501. LÂNGĂ POARTA VEŞNICIEI
Lângă Poarta Veşniciei îmi pun faptele-n cântar,
dar oricât mi-au fost de bune, astăzi fără preţ îmi par.
Doamne, cum să cred, prin fapte, c-aş intra-n Cetatea Ta?
Numai harul, numai harul singur e salvarea mea.
Iată, din belşugul pâinii ce mi-ai dat-o ne-ncetat,
câtă mi-am oprit-o mie, iar la alţii cât-am dat!
Iată, din iertarea multă care-am tot primit-o eu,
ce uşor mi-am dat-o mie, iar la alţii cât de greu!
Iată, din blândeţea dulce care-ntruna am primit,
cât de larg am fost cu mine, iar cu alţii ce zgârcit!
Şi din marea-mi datorie chiar puţinul ce l-am dat,
Doamne, cât e cu mândrie şi cu laude-ntinat!
502. AM TRECUT DE CEL DIN URMĂ
Am trecut de cel din urmă vârf ce ne desparte
şi de-abia te văd în vale, ţară de departe,
unde-am cunoscut lumina, ţară de departe! (bis)
Am avut în tine-atâta dor şi împlinire,
lupte, suferinţi şi lacrimi, har şi fericire,
cât nu poate graiul spune har şi fericire! (bis)
Am avut duşmani prin tine răul să-mi urzească
şi-am avut atâţia prieteni dragi să mă iubească,
fraţi adevăraţi şi prieteni dragi să mă iubească. (bis)
O, pământule, pe care am trăit o viaţă,
azi te las, rămâi în urmă, tot mai mic în ceaţă,
tot mai jos şi mai departe şi mai mic prin ceaţă! (bis)
Eu mă duc spre Ţara Sfântă, Sus, mai sus de stele,
unde-i Domnul meu, comoara mântuirii mele,
bucuria şi comoara mântuirii mele! (bis)
Faţa ta îndurerată n-o voi mai privi-o,
lume, suferinţă, teamă, plânsule, adio,
de-azi vom fi pe veşnicie despărţiţi – adio! (bis)
503. LA CAPĂT DE CĂLĂTORIE
La capăt de călătorie, opreşte-o clipă să privim,
de-aici, departe de pustie, din porţi de la Ierusalim!…
Ce minunat mi-a fost cu Tine tot lungul drum călătorit,
ca-n dimineţile senine trăirea unui vis dorit!
De-aici, din margini de hotare, privim acum duios napoi
şi parc-o dulce desfătare e tot ce-am dus alături noi.
Au curs din rana crucii mele pe care-alături Te-am avut,
câţi stropi de sânge şi de stele, atâtea imnuri s-au făcut.
Sudoarea pietrei şi-a ruginii cât-am prelins-o pătimind
ni-e azi şuvoaiele luminii prin care trecem strălucind…
Nedespărţiţi am fost pe cale, nedespărţiţi de-a pururi Sus,
întoarce-Ţi Faţa dinspre vale, deschide, s-a sfârşit, I i s u s !. . .
504. ZBURAŢI, CÂNTĂRI
Zburaţi, cântări, în patru zări, pe dragoste şi unde,
pătrundeţi voi pe unde noi nu mai putem pătrunde!
Mărturisiţi pentru Hristos, convingeţi conştiinţa,
că totul este-n veci frumos când biruie Credinţa!
Zburaţi, cântări! Zburaţi, cântări!…
Zburaţi, cântări, spre zeci de ţări, chemând la rugăciune
un legământ prin Duhul Sfânt pe toţi să ne-mpreune!
Cutremuraţi pentru Hristos, trezind trăirea vie,
că totul este-n veci frumos în pace şi-n frăţie!
Zburaţi, cântări! Zburaţi, cântări!…
Zburaţi, cântări, în depărtări, spre-a’ lumii-ntregi popoare,
înflăcăraţi pe mii de fraţi spre-o unică lucrare!
Apropiaţi pentru Hristos spre-o unică-nfrăţire,
căci tot ce-i veşnic şi frumos stă-n pace şi-n iubire!
Zburaţi, cântări! Zburaţi, cântări!…
Zburaţi, cântări, spre ţări şi mări, pe dragoste şi unde,
purtând cu drag al Crucii steag cât veţi putea pătrunde!
Îngenuncheaţi pentru Hristos întreaga omenire,
s-ajungem toţi în Mai Frumos o unică-nfrăţire!
Zburaţi, cântări! Zburaţi, cântări!…
505. TOATĂ SLAVA PENTRU TATĂL
Toată slava pentru Tatăl se cuvine s-o nălţăm,
numai Lui închinăciunea şi mărirea toţi să-I dăm,
şi mărirea toţi să-I dăm.
Slavă Lui, slavă Lui, slavă numai Lui,
Sfânt e Domnul Savaot, Slava Lui cuprinde tot,
nimenea asemeni nu-i – slavă numai Lui! (bis)
Toată slava pentru Tatăl s-o aducem prin Hristos,
El e Chipul Lui cel Unic, Sfânt, Etern şi Credincios,
Sfânt, Etern şi Credincios.
Toată slava pentru Tatăl s-o nălţăm prin Duhul Sfânt,
să se laude-al Său Nume, cum în cer, şi pe pământ,
cum în cer, şi pe pământ.
Toată slava pentru Tatăl să se nalţe-n imn divin,
de mărirea Lui să fie Cerul şi pământul plin,
Cerul şi pământul plin!
506. MĂRIRE TATĂLUI CERESC
Mărire Tatălui Ceresc eu pururi voi cânta,
căci mila Lui m-a izbăvit, ştergându-mi vina grea.
Aliluia, aliluia,
cântarea mea spre slava Sa,
aliluia, aliluia,
mereu va răsuna!
Mărire Tatălui Ceresc cânta-voi prea smerit,
că-am fost un rău şi-un păcătos iar Domnul m-a primit.
Mărire Tatălui Ceresc cânta-voi ne-ncetat,
căci pentru mântuirea mea pe Unul Fiu Şi-a dat.
Mărire Tatălui Ceresc acolo-n ceruri Sus
pe veşnicie voi cânta când fi-voi cu Iisus…
507. CER ŞI MARE ŞI PĂMÂNT
Cer şi mare şi pământ laudă pe Domnul Sfânt,
deci şi tu, inima mea, cântă-I astăzi slava Sa! (bis)
Soarele strălucitor, dând lumină tuturor,
lună, stele ce lucesc, despre El mărturisesc. (bis)
Şi pământul rotunjit care-a fost împodobit
cu munţi, râuri şi câmpii despre El sunt martori vii. (bis)
Vedeţi păsările-n zbor cum se nalţă de uşor,
tunet, trăsnet, ploaie, vânt, toate-ai Domnului robi sunt. (bis)
Ce adânc şi minunat mintea mea s-a luminat,
de simt, Doamne Dumnezeu, ce eşti Tu şi ce sunt eu! (bis)
508. CE MĂREŢ BIRUITOR
Ce Măreţ Biruitor este Domnul, ce slăvite biruinţi are El!
Neclintit şi-n veci puternic I-e Tronul peste vremi şi peste stări de-orice fel.
El e-ncet şi răbdător în lucrare, lasă omul să facă cum vrea,
dar de-odată El îl ia cu-o suflare, ca s-arate ce nimica era.
Iar acolo unde-mpotrivitorul era mândru ieri, dar azi e zdrobit,
mai măreţ Şi-nalţă El, Biruitorul, Strălucitu-I Nume Sfânt şi Slăvit.,
ca s-arate-n veci la cei ce-L urmează în ce Nume Strălucit au crezut,
ce puternic şi ce sigur El veghează, ce ne-nvins este-al Său Nume Temut..
Slavă veşnică Ţi-aducem, Iisuse, pentru tot ce azi vedem c-ai lucrat!
Strălucirea biruinţei aduse copleşeşte sufletul re-nălţat.
Şi, uitând de suferinţa-ntâlnită, mulţumim pentru calvarul suit,
care-a fost de-o biruinţă slăvită şi cu-această-nviere sfârşit.
Ştim că lupta nu e încheiată, că s-or cere încă jertfe pe drum,
însă Cerul, ţinta noastră-adorată, mai aproape şi mai scump ni-e acum.
O, Iisus Biruitor, du-n depline biruinţe pe-alesu-Ţi popor,
să intrăm biruitori toţi prin Tine în Măreţul Strălucit Viitor!
509. SLAVĂ ŢI-ADUCEM
Slavă Ţi-aducem, Iisuse iubit, căci slava-n ceruri Tu ne-ai gătit,
azi slava noastră e să-Ţi slujim, smeriţi ca Tine aşa să fim!
