cu lumină îmbrăcat,
spre Ierusalimul nou – şi eu cânt pe cale.

Calea-i grea prin suferinţi, suferinţi, suferinţi,
calea-i grea prin suferinţi, dar eu cânt pe cale…
Suferinţa-i partea mea, până Domnul m-a chema,
ca să-mi dea răsplata Sa – şi eu cânt pe cale.

Dar în Ţara cea de Sus, cea de Sus, cea de Sus,
dar în Ţara cea de Sus… şi eu cânt pe cale,
cu Iisus în veci voi fi, Faţa Lui o voi privi,
fericirea voi găsi – şi eu cânt pe cale.

672. VENIŢI LA ADUNARE

Veniţi la adunare,
o, fraţilor iubiţi,
cu sufletele pline
de dragoste – veniţi!

Nimic nu vă oprească
de-a alerga mereu
acolo unde Domnul
a zis că: «Sunt şi Eu».

Veniţi acolo unde
copiii Lui se strâng
şi-n jurul Crucii Sale
se bucură şi plâng!

Veniţi unde răsună
Cuvântul Lui cel Sfânt,
căci nici un loc mai dulce
nu este pe pământ!

Când doi sau trei se-adună
în Numele-I iubit
acolo e şi Domnul,
cu ei, nedespărţit.

În jurul Crucii Sale
veniţi, să stăm mereu
sub binecuvântarea
lui Tatăl-Dumnezeu!

673. SUFLET PLIN DE ÎNTRISTARE

Suflet plin de întristare, să te-ncrezi în Dumnezeu;
când ajungi în clipe grele, El încearcă zelul tău…

Niciodată deznădejdea nu-ţi învingă inima!
Domnul spune: «Sunt cu tine!»; Domnul nu te va lăsa! (bis)

Când satan te-atacă aprig, ţine-i piept, că biruieşti!
Domnul tot aşa luptat-a, lângă El puternic eşti.

Dacă vrei s-ajungi Viaţa, lumii trebuie să-i mori
şi să-ţi dăruieşti credinţei ale inimii comori.

Deci alungă îndoiala şi te-ncrede-n Dumnezeu;
suferinţa te sfinţeşte, crede, şi-ai să scapi de greu!

674. EU ERAM COPIL, IISUSE

Eu eram copil, Iisuse, glasul când Ţi-am înţeles,
drumul Crucii, drumul Crucii cum ai spus Tu l-am ales. (bis)

La-nceput, când era pace, calea plină de popor,
drumul Crucii, drumul Crucii era dulce şi uşor. (bis)

Dar când a venit furtuna şi-ncercarea, mai târziu,
drumul Crucii, drumul Crucii ajunsese-aşa pustiu!… (bis)

Crucea se îngreuiase, spinii sângerau amar,
drumul Crucii, drumul Crucii ajunsese un calvar… (bis)

Am căzut… dar mâna-Ţi dulce, blând, m-a ridicat în sus,
drumul Crucii, drumul Crucii mi Te-a arătat, Iisus. (bis)

Tu mi-ai arătat Golgota şi-nţelesul ei mi-ai dat,
drumul Crucii, drumul Crucii trebuia întreg urcat. (bis)

Crucea-i grea, dar ce înseamnă Tu mă faci să înţeleg.
Drumul Crucii, drumul Crucii fă să pot să-l sui întreg!… (bis)

675. VIN FURTUNI ŞI VIN ISPITE

Vin furtuni şi vin ispite şi necazuri felurite,
însă tu, fratele meu, te încrede-n Dumnezeu! (bis)

De păcate te fereşte şi pe cei răi îi iubeşte,
punându-ţi nădejdea Sus, în Preadulcele Iisus! (bis)

Lasă-L pe El să lucreze şi paşii să-i îndrepteze,
căci ce face El, îţi spun, crezi că-i rău, însă e bun! (bis)

Şi târziu îţi vei da seamă cum Iisus, ca şi o mamă,
numai bine ţi-a voit şi de rele te-a ferit. (bis)

Şi cu lacrimi tu vei spune cu ce-adâncă-nţelepciune
şi ce har nemărginit Mâna Lui ţi-a pregătit. (bis)

Deci ascultă, frăţioare, taci şi ai multă răbdare,
încrezându-te mereu în Mâna lui Dumnezeu! (bis)

676. ALEARGĂ, MAI ALEARGĂ

Aleargă, mai aleargă,
curând ajungi la Ţel,
tot cerul te aşteaptă
biruitor în el!

Aleargă, mai aleargă,
nu obosi nicicând,
cununa te aşteaptă,
de-alergi, o iei curând!

E uneori grea calea?
Sunt uneori vrăjmaşi?
Credinţa-nvinge totul,
nicicând să nu te laşi!

Sunt uneori ispite
ce-ndeamnă să te-aşezi?
Tu n-asculta, aleargă
şi calea să-ţi veghezi!

Sunt uneori îndemnuri
ce înapoi atrag?
Tu, surd fiind la toate,
s-alergi spre Ţelul drag!

Sunt uneori şi piedici
ce fac să cazi amar?
Tu iarăşi te ridică
mai dârz şi-aleargă iar!

Curând, de-orice primejdii
pe veci vei fi scăpat,
şi de Hristos, la capăt,
vei fi încununat…

677. DUPĂ DOMNUL VIEŢII

După Domnul Vieţii vreau să merg cântând,
chiar pe căi spinoase Crucea Lui purtând.
Lângă El e raiul chiar de pe pământ
şi în cea mai mare suferinţă cânt.

În necazul vieţii El îmi dă puteri,
El mă trece-n pace prin orice dureri;
în al vieţii zbucium îmi dă pacea Lui,
grijile-mi, întruna, toate I le spui.

Vreau întreaga viaţă să-L urmez supus;
e aşa de dulce viaţa cu Iisus!…
După Domnul Vieţii vreau să merg oricând…
– Dă-mi puteri, Iisuse, să-Ţi urmez cântând!

678. ŢI-E GREU ACUM

Ţi-e greu acum în lumea rea,
ţi-e-aşa de greu, ştiu bine,
dar nu e mult, Mireasa Mea,
Eu vin curând la tine.
De plâns e sufletul tău plin
şi genele ţi-s pline,
aştepţi de mult – mai ai puţin,
tu vii curând la Mine.

A’ serii umbre s-au lungit,
răcoarea nopţii vine,
e-aproape ceasul fericit,
Eu vin curând la tine.
Pe fruntea ta voi aşeza
aceleaşi vii lumine,
să-mi fii pe veci asemenea;
tu vii curând la Mine.

Ţi-e greu acum, e lumea rea,
e tot mai rea, ştiu bine,
dar nu e mult, Mireasa Mea,
Eu vin curând la tine!…

679. SOSIT-A CLIPA DESPĂRŢIRII

Sosit-a clipa despărţirii, sosit-a ziua să plecăm
şi nu ştim când vom mai ajunge de-acuma să ne mai vedem. (bis)

Rămâneţi, fraţilor, cu toţii în pacea Domnului Iisus
şi bucuraţi-vă-ntru Domnul, mergând spre Patria de Sus! (bis)

O, cât de grea e despărţirea, că parcă tot am sta mereu
ca să mai plângem împreună şi să-L slăvim pe Dumnezeu. (bis)

Vă-ntindem mâna cu iubire, zicându-vă cu glas duios:
Rămâneţi, fraţilor, în pace, rămâneţi cu Domnul Hristos!

O, nu vă daţi napoi o clipă, ci lupta bună să luptaţi,
ca-n clipa când veni-va Domnul în slujba Lui să fim aflaţi! (bis)

De nu ne-om mai vedea aicea, ne vom vedea în cerul sfânt,
de vom avea credinţă tare şi vom păzi al Său Cuvânt. (bis)

Ajută-ne, o, Doamne Sfinte, ca toţi să ne putem vedea
acolo-n scumpa-mpărăţie, în veci cântând mărirea Ta! (bis)

680. DE CE MAI ESTE DESPĂRŢIRE?

De ce mai este despărţire şi stări cu ochii-nlăcrimaţi,
şi-mbrăţişări sfâşietoare, când nu-i mai bine ca-ntre fraţi?
Când nu-s cântări mai dragi niciunde, nici rugăciune mai cu har,
de ce aşa curând trec toate şi vine despărţirea iar? (bis)

De ce aşa de lungă-i vremea când stăm departe şi dorim,
şi-aşa de scurtă-i clipa dulce ce-o stăm atunci când ne-ntâlnim?
Abia de ne privim prin lacrimi, de când nu ne-am putut vedea,
abia ne-mbrăţişăm – şi vine o altă despărţire grea. (bis)