Slavă Ţi-aducem, slavă-Ţi cântăm,
viaţa noastră Ţie-o predăm,
inima noastră Ţie-o jertfim,
slavă Ţi-aducem, slavă dorim!
Slava cerească Tu ne-ai adus, părtaşi la slavă prin har ne-ai pus,
acum chemarea e-a suferi, dar Sus răsplata slava va fi.
510. CÂNTAŢI ÎNTRUNA DOMNULUI!
Cântaţi întruna Domnului cântare nouă,
din inimi şi din glas să-I daţi, mărire-atunci când vă rugaţi
cu ochii-n rouă.
Cântaţi, cântaţi pentru Iisus mereu cântare nouă!
Cântăm, cântăm pentru Iisus cântare tot mai nouă.
Voi cei iubiţi de El, cântaţi a Lui iubire!
Din inimi şi din glas strigaţi cu ochii-n lacrimi când cântaţi
despre iubire.
Suntem iubiţi pe veci, suntem iubiţi de Tine.
Pe veci şi noi, Iisuse, vrem cântând cu drag să-Ţi aducem
iubiri depline.
511. VOM PREAMĂRI
Vom preamări iubirea Ta slăvită,
Mântuitorul nostru Preaiubit,
ea, numai ea ne-a fost nedespărţită,
Tu, numai Tu ne-ai fost nedespărţit.
Tu, numai Tu, ea, numai ea
veţi fi pe veci comoara mea.
Prin valuri mari, prin crâncena ispită,
când toţi de noi se despărţeau grăbit,
ea, numai ea ne-a fost nedespărţită,
Tu, numai Tu ne-ai fost nedespărţit.
În focul greu şi-n cernerea cumplită,
şi-n loc amar, când toţi ne-au părăsit,
ea, numai ea, ne-a fost nedespărţită,
Tu, numai Tu ne-ai fost nedespărţit.
Ea, numai ea, preadulcea Ta Iubire,
Tu, numai Tu, Preadulcele Iisus,
ne veţi rămâne fără despărţire
comoara noastră-n care tot ne-am pus.
512. PREAMĂRIT SĂ FIE DOMNUL
Preamărit să fie Domnul, totdeauna să cântăm,
laudă şi mulţumire dintr-un cuget bun să-I dăm. (bis)
Dintr-o inimă curată, dintr-un duh ascultător,
să-I cântăm cu toţii slavă Scumpului Mântuitor. (bis)
Cu evlavie adâncă noi vom mulţumi mereu,
ne-ncetată mulţumire datorăm lui Dumnezeu. (bis)
Gândurile noastre, Doamne, toate Ţie le robim,
paşii vieţii răbdătoare după Tine să-i păşim. (bis)
Faptele ascultătoare să le înmulţim pios,
cu răbdare şi tăcere din iubirea lui Hristos. (bis)
Ca din toate, totdeauna, credincioşi să arătăm
mulţumirea nesfârşită care, Doamne-Ţi datorăm… (bis)
513. SUPREMA CÂNTARE IUBIRII
Suprema cântare – Iubirii-de-Sus,
în Fiul Iubirii-ntrupată,
când coruri cereşti osanând ne-au adus
sărutul Cerescului Tată.
Suprema cântare – Iubirii umblând
să caute, să ierte, s-ajute,
lumină, viaţă şi dragoste dând
făpturii şi lumii căzute.
Suprema cântare – supremei Iubiri
pe Crucea-mpăcării jertfită,
să meargă în cerul deschisei primiri
cu-o nouă iubire-nmiită.
Suprema cântare – iubirii-de-jos
în fiii Iubirii-ntrupată
să-ntoarcă spre ceruri divin, prin Hristos,
sărutul Cerescului Tată.
Suprema cântare – Iubirii, doar ea
pe ei ca pe El i-ncunună,
punând şi pe-a’ lor frunţi cereşti şi pe-a Sa
mărirea eternă-mpreună.
514. NOI PREAMĂRIM, IISUSE
Noi preamărim, Iisuse, în veac, iubirea Ta,
căci ea rămâne-aceeaşi, oricâte-ar înfrunta.
Şi-o au doar cei statornici prin anii cât de grei,
ce rabdă tot, păstrându-Ţi comoara sfântă-n ei.
Iisuse, fă-mi aşa, în veci iubirea mea,
căci fără ea eu n-aş putea intra-n cetatea Ta! (bis)
Ce binecuvântată e inima păstrând
iubirea Ta, Iisuse, frumoasă ca oricând!
Pe casa ei de aur străluce steag divin,
Tu eşti al ei în totul şi ea-i a Ta deplin.
Fii binecuvântată, iubirea lui Hristos,
tot rodul tău de aur e dulce şi frumos.
Prin mii de lupte sângeri, prin mii de flăcări treci,
dar tu rămâi aceeaşi, nedespărţită-n veci.
515. IISUS, IISUS, IISUS, IISUS
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus, ce dulce şi scump Nume
mai scump, mai dulce, mai presus, mai drag ca orice-n lume.
Slăvit să fii, slăvit, Mântuitor iubit,
pe veci de veci să fii slăvit, Iisus, Mântuitor iubit!
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus, iubirea noastră cântă
răscumpărarea ce-ai adus prin Jertfa Ta cea Sfântă.
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus, prin Crucea Ta Slăvită
puterea firii ai supus şi moartea-i biruită.
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus, prin marea Ta-nviere
deschis-ai Cerul şi-ai adus viaţă şi putere.
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus, aici şi-n veşnicie
Te vom slăvi cu dor nespus, pătrunşi de măreţie.
516. PE PĂMÂNT ŞI SUS ÎN CERURI
Pe pământ şi sus în ceruri nu e nume mai frumos,
nu e nume-atât de dulce ca al Domnului Hristos.
Nume sfânt şi frumos, Nume dulce de nespus,
Nume drag şi duios este Numele Iisus.
Orice nume de pe lume niciodată nu va fi
să-l întreacă-n frumuseţe sau să-l poată-nlocui.
Nume sfânt ce-aduci putere şi-ajutor celui zdrobit,
Nume fericit şi dulce, fii în veci de veci slăvit!
Pentru Tine, cu iubire, suferim orice ocări,
Tu reverşi vieţii noastre râu de binecuvântări.
Pentru Tine, Nume dulce, am lăsat tot ce-am iubit…
Nume Scump, Comoara noastră, fii în veci de veci slăvit!
517. NUMAI TU, LUMINA LUMII
Numai Tu, Lumina lumii, numai Tu, Apa cea Vie,
numai Tu, Pâinea Vieţii, mi-eşti eterna bucurie.
Numai Ţie, numai Ţie, Dumnezeul meu cel Mare,
pentru toate, pentru toate, slavă, cinste şi-nchinare! (bis)
Numai Sângele-Ţi, Iisuse, numai Jertfa Crucii Tale,
numai Sfânta-Ţi Mântuire m-a scăpat de-a morţii cale.
Numai Pacea Ta-nsenină, numai Mâna Ta salvează,
numai Faţa Ta slăvită inima mi-o-nviorează.
Numai ploaia Ta adapă, numai umbra Ta alină,
numai raza Ta cea dulce încălzeşte şi lumină.
Numai harul Tău dă viaţă, numai vântul Tău m-adie,
numai paza Ta-mi păstrează liniştita bucurie.
Numai Tu faci tinereţea harnică şi fericită,
numai Tu dai bătrâneţea rodnică şi liniştită.
Numai Tu faci moartea dulce şi de pace sfântă plină,
numai Tu dai veşnicia strălucită şi senină.
518. SLĂVIT SĂ FII, SLĂVIT SĂ FII
Slăvit să fii, slăvit să fii de munţi, de ape, de câmpii!
Slăvit să fii, slăvit să fii, Iisus, de glasuri mii şi mii! (bis)
Slăvit să fii, slăvit să fii de noi, de toţi, de toţi cei vii!
Slăvit să fii, slăvit să fii de mii de îngeri şi copii! (bis)
Slăvit să fii, slăvit să fii de-acum şi până-n veşnicii!
Slăvit să fii, slăvit să fii şi de părinţi şi de copii! (bis)
519. O, CUM SĂ POT?
O, cum să pot să nalţ mai dulce oare
Preasfântu-Ţi Nume bun şi minunat,
ce grai să pot găsi şi ce cântare
aşa de nalt, de dulce şi curat?
O, cum să pot să-Ţi cânt mai cu iubire,
ce mir să pun în glasul meu smerit,
cu ce ardoare tainică şi sfântă
frumseţea Ta s-o nalţ mai fericit?
O, de-aş putea să mă cuprind cu totul
în plinătatea Ta de rai şi har,
apoi să mă deschid spre largul lumii
şi să Te-mpart spre-ntregul ei hotar!