…O, despărţire, de ce oare mai trebuie şi tu să fii?
De ce plătim cu-atâtea lacrimi a’ noastre scurte bucurii?
De ce sunt oare-atâtea piedici şi depărtare între noi?
Când va fi, oare, Întâlnirea să nu mai mergem înapoi?… (bis)

681. LUMINĂ CE MI-AI ÎNNOIT

Lumină ce mi-ai înnoit privirea fericită,
când inimii i-ai răsărit răscrucea strălucită… (bis)

Lumină ce mi-ai sărutat fiinţa mea întreagă,
învăluindu-mi-o curat pe calea cea mai dragă… (bis)

Lumină ce mi-ai nimicit gheţarii vieţii mele
şi lacrimile mi-ai sfinţit, unindu-te cu ele… (bis)

Lumină care mi-ai atins a’ harfei corzi curate
şi către ceruri mi-ai întins aripi nemăsurate… (bis)

Lumină ce te-nalţi slăvit pe cerul vieţii mele
de mii de ori mai strălucit ca sori, şi luni, şi stele… (bis)

Lumină, sufletu-mi întreg ca jertfă ţi se-nchină,
desăvârşirea s-o-nţeleg, pătrunde-mă deplină! (bis)

Căci te ador, ador, cobori pe totdeauna-n mine
purificat să mă-nfăşori nemărginit în Tine!… (bis)

682. DUPĂ ARŞIŢA DE-O VARĂ

După arşiţa de-o vară, focul arse codrii-ntregi,
de credeai că-n veci dintr-înşii urmă verde n-ai s-alegi.
Astăzi, întorcând prin locul pustiit atunci de jar,
noi mlădiţe prin cenuşă mai puternice răsar.

Mai frumoase-s parcă-acolo unde-a ars mai mult un loc,
mâine nici se va cunoaşte c-a trecut pe-aici un foc.
Via sfântă peste care a trecut durerea jar
mai puternic-o ridică alte revărsări de har.

Căci din scrumul încercării, după anii-ndureraţi,
ies nădejdile Lucrării, fiii ei adevăraţi.
…Dumnezeule, grăbeşte odrăslirea mai curând
peste cât pustiu tânjeşte după focul înc-arzând!

683. DE VREI SĂ-L AI

De vrei să-L ai de Călăuză pe Domnul pe-al vieţii drum
tu nu te potrivi-n umblare cu chipul veacului de-acum.
Nicicând în faptă şi-n vorbire, nicicând în gânduri şi-n simţiri,
cu chipul veacului de astăzi să n-ai în tine potriviri.

De vrei pe Domnul sus în Ceruri, în Veşnicie, să-L priveşti,
cu chipu-acestui veac, o frate, nicicând să nu te potriveşti.
Priveşte ne-ncetat la Domnul, silindu-te-a-L asemăna,
căci, ca şi El de eşti pe lume, şi-n Ceruri tu vei fi aşa!

684. NU-I DA DRUM ÎNCHIPUIRII

Nu-i da drum închipuirii când eşti prea înfierbântat,
căci pe mulţi necumpătarea de-Adevăr i-a-ndepărtat!
Nu-i da frâu vorbirii tale când eşti prea adânc mâhnit,
vorbele amărăciunii multe inimi au zdrobit! (bis)

Nu-i da voie, la mânie, faptei tale prea uşor,
căci mânia niciodată n-a fost bun sfătuitor!
Nu-i da loc în suflet urii, depărteaz-o orişicând,
focul urii arde viaţa celui care-o poartă-n gând! (bis)

Nu-i da timp dorinţei negre să se-oprească-n mintea ta,
căci vedea-vei iadu-n faţă de vei merge tot aşa!
Ci la timp le-opreşte toate cu-nfrânarea de-orice fel
şi priveşte nu păcatul – ci răsplata după el! (bis)

685. FERICIT APOSTOL AL IUBIRII

Fericit Apostol al iubirii,
care-n seara Cinei ţi-ai culcat
capul trist, cu drag şi duioşie,
pe Pieptul cel mai sfânt şi mai curat,

oare ce-ai putut să simţi atuncea,
că, apoi, oricât ai mai trăit,
numai despre Veşnica Iubire
şi despre Adevăr ai mai vorbit?

În străfundurile vieţii tale
oare ce izvor s-a deşteptat,
că, de-atunci, de mii de ani tot curge
şi nici pân’ astăzi încă n-a secat?