O, doar aşa, în slaba mea micime,
eu Ţi-aş aduce-un rod mulţumitor,
când totul dăruirii Tale sfinte
eu aş jertfi – iubit Mântuitor!
520. PENTRU ZIUA CE-A SFÂRŞIT
Pentru ziua ce-a sfârşit, Domnul nostru, fii slăvit,
Domnul nostru, fii slăvit!
Pentru noaptea ce-a-nceput, Doamne, fii al nostru scut,
Doamne, fii al nostru scut!
Nume dulce şi frumos, Nume-al Domnului Hristos,
fii iubit şi dorit (bis) Nume-al Domnului Iisus,
decât toate mai presus, fii slăvit, şi iubit, şi dorit!…
Pentru zorii ce-au venit, Domnul nostru, fii slăvit,
Domnul nostru, fii slăvit!
Pentru ziua ce-a-nceput, Doamne, fii al nostru scut,
Doamne, fii al nostru scut!
Dă-ne minţii limpeziri, dă-ne inimii iubiri,
dă-ne inimii iubiri!
Dă-ne vieţii răsplătiri, raiul scumpei mântuiri,
raiul scumpei mântuiri!
521. BINECUVÂNTAREA TATĂLUI DE SUS
Binecuvântarea Tatălui de Sus peste adunarea Domnului Iisus,
harul revărsării Duhului Preasfânt peste vestitorii Sfântului Cuvânt!
Binecuvântare peste adunare,
harul cel mai mare peste vestitori şi peste-ascultători,
peste fraţii iubitori, peste scumpele surori!… (bis)
Bucuria sfântă cu ceresc prisos peste cei ce cântă slava lui Hristos,
îndurare multă de la Duhul Sfânt peste cei ce-ascultă Sfântul Său Cuvânt!
Fericirea-ntreagă de la Cel Slăvit celor ce se roagă cu un duh smerit,
Domnul să-ncunune Sus, în Cerul Sfânt, pe cei ce vor pune astăzi legământ!
522. BINECUVÂNTĂ-NE, DOAMNE
Binecuvântă-ne, Doamne, şi ne-auzi când Te chemăm,
căci spre Tine, cu credinţă, glasul nostru înălţăm.
O Iisuse-al nostru Soare plin de har şi de-ndurare,
a Ta binecuvântare, adunaţi, o aşteptăm…
Orişicând, pe orice cale, noi vrem Ţie să-Ţi urmăm,
cu iubire totdeauna glasul Tău să-l ascultăm…
Îngerii din cer Îţi cântă, noi, asemenea-Ţi cântăm,
fericiţi, în Casa Sfântă, al Tău Nume lăudăm…
Binecuvântă-ne, Doamne, tot ce-avem şi tot ce-Ţi dăm,
ca, şi singuri, şi-mpreună, să-Ţi slujim şi să-Ţi urmăm!
523. ADU-ŢI AMINTE, DOAMNE
(RUGĂCIUNEA LUI IEREMIA – Plângeri 5, 1-13)
Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a-ntâmplat
şi vezi-ne ocara cea grea, de ne-ndurat,
a noastră moştenire trecută-i la străin
şi cei din altă ţară a’ noastre case ţin. (bis)
Ca văduvă ni-e mama, căci tată nu avem,
plătite lemne ardem, plătită apă bem,
vrăjmaşii fără milă ne-alungă îndârjiţi
şi nu ne dau odihnă când suntem obosiţi. (bis)
Noi mâna după pâine spre-Asiria-am întins
şi spre Egipt, căci foamea şi lipsa ne-au cuprins.
S-au dus părinţii noştri care-au păcătuit,
iar noi purtăm păcatul; azi robii ne-au robit. (bis)
Şi nimeni nu ne scapă din mâna lor nici az’,
mâncăm cu preţul vieţii o pâine de necaz;
ne ard a’ foamei friguri aşa cum arde-un foc,
femei şi fete-s, toate, bătaia lor de joc… (bis)
Mai-marii noştri fost-au şi dânşii nimiciţi
şi toţi bătrânii noştri sunt azi dispreţuiţi;
cei tineri, duşi la muncă, copiii, la poveri…
Ah, toate, Doamne, toate-s dureri şi iar dureri! (bis)
524. O DOAMNE, DUMNEZEUL NOSTRU
(RUGĂCIUNEA ÎMPĂRATULUI DAVID – I Cron. 17, 16-20)
O Doamne, Dumnezeul nostru, ce-i casa mea şi eu ce sunt,
de m-ai făcut s-ajung aicea unde-am ajuns pe-acest pământ?
Şi-atât încă-i puţin la Tine, când Tu vorbeşti de viitor,
când Tu mă-nveţi în toate-acestea atât de binevoitor.
Ce-ar mai putea să-Ţi spună David, o Doamne, ce-aş putea să-Ţi spun?
Tu-l ştii pe robul Tău, o Doamne, ştii, Dumnezeul meu cel Bun,
căci după Inima Ta bună, după Cuvântul Tău curat,
făcut-ai toate-acestea, Doamne, şi mie mi le-ai arătat.
Ce Mare eşti, ce Mare, Doamne, Tu, Dumnezeul meu Slăvit,
nu-i nimenea asemeni Ţie, nu-i nimeni, cât am auzit!
O Doamne, Dumnezeul nostru, ce mare e puterea Ta,
nu-i nimenea asemeni Ţie, nu-i nimenea asemenea!…
525. TE VREA POPORUL
Te vrea poporul Tău azi, Iisuse, Te cheamă sfântul război,
căci Oastea Ta e în plină luptă: Iisuse, vino la noi! (bis)
Iubirea, Doamne, ascunsă e-n inimi, poporul piere-n nevoi.
Strigând spre Ceruri Te cheamă iarăşi: Iisuse, vino la noi! (bis)
Sunt astăzi zile de grea durere, sosit-a vremea de-apoi;
Te vrea poporul Tău şi Te cheamă: Iisuse, vino la noi! (bis)
Iisuse, cei care plâng Te cheamă, căci lacrimi curs-au şuvoi;
au lipsă, Doamne, de mângâiere: Iisuse, vino la noi! (bis)
Te vrea poporul Tău care plânge, rănit în crude nevoi;
o nouă jertfă Îţi cere lumea: Iisuse, vino la noi! (bis)
Iisuse-al nostru Păstor, Iisuse, pătruns-au furii la oi,
prădat-au iarăşi turma Ta mică: Iisuse, vino la noi! (bis)
Te vrea poporul Tău azi, Iisuse, poporul ce piere-n nevoi,
au lipsă, Doamne, de mângâiere: Iisuse, vino la noi!… (bis)
526. TU CE ŞTII A MEA GÂNDIRE
Tu ce ştii a mea gândire, întăreşte-mă mereu,
să nu cad în rătăcire,
dă-mi putere (bis) Domnul meu!
Tu ştii câtă necredinţă este pe acest pământ,
dă-mi putere, dă-mi credinţă,
tot pe Tine (bis) să Te cânt!
Tu ştii pe câte căi rele eu de mic am apucat;
scoate paşii vieţii mele
iar la drumul (bis) cel curat!
Tu ce ştii a mea gândire, mă ajută să Te cânt,
să nu cad în rătăcire,
dă-mi putere, (bis) Doamne Sfânt!…
527. ŢINE-MI OCHII, DOAMNE
Ţine-mi ochii, Doamne, la nădejdea cea
care străluceşte înaintea mea,
nu-i lăsa să-i fure lumea, pe-unde trec,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!
Scump Iisus, Bun Iisus, să nu cad, să nu cad,
să nu cad în flăcări şi să nu mă-nec!
Doamne, lângă mine este-o cursă rea,
nu lăsa să-mi piară sufletul în ea;
trupu-mi poate arde dacă mi l-am prins,
dar să nu-mi laşi, Doamne, sufletul învins!
Scump Iisus, Bun Iisus, dar să nu, dar să nu,
dar să nu-mi laşi, Doamne, sufletul învins!
Doamne, Tu-mi ştii taina sufletului meu,
ştii ce legăminte veşnice-am pus eu,
ţine-mi-le-aprinse înaintea Ta
şi mă ia în clipa când mi le-aş călca!
Scump Iisus, Bun Iisus, şi mă ia, şi mă ia
şi mă ia în clipa când mi le-aş călca!…
528. MI-E DOR DE TINE, DOAMNE
Mi-e dor de Tine, Doamne, Stăpânul meu Preasfânt,
ce-aş face fără Tine pe-acest străin pământ?
Ce-aş face-n suferinţă, ce-aş face la necaz
de n-ai fi Tu să-mi mângâi lovitul meu obraz?
Ce-aş face când vrăjmaşii cu ură mă-nconjor
de nu mi-ai da, Iisuse, putere şi-ajutor?