Ce foc tainic oare-a fost acela
care inima atunci ţi-a-ncins,
că, de-atunci, de mii de ani, tot arde
şi nici pân-astăzi încă nu s-a stins?

Ce povară-ai dus de-atunci în suflet
de ţi-au fost întruna ochii grei,
de-ai purtat cereasca strălucire
de Adevăr şi de Iubire-n ei?

Fericită-i inima ce arde
de-al Iubirii şi-al Iertării jar,
duhul cel pe care Adevărul
îl nalţă-n caldul armoniei har.

Rezemat pe Pieptul Mântuirii,
stând unit cu-al Dragostei Izvor,
nesecată-i liniştea rodirii
mereu, mereu datoare tuturor.

Fericit Apostol al iubirii,
ce puţini ştiu harul cel slăvit
ce-a făcut din Cina cea de Taină,
Izvorul tău Etern şi Fericit!

686. CHEMAŢI CÂNTĂRILE

Chemaţi cântările mereu, şi-n locul bun şi-n locul greu,
între vorbiri şi-ntre tăceri, între mâhniri şi mângâieri,
între-ntâlniri şi depărtări – chemaţi plăcutele cântări!
Chemaţi plăcutele cântări!
Între vorbiri şi-ntre tăceri, între mâhniri şi mângâieri,
între-ntâlniri şi depărtări – chemaţi plăcutele cântări!

Cântările vă vor scăpa de vorba sau tăcerea grea,
vă vor fi foc când prea-ngheţaţi şi-nviorare când oftaţi
şi punte să vă regăsiţi când nu puteţi să vă priviţi,
când nu puteţi să vă priviţi.
Vă vor fi foc când prea-ngheţaţi şi-nviorare când oftaţi
şi punte să vă regăsiţi când nu puteţi să vă priviţi.

Cântaţi! Îndemnu-acesta bun nu numai celor dragi li-l spun;
la ceilalţi şi mai mult l-aş vrea, cu cât li-e inima mai grea;
cântarea-i cel mai drag popas să se-ntâlnească glas cu glas,
să se-ntâlnească glas cu glas.
La ceilalţi şi mai mult l-aş vrea, cu cât li-e inima mai grea;
cântarea-i cel mai drag popas să se-ntâlnească glas cu glas.

Cântaţi, căci de cântări aveţi nevoie toţi, oricum sunteţi:
şi tineri, şi bătrâni, oricâţi vă-mbrăţişaţi sau vă urâţi;
cântarea-i fericit mijloc să se aprindă foc din foc,
să se aprindă foc din foc.
Şi tineri, şi bătrâni, oricâţi vă-mbrăţişaţi sau vă urâţi;
cântarea-i fericit mijloc să se aprindă foc din foc!…

687. CE POT SĂ SPUNĂ?

Ce pot să spună despre tine acei ce viaţa-ţi urmăresc,
te socotesc lucrare sfântă a harului dumnezeiesc?

Tu ştii, tu vezi, o, cercetează adânc şi-atent viaţa ta,
chiar de te-nşeli pe tine însuţi, pe Domnul nu-L poţi înşela!

Văd ei în viaţa ta lumină în tot ce faci şi-n tot ce spui
şi simt în viaţa ta de-acuma că eşti copil al Domnului?

Văd ei pe-ogorul vieţii tale belşugul roadelor de Sus
şi faţa ta arată pururi blândeţea feţei lui Iisus?

Te văd ei liber de pământul şi lumea veacului de-acum
şi mergi tu liniştit şi sigur pe-al neprihanei veşnic drum?

Iisus te-a pus să fii lumină şi mărturie pe pământ;
cum împlineşti porunca-I sfântă şi cum ţii sfântul legământ?

El Şi-a făcut cu prisosinţă lucrarea pentru tine, blând;
de nu-L asculţi cu umilinţă, vei da socoată în curând!

688. CÂND DUREREA-ŢI SCURMĂ VIAŢA

Când durerea-ţi scurmă viaţa, nu te tulbura,
nu te răzvrăti-mpotrivă-i şi n-o blestema!
Ci primeşte-o cu răbdare, umilit, supus,
ea e îngeru-ncercării, solul lui Iisus,

ce-a venit să te aducă iară-n turma Lui,
de pe căile pierzării şi păcatului.
De aceea, taci şi-aşteaptă până s-o-mplini
zilele-ncercării tale ce-ai a suferi!

Căci la patu-ţi de durere şi de chin amar,
Domnul va veni-aducându-ţi bucurie iar…

689. CÂND VEGHEZI ÎN TOI DE NOAPTE

Când veghezi în toi de noapte şi suspini cu greu
Domnul bate, bate, bate, bate tot mereu. (bis)

Să nu spui că-s fleacuri toate, căci, vorbind, greşeşti,
Domnul spune şi tot bate, ¬¬¬tu te prăpădeşti. (bis)

Moartea vine fără veste în palat şi-n beci,
moartea nu se îngrijeşte că te pierzi pe veci. (bis)
Domnul suspinând Se-ntoarce de la casa ta,
iar tu veşnic fără pace vei tot suspina. (bis)

Azi deschide-I, până-i vreme, Domnului Iisus,
vezi că sufletul tău geme de păcat răpus. (bis)

Spune-I Lui tot ce te-apasă, drept mărturisind,
şi vei fi cu El la masă, cerul moştenind!… (bis)

690. ÎN CHIPUL TĂU

În chipul Tău, Iisuse Dulce, să m-adâncesc deplin aş vrea,
ca Faţa Ta Strălucitoare să strălucească-n faţa mea. (bis)

În Gândul Tău curat, Iisuse, aş vrea deplin să m-adâncesc,
ca Adevărul să mă nalţe pân’ la-nţelesul Lui ceresc. (bis)

În Dragostea-Ţi nemărginită aş vrea să m-adâncesc deplin,
să fiu un fiu al ascultării, smerit, statornic şi senin. (bis)

Aş vrea în viaţa Ta curată să-mi adâncesc viaţa mea,
evlavia şi bunătatea deplin s-ajungă roade-n ea. (bis)

Ca, astfel, orişicând suna-va chemarea trâmbiţei cereşti,
să-Ţi afli Chipul Tău în mine atât de alb cât Ţi-l doreşti. (bis)

691. TU, CARE-AI AFLAT LUMINA

Tu, care-ai aflat lumina fericitei căi,
zboară-n valurile lumii, scapă-ţi fraţii tăi!
Nu lăsa să se-odihnească trupul tău nicicând,
spune-le de moartea care va veni curând!

Spune-le de Judecata care va veni,
de osânda şi pierzarea ce-o vor însoţi!
Spune-le de-Acela singur Care i-ar scăpa,
spune-le să-L cheme astăzi pân’ vor mai putea!

Spune-le cu lacrimi, strigă-i, ţine-te de toţi,
roagă-i – ei se duc la moarte – nu-i lăsa, cât poţi!
Ştii c-a’ mântuirii haruri ţie ţi s-au dat
şi pentru-a-ajuta să scape alţii din păcat?

Cum cauţi tu a lor salvare de pe-a’ morţii căi?
Ce vei spune la-ntrebarea: „Unde-s fraţii tăi?“
Tu care-ai aflat lumina fericitei căi,
zboară-n valurile lumii, scapă-ţi fraţii tăi!

692. ŞI LUMEA TOATĂ VA CUNOAŞTE
(UCENICII)

„Şi lumea toată va cunoaşte că sunteţi ucenicii Mei,
când pacea veţi iubi-o pururi şi va fi dragoste-ntre voi. (bis)

În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi necontenit;
voi nu uitaţi că fii Îmi sunteţi şi lumea Eu am biruit!“ (bis)

Aşa pe ucenici, adesea, duios Iisus îi învăţa,
şi nu s-a auzit vreodată mai blândă voce ca a Sa. (bis)

De când de pe pământ la ceruri Stăpânul lumii S-a nălţat,
Apostolii păşesc în lume şi predică neîncetat. (bis)

Ei sunt huliţi, scuipaţi în faţă, bătuţi, sălbatic chinuiţi,
în temniţe-aruncaţi, în fiare şi chiar de rude crunt loviţi. (bis)

Iar ei, puţini, săraci şi singuri, străini la toţi în lumea rea,
din inimă rosteau Cuvântul, cum Duhul Sfânt îi îndemna. (bis)

Dar, azi, popoare-ntregi urmează învăţătura lui Iisus,
îngenunchind în faţa Crucii ce mântuire ne-a adus. (bis)