Ce-aş face în ispite şi-n valurile mari,
ce-aş face-n clipe grele, căzut între tâlhari?
Ajută-mă, Iisuse, cu sufletul întreg,
pe-ntreaga mea viaţă de Tine să mă leg!
Să lupt pentru credinţă sub Crucea Ta, mereu,
cu dor şi cu iubire, Mântuitorul meu!
529. DOAMNE, SUNTEM ÎNCĂ-N VALE
Doamne, suntem încă-n vale şi ispite multe pot
flacăra iubirii Tale să ne-o-ntunece de tot;
fii cu noi în orice vreme, voia Ta să n-o uităm,
orice glasuri să ne cheme, doar pe-al Tău să-l ascultăm! (bis)
Doamne, suntem încă-n luptă iar vrăjmaşul e-ndârjit,
o-ncleştare ne-ntreruptă înfruntăm pân-la sfârşit;
fii cu noi în orice stare, orice valuri să răzbim,
nici în cea mai grea-ncercare râvna Ta să n-o slăbim! (bis)
Doamne, suntem încă-n lume şi primejdii multe vin,
inima să ne-o îndrume spre-un abis de temeri plin;
fii cu noi în orice cale şi, cu cât ne-apropiem
de-ntâlnirea feţei Tale, tot mai scump să Te avem! (bis)
530. RĂMÂI PE TOTDEAUNA
Rămâi pe totdeauna cu noi, Iubit Iisus,
şi apără-ne-n Tine sfânt legământul pus,
să nu uităm că-n lume noi nici un drept n-avem,
să nu ne plângem lumii că noi străini, că noi străini suntem!
Să nu ne plângem lumii că noi străini, străini suntem!
Învaţă-ne, Iisuse, că noi n-avem nimic,
că toţi pot să ne-apuce şi-avutul cel mai mic,
că toţi pot să ne-alunge din orice loc avem
şi nici să nu ne plângem că noi străini, că noi străini suntem!…
Şi nici să nu ne plângem că noi străini, străini suntem!…
Ajută-ne, Iisuse, să nu ne-mpotrivim,
ci-n toate, ca şi Tine, tăcuţi să suferim,
ştiind că-n lumea asta noi soarta Ta avem,
că lumea ni-e vrăjmaşă, iar noi străini, iar noi străini suntem;
că lumea ni-e vrăjmaşă, iar noi străini, străini suntem…
531. DOAMNE, AZI NOI TE RUGĂM
Doamne, azi noi Te rugăm şi cu lacrimi Te chemăm,
ne ridică din păcat, din păcatul blestemat!
Izbăveşte-ne pe noi din necaz şi din nevoi,
Doamne, scapă-ne de rău pentru Sfânt Numele Tău!
Doamne, de Tine dorim noi pe veci să ne-alipim,
căci mare-i iubirea Ta, noi iertare-avem prin ea…
532. O, IARTĂ-MI TE ROG, DOAMNE
O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu. (bis)
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai… (bis)
Gândindu-mă că dacă Îţi cânt şi Te slăvesc
am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc…
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!… (bis)
Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta. (bis)
533. O, TU CEL CE TREZEŞTI COCOŞII
O, Tu, Cel ce trezeşti cocoşii să cânte la acelaşi ceas,
trezeşte-mi sufletul şi-nvaţă-l al laudelor Tale glas!
O, Tu Cel ce îndrumi cocorii prin întuneric şi furtuni,
îndrumă paşii vieţii mele pe calea celor drepţi şi buni!
O, Tu Ce vezi cum păsărica de orice strop se uită-n sus,
fă să nu uit recunoştinţa de orice dar ce-mi dai, Iisus!
O, Tu Ce-asculţi privighetoarea cântând şi-n noaptea cea mai grea,
mă fă să-Ţi laud bunătatea pe orice drum m-ar duce ea!
O, Tu, Ce-asculţi foşnirea frunzei şi şoapta undei din izvor,
ascultă lacrimile-ascunse din rugăciunea tuturor!
534. O, CERESC ŞI BUN PĂRINTE
O, Ceresc şi Bun Părinte, dulce Dumnezeul meu,
văd că-n lume piere totul, numai Tu rămâi mereu;
al meu suflet Te doreşte, Tu eşti totul pentru mine
şi-aştept toată mântuirea, Doamne, numai de la Tine. (bis)
Cum pe-o floare veştejită roua o învie iar,
harul Tău mi-alină-n suflet ranele ce dor amar;
mai uşoară-mi simt povara când m-aplec la rugăciune
şi când tot ce mă apasă Ţie, Doamne, pot a-Ţi spune. (bis)
Orice bucurii în viaţă ştiu că de la Tine vin,
de aceea, pentru toate, Ţie-Ţi mulţumesc deplin;
lacrimile mulţumirii, strălucind pe-a mea privire,
sunt a’ Marelui Tău Nume slavă şi mărturisire. (bis)
Eu aşa de slab sunt, Doamne, aripile-mi obosesc,
totuşi să mă nalţ spre Tine din tot sufletul doresc.
O, Ceresc şi Bun Părinte, fii nedespărţit de mine;
vreau cât voi trăi viaţa s-o trăiesc doar pentru Tine! (bis)
535. O, CÂT DE MULT
O, cât de mult, Iisuse-aş vrea doritul chip să-Ţi pot vedea,
alinul Tău să-l simt mereu înviorând adâncul meu,
duiosul glas să Ţi-l ascult atât de mult, atât de mult! (bis)
La piept picioarele să-Ţi strâng, mişcat şi fericit să plâng.
Şi-n pacea care mi-ai adus să-Ţi cânt mereu, Iisus, Iisus,
căci azi, Stăpânul meu Ceresc, eu Te iubesc, eu Te iubesc! (bis)
Îţi mulţumesc, o, Domnul meu, c-atât de fericit sunt eu
de când odihna mi-am aflat în harul Tău îmbelşugat!
Îţi voi cânta pân-la sfârşit, Iisus iubit, Iisus iubit! (bis)
536. NU TE DUCE DE LA NOI
Gadareni suntem, Iisuse, plini de patimi şi nevoi,
suntem inimi nesupuse, Te-am gonit, dar, o, Iisuse,
nu Te duce de la noi! (bis)
Plini suntem de fapte rele şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele, nu ne părăsi în ele,
nu Te duce de la noi! (bis)
Nu te duce, fără Tine suntem orbi, flămânzi şi goi…
Ia-ne tot ce-avem, mai bine; toate n-au un preţ cât Tine;
nu Te duce de la noi! (bis)
N-asculta pe-aceia care şi-azi Te-alungă iar napoi!
Arse-n dor de vindecare plâng atâtea răni amare,
nu Te duce de la noi! (bis)
Mii de inimi chinuite varsă-al lacrimii şuvoi,
cer cuvintele-Ţi iubite; nu le părăsi zdrobite,
nu Te duce de la noi! (bis)
Doamne, Oastea Ta umilă duce greutăţi puhoi.
Le vom duce fără silă, dar ascultă-ne, ai milă,
nu Te duce de la noi! (bis)
537. MAI ORB CA CEL FĂRĂ VEDERE
Mai orb ca cel fără vedere e omul cel fără de minte,
mai mut cel fără rugăciune ca mutul cel fără cuvinte.
Dumnezeule, ai milă de-orice om în stare grea,
dăruieşte-Ţi mântuirea celor care-s fără ea!
Mai rob e cel zgârcit şi lacom ca cel în lanţuri şi zăvoare,
păcatu-n care te-nchizi singur e cea mai crâncenă-nchisoare.
Mai ciung ca cel fără de mână e omul fără dărnicie,
căci lipsa milei pentru alţii e cea mai tristă sărăcie.
Mai chinuit e-acel ce are o conştiinţă-mpovărată
decât cel slăbănog trupeşte ce se târăşte viaţa toată.
Mai fericit cel ce pe Domnul Mântuitor şi scut îl are
decât cel ce-ar putea să aibă întregul aur de sub soare.
538. VINDECĂ A MEA-NDOIALĂ
Vindecă a mea-ndoială ce m-apasă uneori,
când mi-e inima-ntristată şi prin suflet trec fiori! (bis)
Nici o clipă de-ndoială nu vreau să-am în viaţa mea,
c-ai venit să mă răscumperi, să-mi dai pace, pacea Ta. (bis)
Ţine-mi gândul la Cetatea cea cu ziduri de topaz
ca să nu mă copleşească a-ndoielilor talaz! (bis)
Când mă va lovi vrăjmaşul cu-a’-ndoielii suferinţi
Tu mi-adu mereu aminte scumpele-Ţi făgăduinţi! (bis)
Şi m-ajută, o, Iisuse, ochii să mi-i pot ţinea
peste valul îndoielii, sus, la Tine, Stânca mea!… (bis)
539. PE PATUL SUFERINŢEI GEM
Pe patul suferinţei gem şi stau fără putere,
o Doamne, să-mi ajuţi, Te chem, în marea mea durere!
Sunt apăsat şi chinuit, viaţa-mi e-o povară,
îndurerat şi părăsit, necazul mă doboară.
Iisus, Mântuitorul meu, îndură-Te de mine,
ajută-mă, că-n chinul greu nu Te-am decât pe Tine!
Ajută-mă să nu cârtesc, să pot avea răbdare,
să cred, să nu mă îndoiesc de-a Ta putere mare!
Să nu mă plâng de chinul meu, ci să privesc spre Tine,
căci Tu poţi face şi-acest greu să fie spre-al meu bine.
540. GEM INIMI SUB ADÂNCĂ APĂSARE
Gem inimi sub adâncă apăsare, povara grea de-abia o mai purtăm;
adu-ne Tu dorita uşurare, ascultă-ne, Iisuse, Te rugăm!
În ceas amar copiii Tăi suspină, cu lacrimi, zilnic, pâinea ne-o udăm;
adu-ne-un loc şi-o clipă de hodină, ascultă-ne, Iisuse, Te rugăm! (bis)
De-atâţia ani, cu valuri de durere şi munţi de sfâşieri, din greu luptăm,
adu-ne-o zi de-alin şi mângâiere, ascultă-ne, Iisuse, Te rugăm!
De-atâta timp de lungă despărţire, împrăştiaţi tânjim şi însetăm;
ah, adu Tu dorita întâlnire, ascultă-ne, Iisuse, Te rugăm! (bis)
Ascultă-ne şi ţine, Doamne, seamă de-atâtea mii de lacrimi ce vărsăm;
când chinuri lungi şi jertfa grea Te cheamă, ascultă-ne, Iisuse, Te rugăm!
541. IISUS, MÂNTUITORUL MEU
Iisus, Mântuitorul meu, eşti Scutul meu iubit,
pe drumul vieţii-atât de greu de Tine-s ocrotit;
de Tine-s ocrotit, de Tine-s ocrotit,
să nu mă biruie cel rău, de Tine-s ocrotit.
Când strig spre Tine, Tu m-asculţi şi-mi vii în ajutor,
de toţi vrăjmaşii mei cei mulţi mă scapi biruitor;
mă scapi biruitor, mă scapi biruitor,
cu braţul Tău, de ei, cei mulţi, mă scapi biruitor.
Mă-ncred în Tine ne-ncetat, căci Tu m-asculţi oricând,
urmând pe drumul Tău curat eu nu mă tem nicicând…
eu nu mă tem nicicând, eu nu mă tem nicicând,
mă-ncred în harul Tău bogat şi nu mă tem nicicând.
542. ÎN NĂDEJDEA TA CEA TARE
În nădejdea Ta cea tare, Dumnezeul meu,
am găsit mereu scăpare prin necazul greu.
Am trecut prin clipe grele, singur, părăsit,
dar nădejdea Ta, prin ele, Doamne, m-a-nsoţit. (bis)
Am privit mereu spre Tine cu credinţă-n Sus
şi-n cărări de teamă pline pace mi-ai adus.
Azi, când Tu mă treci, Părinte, iar prin greu necaz,
mi se varsă iar fierbinte plânsul pe obraz. (bis)
Dar în suflet îmi străluce, plin de mângâieri,
Soarele nădejdii dulce care-mi dă puteri.
Căci iubirea Ta-ntăreşte viaţa mea mereu,
fericita mea nădejde – Dumnezeul meu! (bis)
543. DE CE TACI LÂNGĂ MINE?
De ce taci lângă mine acum când Ţi-am greşit,
când vezi cum în suspine mi-e sufletul zdrobit?
Nu tăcea, (de 3 ori) mustră-mă cât vrei de greu,
când e rea starea mea, nu tăcea (de 3 ori), Domnul meu!
De ce-mi laşi apăsarea în inimă mereu?
O, nu-mi cruţa mustrarea! De ce taci, Domnul meu?
De ce Te-nchizi în Tine şi taci, privind în jos,
când arde totu-n mine atât de dureros?
Te-am întristat eu, oare, atât de mult încât
să nu mai am iertare? De ce-mi taci amărât?
De ce-mi stai în suspine şi nu-mi grăieşti deloc?
Vezi inima din mine cum toată-i numai foc!
O, pot răbda durerea, cuvântul cât de greu,
dar nu mai pot tăcerea!… De ce-mi taci, Domnul meu?…
544. DOAMNE, LUMEA E-NVRĂJBITĂ
Doamne, lumea e-nvrăjbită, oamenii sunt dezbinaţi,
adu pacea mult dorită, Doamne, fă-i pe oameni fraţi! (bis)
Dă-nfrăţirea-ntre popoare, oamenii sunt ne-mpăcaţi,
nu-i lăsa să se omoare, Doamne, ei sunt fraţi, sunt fraţi! (bis)
Doamne-apropie-i deolaltă, oamenii sunt depărtaţi,
în iubirea cea mai naltă, Doamne, fă-i pe oameni fraţi! (bis)
Numai Tu poţi să-i apropii, sfânta-Ţi cale să le-araţi,
ia-i din marginile gropii, Doamne, ei sunt fraţi, sunt fraţi! (bis)
545. DOAMNE, DUMNEZEUL MEU
Doamne, Dumnezeul meu, mă ascultă când strig eu, (bis)
mă ajută-n greul ceas, la cel rău să nu mă las! (bis)
Doamne, singur, fără Tine, calea bună n-o pot ţine; (bis)
fără ajutorul Tău cad în cursa celui rău. (bis)
Doamne, patimile rele se tot luptă să mă-nşele; (bis)
să mă-nşele ca să cad la pierzare şi la iad. (bis)
Doamne, fă să izbutesc pe cel rău să-l biruiesc, (bis)
el să cadă biruit, eu să birui fericit! (bis)
Căci păcatu-i cel mai greu osândit de Dumnezeu; (bis)
fericiţi pe veci sunt cei ce-L au pe Hristos în ei! (bis)
546. DE CE-I AŞA DE GREU?
De ce-i aşa de greu păcatul, că unul singur e de-ajuns
să nimicească-o stare sfântă şi-un soţ ca aurul ascuns?
O, Dumnezeul meu, plângând mă rog mereu
să mă fereşti curat de orişice păcat! (bis)
Pot fi ani lungi de curăţie trăiţi în felul cel mai sfânt,
şi-ajunge un păcat ca totul să cadă nimicit şi-nfrânt.
Pot fi îmbrăţişări, şi lacrimi, şi rugăciuni de neuitat;
ce mai rămân din toate-acestea când le întunecă-un păcat?
Pot fi iubiri şi legăminte curate şi fierbinţi ca-n cer;
ce mai rămân când le zdrobeşte păcatul ca un pumn de fier?
O, Dumnezeul meu, ai milă de dragostea şi taina mea!
Cu preţul morţii şi-al vieţii ajută-mi să le pot ţinea!
547. DOAMNE ÎMPĂRATE
Doamne Împărate, înaintea Ta ne plecăm genunchii noştri acuma.
O, Lumina lumii Care luminezi inimile noastre să le îndreptezi!
Să ne speli, Iisuse, de-al nostru păcat cu al Tău scump Sânge ce Ţi l-ai vărsat
pe Crucea Golgotei când Te-ai răstignit, o, Iisuse Dulce, şi ne-ai izbăvit!
Primeşte-ne, Doamne, înaintea Ta ca pe păcătoasa care se ruga
şi ne-nvredniceşte-ai Tăi ostaşi să fim, la păcat, Iisuse, să nu mai slujim!
548. O DOAMNE, IATĂ CĂ PĂCATUL
O Doamne, iată că păcatul pe care noi l-am făptuit
mărturiseşte-n contra noastră şi ştim cât rău am săvârşit…
Dar pentru Numele Tău, Doamne, Tu îndurarea nu-Ţi uita,
sunt multe-abaterile noastre, căci am greşit în contra Ta!… (bis)
Dar Tu ne eşti Nădejdea noastră, Mântuitorul în nevoi,
o, nu fi călător în ţară şi nu fi ca străin la noi!