Şi cântă pururea mărire şi slavă biruinţei Lui…
…Slăvit să fie pe vecie Numele Sfânt al Domnului! (bis)

693. ŞI MII DE ANI

Şi mii de ani de-ar fi să ai tot lui Hristos să vrei să-i dai
şi-un ceas de-ar fi să mai trăieşti tot lui Hristos să-l dăruieşti.
Că nu-i alt steag, că nu-i alt steag şi nu-i alt ţel
şi nu-i alt rai, şi nu-i alt rai mai scump ca El. (bis)

Să umbli gol, să mori flămând, rămâi lângă Hristos oricând;
să fii lovit şi ocărât, rămâi cu Domnul hotărât!
Că nu-i alt drum, că nu-i alt drum şi nu-i alt ţel
şi nu-i alt bun, şi nu-i alt bun mai scump ca El. (bis)

Oriunde mergi şi-oriunde vii, fă totul cu Hristos să fii;
chiar dacă-n flăcări te încingi, fă tot ca-n lupta Lui să-nvingi!
Că nu-i alt dor, că nu-i alt dor şi nu-i alt ţel
şi nu-i alt cer, şi nu-i alt cer mai scump ca El. (bis)

Sui ne-ncetat mai sus, mai sus, pân’ la-ntregirea cu Iisus;
din El să cânţi, din El să spui, din El să-mparţi, din El s-adui!
Că nu-i alt har, că nu-i alt har şi nu-i alt ţel
şi nu-i alt dar, şi nu-i alt dar mai scump ca El. (bis)

694. SĂRMANE DORURILE MELE

Sărmane dorurile mele, cât zbucium e-ngropat în voi
de aşteptările acele ce ard şi plâng în amândoi!… (bis)

Aţi suspinat îndurerate pe-atâtea drumuri şi cărări,
chemând priviri înrourate de-ntârziate aşteptări. (bis)

Cântarea zbuciumării voastre atâta plâns a potolit
şi-atâtea inime sihastre a mângâiat şi-a fericit! (bis)

Dar lunga voastră-ndurerare din ochi din suflet şi din glas
şi-a’ voastre lacrime amare mereu neşterse-au tot rămas. (bis)

Iar azi, durerea-vă divină cu milă stau şi v-o ascult
şi parcă-o inimă străină v-a plâns şi v-a cântat demult. (bis)

Că nu pot crede cum tot jarul ce-n voi a fost îngrămădit
să-şi poarte-n inimă focarul şi ea să nu se fi topit. (bis)

…Sărmane dorurile mele, în ce lumini v-aţi înălţat
de nu mi-aţi mai venit din ele în cuibul care v-a zburat? (bis)

Ah, staţi Acolo-n bucurie şi nu vă-ntoarceţi înapoi,
pe-aici e toamnă grea, târzie, şi vin şi eu curând la voi… (bis)

695. ŞTERGE-ŢI FAŢA PLÂNSĂ

Şterge-ţi faţa plânsă, nalţă-ţi ochii Sus,
Inimă zdrobită, vino la Iisus! (bis)

Orice greu te-apasă, orice chin amar
află alinare în al Crucii Har… (bis)

Soarele nădejdii străluceşte Sus,
inimă zdrobită, tare e Iisus! (bis)

Tare este Domnul şi Nebiruit,
Crede-n El puternic şi vei fi-ntărit! (bis)

Dac-asculţi Cuvântul şi-L slujeşti supus,
N-avea nici o teamă – tare e Iisus! (bis)

El o să te scape, iar tu fericit
Vei slăvi-al Său Nume ce te-a izbăvit… (bis)

Şi-apoi mergi şi cheamă inimi ca a ta,
Ca să afle toate izbăvirea Sa! (bis)

696. VEGHEAZĂ-N ZORI

Veghează-n zori, când ziua îţi zâmbeşte
şi totul pare că-i înviorat,
că-n cale poate iarăşi te pândeşte
o cursă neagră de păcat!

Veghind din zori până-nserat,
te păstrezi ne-ntinat.

Chiar şi-n amiaz, când munca grea a zilei
te fură în vâltoarea ei, vegheaz’;
dă rugăciunii, dragostei şi milei
o clipă sfântă de răgaz!

Veghează-n orice clipă-a vieţii tale,
chiar şi atunci când totul e senin,
căci firea ta îţi e duşman pe cale
şi drumu-i de primejdii plin!