Fii, Doamne, Tu-n mijlocul nostru, căci al Tău Nume Sfânt chemăm,
rămâi cu noi pe totdeauna… şi-ascultă-ne, când Te rugăm!… (bis)
549. DE CE NAINTE DE-NCERCARE?
De ce nainte de-ncercare e-atâta neştiinţă-n noi,
de ce ni-s ochii-nchişi nainte şi se deschid abia apoi?… (bis)
De ce nu ştim să ţinem seama de tot ce alţii-au pătimit,
de ce doar după preţ de jertfe şi plâns aflăm ce-a trebuit? (bis)
De ce e peste mintea noastră nainte-un văl atât de gros,
de ce plătim tot ce cunoaştem c-un preţ atât de dureros? (bis)
De ce înţelepciunea vine nu-ntâi, ci după ce-am plătit,
de ce nu ştim de tineri totul, ci după ce-am îmbătrânit? (bis)
De ce? Fiindcă nu aceasta e viaţa, ce aici trăim.
De-Apoi e-adevărata viaţă; în asta doar ne pregătim. (bis)
550. DOAMNE, IATĂ, DIMINEAŢA
Doamne, iată, dimineaţa răsări voioasă,
Mâna Ta deschide lumii faţa ei frumoasă,
Doamne, Tu deschizi pe lume faţa ei frumoasă.
Fă şi nouă să răsară, Doamne-a Ta lumină,
să ne-mprăştie-nnoptarea de tristeţe plină!
Doamne-mprăştie-ne noaptea de tristeţe plină!
Adu, Doamne, dimineaţa când o să răsară
minunata şi dorita noastră Primăvară!
Adu, Doamne, fericita noastră Primăvară!
551. CELUI CU VIAŢA GREA
Celui cu viaţa grea, Doamne, fă-i moartea uşoară;
celui pus în foc să stea, Doamne, ia-i altă povară! (bis)
Celui căruia-i cer toţi, Doamne, fă-l să poată duce;
celui fără loc şi soţi, Doamne, nu-i da altă cruce! (bis)
Celui care iartă tot, Doamne, iartă-i-le toate;
celor ce nimic nu pot, Doamne, milostiv socoate! (bis)
Celui ce măsoară plin, Doamne, dă-i cu nemăsură;
celuia cu prea puţin, Dumnezeule, Te-ndură! (bis)
Doamne, Tu eşti Cel ce ştii tot ascunsul din aceste,
Tu, Cel Drept, în veci să fii fiecăruia cum este! (bis)
552. CÂND ÎNNOPTEZ ÎN RELE
Când înnoptez în rele şi nu mai văd să merg,
Iisus, Lumina Lumii, la Tine eu alerg.
Tu luminează-mi calea prin nopţile târzii,
să pot răzbi prin valea acestei lumi pustii.
Iar când suspin, Iisuse, în loc necunoscut,
Tu fii-mi Călăuză pe drumul neştiut!
Să Te-am, viaţa-ntreagă, Lumina fără nor
pe cale, pân-la Casa spre care-alerg cu dor.
Să nu mă prindă noaptea, să nu mă poticnesc,
s-ajung cu bine-n Poarta Lăcaşului Ceresc.
553. CÂND OCHII MI SE-NTORC
Când ochii mi se-ntorc spre Tine şi-i vezi, Iisuse, cum se stâng,
tânjind de dorul Tău, Iisuse, Iisus iubit, Tu ştii cât plâng. (bis)
Când, în răbdarea aşteptării, spre Tine gândurile-mi strâng
purtând suspinele-n tăcere, Iisus iubit, Tu ştii cât plâng. (bis)
O, fie-Ţi milă şi-mi ajută, când lungile-aşteptări mă frâng,
înseninează-mi aşteptarea, Tu ştii, Iisus iubit, cât plâng! (bis)
Şi-adu-mi dorita dezlegare de lanţurile ce mă strâng,
căci după liniştea iubirii Tu ştii, Iisus iubit, cât plâng. (bis)
554. APRINDE-MI VIAŢA
Aprinde-mi viaţa, iubite Iisus,
cu focul divin al iubirii,
ca fumul tămâiei să-mi nalţ, tot mai sus,
mireasma plăcută-a sfinţirii.
Aprinde-mi viaţa şi fă-mi-o altar
cu jertfa preasfântă-a credinţii,
ca zilnic să guste din cerul de har
dulceaţa trăirii cu sfinţii.
Aprinde-mi viaţa, să ardă mereu
în focul nădejdii curate,
ca-n pace deplină şi-n greul mai greu
să aibă porniri luminate.
Aprinde-mi viaţa cu focul ceresc,
statornică, Doamne, în Tine,
ca pururi în Tine arzând să trăiesc
şi-arzând să trăieşti Tu în mine.
555. JOS, SUB CRUCEA TA, IISUSE
Jos, sub Crucea Ta, Iisuse, robii Tăi stau azi plecaţi
şi Te roagă să-i ţii, Doamne, lângă Tine-ngenuncheaţi.
Vrem să stăm pe veci cu Tine lângă Sfântă Jertfa Ta;
leagă-ne pe totdeauna inima de Golgota.
Ne predăm în slujba-Ţi sfântă, lângă Tine vrem să stăm,
să răbdăm aici, dar steagul dragostei să nu-l plecăm.
Dă-ne Tu puteri să-nvingem orice-amar şi suferinţi,
ca s-ajungem la cununa sfintei Tale biruinţi.
Fă să-Ţi fim pe totdeauna credincioşi şi-ascultători,
să ne poţi lua cu Tine când Te vei ivi pe nori.
556. ÎNTOARCE-TE, FIU RĂTĂCIT
Întoarce-te, fiu rătăcit, te-aşteaptă Tatăl Sfânt,
căci nicăieri nu-i de găsit odihnă pe pământ. (bis)
O, vin’ acum, o, vin’ acum, nu-i vremea să-ntârzii,
să nu rămâi străin pe drum, pierdut pe veşnicii. (bis)
O, vin-aşa cum te găseşti, lipsit şi zdrenţăros,
veşmântul cel mai bun primeşti din mâna lui Hristos! (bis)
Întoarce, fiule pierdut, nu mai umbla stingher!
Cânta-vor Domnului, plăcut, toţi îngerii din cer. (bis)
Întoarce-acum la casa ta, ascultă blândul glas,
căci Tatăl tău va junghia viţelul cel mai gras. (bis)
557. ÎNCĂ MAI POŢI SĂ VII
Încă mai poţi să vii la Domnul, cât uşa nu ţi s-a închis,
cât încă n-a-ncetat viaţa şi vremea-n care te-a trimis. (bis)
Mai poţi să vii, mai poţi să vii,
dar nu ştii cât, dar nu ştii cât
mai ai din timpul hotărât…
Mai poţi să vii, mai poţi să vii,
dar vezi să nu-ntârzii!
Încă mai poţi să vii, dar Harul nu ştie nimeni când se ia,
azi încă poţi, dar poate mâine n-ai să mai poţi chiar dac-ai vrea. (bis)
De ce nu vii acum la Domnul, când eşti cu-atâta dor chemat
şi este poate cel din urmă prilej ce încă ţi s-a dat? (bis)
O, vino, vin-acuma, vino, nu amâna nici chiar un ceas,
căci poate după data asta o alta nu ţi-a mai rămas! (bis)
558. DE-ATÂŢIA ANI
De-atâţia ani a stat Iisus în pragul casei tale,
dar tu zăvorul greu I-ai pus cu multele-ţi greşale.
Tu şi-azi te-mpotriveşti mereu, dar nu ţi-e teamă oare
că s-or sfârşi şi harul Său şi lunga Lui răbdare?
Când glasul Lui te cheamă iar, iubitul meu, ascultă,
primeşte al iertării har, căci vina ta e multă!
Şi vor veni un ceas amar şi-o vreme de obidă
când vremea Sfântului Său Har pe veci o să se-nchidă.
Iar tu vei rămânea pe veci în focul de afară,
în nesfârşit amar să treci a iadului povară.
Dar chinul cel mai greu şi-amar va fi încredinţarea
c-a fost şi pentru tine-un har dar i-ai respins iertarea.
559. DE-ATÂTEA ORI TE-A CERCETAT
De-atâtea ori te-a cercetat pe tine
cuvântul blând: şi trist, şi mustrător.
Tu n-ai simţit nici teamă, nici ruşine;
o, cât mai poţi să stai nepăsător?
Când Domnul stă la uşa ta şi bate
de-atâta timp, tăcut şi răbdător,
tu nu-L primeşti; în pofte şi-n păcate
o, cât mai poţi să stai nepăsător?
Pe tine te-a răbdat de-atâta vreme,
deşi-ai păcătuit îngrozitor,
dar cât s-aştepte, cât să te mai cheme?
O, până când mai stai nepăsător?
Când stă deschisă-a harului intrare
şi braţul Tatălui îndurător,
o, până când respingi a Lui iertare
şi cât mai poţi să stai nepăsător?
Când încă scaunul Harului stropit e
cu rugi şi plâns de suflete ce vor
să scapi de iadul muncilor cumplite,
tu până când rămâi nepăsător?
Curând din nou Stăpânul o să vie
s-aducă dreapta plată tuturor;
o, ce vei face-n clipa de urgie,
când tu şi-acum rămâi nepăsător?
Ce inimă-mpietrită ai în tine
de poţi să fii aşa nesimţitor?
Vai, vine mâine, mâine moartea vine!
O, cât mai poţi să stai nepăsător?
560. SĂRMANE SUFLET
Sărmane suflet ce rătăceşti străin de Dumnezeu,
te lupţi mereu şi nu izbuteşti să scapi de jugul greu.
O, tu numai la Iisus Ce-a murit pe Cruce sus
mântuirea ţi-o găseşti!
El te cheamă az’ dulce cu-al Său glas;
cât mai zăboveşti?
Sărmane suflet ce-ai plâns mereu la fiecare pas,
singurul prieten în chinul tău Iisus ţi-a mai rămas.
Sărmane suflet ce plângi amar, străin şi chinuit,
Iisus te-ar face, prin Sfântu-I Har, voios şi fericit.
Sărmane suflet, ascult-acum şi vino la Hristos!
Vei fi lumină când pe-al Său drum urma-L-vei credincios.
561. HAI, CREŞTINE, TE DEŞTEAPTĂ
Hai, creştine, te deşteaptă,
lasă somnul cel de veci!
Mântuirea nu-i departe
şi tu numai în păcate
viaţa ţi-o petreci.
Lasă grija de avere,
lasă aur şi argint,
lasă poftă şi plăcere,
viaţă nouă ţi se cere,
aici pe pământ!
Domnul multe pilde spune
pentru a ne îndrepta;
dar tu câte fapte bune
ai făcut, creştine, spune,
toată viaţa ta?
562. EU PENTRU VOI MURII
Eu pentru voi murii pe Cruce răstignit
şi Singur Mă jertfii de nimenea silit.
V-am dat ca viaţă viaţa Mea, dar ce-aţi făcut din ea?
V-am scos din moarte şi necaz, dar voi ce-Mi faceţi az’?
Pe Tatăl L-am lăsat şi Cerul strălucit,
de-ai Mei M-am îndurat, de-ai Mei fui răstignit.
Ca un străin pe-acest pământ am fost, cum bine ştiţi,
v-am dat al Vieţii Sfânt Cuvânt, aşa vreţi să-L trăiţi?
Am suferit nespus, cu Tatăl să vă-mpac,
în Cerul Sfânt de Sus intrare să vă fac.
Am suferit atunci şi-acum, căci vina voastră-i grea;
acum vă-ntreb: pe răul drum cât veţi mai merge-aşa?
563. CÂND ÎN POARTA VIEŢII TALE
Când în poarta vieţii tale bate mai stăruitor durerea iar,
când nădejdea sfântă-abia se zbate sub povara chinului amar,
faţa ta ridică-ţi şi priveşte mai atent, încrezător în sus,
printre nori, să vezi cum străluceşte Soarele izbăvitor, Iisus!
Nu lăsa-ndoiala ca să-şi facă cuib în taina sufletului tău,
ci priveşte-n sus şi fă să tacă toate glasurile celui rău!
Căci deasupra ta mereu veghează Soarele cel Fără-de-Apus
şi cu raza lui te-nviorează El, Mântuitorul tău, Iisus.
Să-ţi aduci mereu, mereu aminte că tu eşti răscumpărat prin har;
cât o fi durerea de fierbinte, pentru tine are un hotar.
Nu te teme, ci mai mult te-ncrede în Acela Care-odată-a spus:
„Eu cu tine sunt în orice vreme; Eu, Mântuitorul tău, Iisus!“
564. TRIST E CERUL
Trist e cerul şi noros, vai de omul păcătos;
tristă-i ziua fără soare, vai de păcătos când moare,
vai de păcătos când moare!
Cel ce n-are pe Hristos merge-n loc întunecos,
tot păcatul i se-arată şi pierzarea îl aşteaptă,
şi pierzarea îl aşteaptă.
Frate, caută-ţi viata ta de e bună, de e rea
şi te-ntoarce cu grăbire, ca să nu mergi la pieire,
ca să nu mergi la pieire!
Schimbă-ţi păcătosul trai, ca s-ajungi la Domnu-n rai,
unde-i vesela grădină şi în veci e zi senină,
şi în veci e zi senină.
Unde nu vor fi dureri, ci duioase mângâieri
şi-o răsplată fericită pentru credincioşi gătită,
pentru credincioşi gătită…
565. CÂND AZI ÎN FAŢA TA
Când azi în faţa ta stau două cărări pe care poţi umbla,
a mântuirii şi-a pierzării, alegi ce vrei – dar nu uita!
Dar nu uita, dar nu uita că-i veşnică răsplata ta,
şi-n locul care ţi-l alegi te duci pe veci, pe veci de veci.
Te duci pe veci, pe veci de veci.
Când înfrânarea ori ispita te cheamă a le asculta,
ştii ce le-aşteaptă pe-amândouă, alegi ce vrei – dar nu uita!
Când eşti în faţa încercării şi lumea umblă-a te-ncânta
sau cel rău vrea să te-nspăimânte, alegi ce vrei – dar nu uita!
Când eşti ajuns în faţa crucii, când poţi muri ori poţi trăda,
să mori frumos, ori fugi de frică, alegi ce vrei – dar nu uita!
Când azi ai liberă voinţa să-ţi dai cui vrei viaţa ta,
ori lui Hristos, ori lui satana, alegi ce vrei – dar nu uita!…
566. TE MAI LEGI DE CHIPUL LUMII?
Te mai legi de chipul lumii şi de tot ce ţi-a promis?
Dragul meu, e o minciună, nu-i ce pare-a fi că este,
e un abur, e un vis.
Te mai legi de fericirea care te atrage-acum?
Draga mea, e-nşelăciune, nu-i ce pare-a fi că este,
e un abur, e un fum.
Te mai legi de-ai lumii prieteni, mai asculţi de-al lor cuvânt?
Draga mea, sunt numai curse, sunt pierzare, sunt otravă,
nu-s ce par a fi că sunt.
Oare v-a legat iubirea lumii plină de venin?
Dragii mei, să n-o mai credeţi, nu-i ce pare-a fi că este,
e un foc, un iad, un chin.
Numai Domnul, ţineţi minte, Domnul nostru bun, Iisus,
El ce spune-i adevărul şi ce dă e-ntotdeauna
mult mai mult decât a spus.
567. SUFLETE, DIN AMORŢIRE
Suflete, din amorţire te ridică, nu mai sta,
căci Iisus plin de iubire te primeşte-n slujba Sa!
Vino, suflete, cântând la Iisus, Mielul cel Blând;
vino, suflete, acum la Iisus, Păstorul Bun!
Suflete, n-auzi cum bate l-a ta uşă Domnul Sfânt?
O, deschide-I azi, căci mâine poate treci de pe pământ!
Suflete, oricât de grele fărdelegi ai făptuit,
Domnul te-ar ierta de ele dacă vrei să-ntorci căit.
Suflete, ajunge vremea cât ai rătăcit în rău,
Domnul după tine-aşteaptă, vin-acum la Dumnezeu!
568. TU NU-ŢI DAI ÎNCĂ SEAMA
Tu nu-ţi dai încă seama că toate-au un sfârşit,
ci crezi că-n veci vor ţine aceste căi uşoare
şi clipele de cântec, şi drumul fericit,
şi dulcea primăvară cu zarea zâmbitoare.
Tu nu-ţi dai încă seama că-n cupa care-o bei
plăcerea-i otrăvită şi unda-i blestemată,
că tot ce strângi din lume, tot ce culegi şi iei
cu lacomă plăcere, cumplit va arde-odată.
Tu nu-ţi dai încă seama cât pierzi dispreţuind
îndemnul conştiinţei ce-nspre Hristos te cheamă
de undeva din taina ce-a mai rămas veghind
să-ntorci de la păcatul ce sufletu-ţi destramă.
Tu nu-ţi dai încă seama, dar tot ce pierzi acum
şi-mprăştii cu risipă sunt zilele-ţi puţine,
sunt anii mântuirii ce ţi-i prefaci în scrum,
sunt singura-ţi comoară – şi tu ţi-o faci ruine…
Tu nu-ţi dai încă seama, dar va veni o zi
când vei vedea cu groază netrebnica-ţi pierzare,
când tot ce vezi pe lume ai da să poţi primi
o singură nădejde de-a vieţii viitoare.
569. TE VA OSÂNDI PE TINE
Te va osândi pe tine
dacă nu vii la Hristos
şi ce-ţi pare-acum prieten,
şi ce-ţi pare duşmănos.
Te va osândi cuvântul
auzit îndelungat,
dar pe care, necrezându-l,
l-ai respins şi l-ai călcat.