697. SĂ NU RENUNŢI LA ŢINTĂ

Să nu renunţi la ţintă, oricâţi întorc din drum
şi oricâţi cad în lupta cu marea şi pustia!
Izbânda care trece prin negură şi scrum
o-ncununează slava şi-o cântă veşnicia.

Poţi renunţa la tot ce ai,
să nu renunţi la Rai!
Poţi pierde tot ce ai frumos,
să nu-L pierzi pe Hristos!

Să nu renunţi la luptă, oricât ai fi trântit,
mai curajos te scoală şi mai viteaz te luptă!
Măreţ este eroul sub steagul zdrenţuit
cu platoşa străpunsă, dar calea ne-ntreruptă.

Să nu renunţi la ceruri, orice ţi-ar fi promis
şi orice te-ameninţă, nimic să nu te-abată!
Că tot ce-i azi, ori slavă, ori chin, e doar un vis,
dar slava ta din ceruri nu trece niciodată.

698. NUMELE TĂU L-AM SCRIS CÂNDVA

Numele Tău l-am scris cândva,
copil, Iisuse, pe zăpadă,
dar ce curând nu mai era,
dogoarea n-a putut s-o vadă!
L-am scris apoi cu tânăr dor
peste nisipul dintre ape,
dar valurile, prea uşor
trecând, putură să-l îngroape.

Numele Tău, Iisus…
Numele Tău, Iisus…

Apoi l-am scris zâmbind din mers
în praf, pe drumuri de ţărână,
dar vântul prea curând l-a şters,
nici urma lui să nu rămână…
Iar mai târziu, l-am scris cântând
cu viers de aur pe hârtie,
dar focul, focul greu trecând
l-a ars ca ani să nu-l mai ştie.

Doar când cu plâns l-am ars pe fier
şi-n piatră l-am crestat cu sânge
neşters rămas-a până-n Cer,
nici val, nici foc, nici vânt nu-l frânge…

699. PE CĂI CE SE TOPESC

Pe căi ce se topesc departe-n zare,
eu iar mă duc în lumea de păcat,
ca să vestesc iubirea Ta cea mare
şi Golgota, şi Sângele vărsat.

Mă duc să bat la fiecare poartă
şi să vestesc pe Dulcele Iisus,
plângând să-i chem din calea cea deşartă
spre bucuria Cerului de Sus.

Să trec necunoscut prin mii de sate
şi lumea împrejuru-mi s-o adun,
de Domnul şi de marea-I bunătate,
eu, tuturor, cu lacrimi să le spun.

Cu ochii ridicaţi peste mulţime,
cu glasul de profet înflăcărat,
vesti-voi Jertfa Dragostei Sublime
şi toate câte Domnul a răbdat.

Voi spune despre Crucea-nsângerată
ce-a dus-o fără murmur pe Calvar,
de ochii Lui, ca cerul fără pată,
scăldaţi în lacrimi pline de amar…

Şi voi chema mulţimile la Viaţă
sub Crucea Iertătorului Iisus,
să guste-n fericita Dimineaţă
dulceaţa desfătărilor de Sus.

Dar ştiu că lumea va rămâne rece
şi inima-şi va-nchide tot mai mult,
pe-aceleaşi căi pierdute va petrece
atrasă de-al păcatului tumult.

Iar eu voi plânge lacrime de jale
cu ochii ridicaţi mereu în sus
şi voi păşi străin pe-o altă cale
ca să vestesc la alţii pe Iisus.

700. MI-E DOR SĂ PLÂNG

Mi-e dor să plâng, Iisuse, aşa-nspre Dumnezeu
cum am plâns numa-n clipa de legământ al meu,
să simt o descărcare a sufletului tot;
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, a plânge să mai pot,
a plânge să mai pot,
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, a plânge să mai pot…

Mi-e dor de-o rugăciune aşa-nspre Dumnezeu
cum a fost numa-n clipa de legământ al meu,
să-mi simt o înălţare a sufletului bun;
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, o rugă să mai spun,
o rugă să mai spun,
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, o rugă să mai spun…

Mi-e dor de-o-mbrăţişare aşa cu Dumnezeu
cum a fost numa-n clipa de legământ al meu,
să-mi simt fiinţa toată înveşmântată-n rai;
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, o dată să-mi mai dai,
o dată să-mi mai dai,
aşa mi-e dor, aşa mi-e dor, Iisuse, o dată să-mi mai dai…