Te va osândi răbdarea
celor care te-au iubit,
bunătatea celor care
te-au crezut şi i-ai minţit.
Te va osândi durerea
celor ce i-ai dus la rău,
nevinovăţia celor
cărora le-ai fost călău.
Te va osândi pământul
ce l-ai stors şi te-a hrănit,
vântul ce ţi-a dat răcoarea,
soarele ce te-a-ncălzit.
Te va osândi odată
tot ce-i Sus şi tot ce-i jos,
dacă ştii, şi poţi, şi totuşi
nu vii astăzi la Hristos.
570. CÂT DE APROAPE E HRISTOS
Cât de aproape e Hristos de noi, de fiecare,
şi totuşi între câţi şi El sunt veşnice hotare! (bis)
Cât de frumos este Iisus, cum nici un grai n-arată,
şi totuşi cât de mulţi se duc şi nu-L văd niciodată! (bis)
Ce bun e glasul lui Hristos, ca mana cea cerească,
şi totuşi câţi din cei chemaţi mor fără să-L cunoască! (bis)
Ce clar e Adevărul Sfânt şi ce lumină-ascunde,
şi totuşi câţi din cei ce-l spun în veci nu-l pot pătrunde! (bis)
Ce dulce-i dragostea de Sus, cum inima desfată,
şi totuşi câţi o tot tânjesc şi n-o ştiu niciodată! (bis)
Ce lângă toţi e Dumnezeu, ce slavă ni se-mbie,
şi totuşi câţi merg, necrezând, în iad, pe veşnicie! (bis)
571. SĂRMANI ALERGĂTORI
Sărmani alergători spre moarte, priviţi cum vă-nşelaţi mereu,
luptând pentru cununa lumii, v-o pierdeţi pe-a lui Dumnezeu! (bis)
Treziţi-vă, treziţi-vă, vă cheamă azi un glas duios!
Treziţi-vă, treziţi-vă, treziţi-vă pentru Hristos!
Orbiţi de patimi vinovate, robiţi de-al trupului folos,
râvniţi a lumii fericire şi-o lepădaţi pe-a lui Hristos. (bis)
Lăsa-veţi mâine ce-aveţi astăzi, cum faceţi azi cu ce-aveaţi ieri,
şi-aşa vă vindeţi mântuirea pe-nşelătoarele păreri… (bis)
Uitând de Adevărul Unic, azi nu-l mai ştiţi de e sau nu-i,
căutând prea multe adevăruri nu-I mai găsiţi cărarea Lui. (bis)
Şi veşnic nu veţi mai cunoaşte ce este drept din ce-i nedrept,
şi-aceasta vă va fi osânda umblării-n drumul ne-nţelept. (bis)
De-atâtea ori s-a spus aceasta şi se va mai striga-n pustiu,
dar poate cineva ascultă cât încă tot nu-i prea târziu… (bis)
572. CE PUŢIN ÎŢI CERE DOMNUL
Ce puţin îţi cere Domnul: doar să crezi,
ca să-ţi dea putere paşii să-I urmezi.
Ce puţin din partea inimii: un dor,
şi-ai scăpat de soarta celor răi ce mor.
Jertfa ispăşirii te va duce-n rai,
dându-ţi trandafirii nimbului ce-l ai.
Nu-i un vis, e fapta cerului răsfrânt
până jos, pe treapta mâinii de pământ.
S-a sfârşit cu-amarul, anii grei dispar,
căci, primind tu harul, eşti sfinţit prin har.
573. CE E VIAŢA ASTA-N LUME?
Ce e viaţa asta-n lume, ce e omul, cum e zis?
Totul este-nşelăciune şi e umbră doar şi vis. (bis)
Ce e viaţa asta, oare? E ca pulberea în vânt,
astăzi este omu-n floare, mâine-o mână de pământ. (bis)
Pulberea-i asemănarea că nimica nu-i aşa
trecător cum e viaţa şi înşelător ca ea. (bis)
Viaţa asta-i o clipită lângă viaţa cea de veci,
atunci dă-ţi-o fericită lângă Domnul s-o petreci! (bis)
Căci o veşnicie-ntreagă, făcând bine, vei avea
veselie, ce-o să şteargă tot ce-ai suferit cândva. (bis)
Dar, dac-ai iubit păcatul şi faci voia celui rău,
te aşteaptă veşnic iadul – chinul sufletului tău. (bis)
574. DE N-AI CREDINŢĂ-N DUMNEZEU
De n-ai credinţă-n Dumnezeu, apoi să ştii, fratele meu,
că oricât te vei osteni tu fericit nu vei mai fi! (bis)
Chiar dac-ai fi un om bogat şi-ai locui într-un palat,
la ce folos, la ce folos, când n-ai şi pe Iisus Hristos? (bis)
Dar dac-ai fi un om sărman şi-n casa ta n-ar fi un ban,
când ai pe Domnul Savaot eşti fericit, aflat-ai tot. (bis)
Vai, cât sunt azi care se zbat ca valul mării de uscat,
însă trăiesc cum e mai rău fiindcă n-au pe Dumnezeu. (bis)
Să ne rugăm şi pentru ei ca Dumnezeu, iubiţii mei,
să lumineze mintea lor, prin Duhul Sfânt, mântuitor! (bis)
Credinţă şi lor să le dea să afle mântuirea Sa,
să se întoarcă de la rău ca să primească harul Său. (bis)
575. CEL CE BATE-N UŞA TA
Cel ce bate-n uşa ta este Domnul, nu uita!
Scoală şi deschide-I Lui inima, ca nimănui,
cu un strigăt fericit: „Drag Iisuse, bun venit!
Ia-mi deplin inima mea, fii Tu-n veci Stăpân pe ea!
Drag Iisus şi Scump Iisus, fii Tu-n veci Stăpân pe ea!“
Cine-I spune-acum aşa fericită-i viaţa sa,
că-ntr-o clipă starea lui e ca-n sânul Raiului.
Harul Domnului Hristos face totul luminos
şi el strigă: „Scump Iisus, ce lumină mi-ai adus!
Drag Iisus şi Scump Iisus, ce lumină mi-ai adus!“
Cine nu vrea şi nu vrea mult va plânge vina grea
când se va deschide lui numai focul iadului;
mântuirea lui Iisus va vedea că-n veci s-a dus,
şi, să strige mult şi greu, n-o s-audă Dumnezeu.
Dragul meu şi scumpul meu, strigă azi spre Dumnezeu!
576. VA TREBUI SĂ MORI CURÂND
Va trebui să mori curând, să-ţi vezi sfârşitul tremurând,
să-L întâlneşti pe Dumnezeu, să-I dai răspunsul cel mai greu,
cel mai greu; să-I dai răspunsul cel mai greu!
Va trebui, va trebui,
oricât n-ai vrea şi n-ai dori…
Dar vino astăzi la Hristos,
să-I dai atunci (bis) răspuns frumos!
Va trebui curând să mori, arzând în gheaţă şi-n sudori,
să te desparţi de tot ce ai şi cel mai greu răspuns să-I dai.
răspuns să-I dai; şi cel mai greu răspuns să-I dai.
Va trebui să vezi curând cumplita moarte, suspinând,
şi-n faţa negrei Porţi ajuns să dai cel mai cu greu răspuns,
cu greu răspuns; să dai cel mai cu greu răspuns.
Va trebui să-L întâlneşti pe-Acela ce-L tăgăduieşti,
pe-nfricoşatul Dumnezeu, să-I dai răspunsul cel mai greu,
cel mai greu; să-I dai răspunsul cel mai greu.
Va trebui să mergi împins în locul cel de foc încins,
în Judecată gol să stai şi cel mai greu răspuns să-I dai,
răspuns să-I dai; şi cel mai greu răspuns să-I dai.
Va trebui, va trebui ca să răspunzi ce n-ai dori,
şi-n veci vei plânge dureros că nu vii astăzi la Hristos,
la Hristos; că nu vii astăzi la Hristos.
577. AU ÎNFLORIT MĂSLINII
Au înflorit măslinii pe Muntele Divin
şi-nfrăgezesc lăstarii smochinilor grădinii,
albită holda lumii se leagănă a plin
chemând secerătorii cu arderea neghinii,
cu arderea neghinii,
chemând secerătorii cu arderea neghinii.
Nu mai sta, (de 3 ori)
când strigă toate-n preajma ta,
ci-ntoarce-acum, (bis)
pe-al mântuirii drum!
Fecioarele-nţelepte lumina şi-o-nteţesc,
răsună Miez-de-Noapte în clopot de aramă,
străjerii de pe ziduri primejdii prevestesc
şi-n aer sună zvonuri ce-ameninţă şi cheamă,
ce-ameninţă şi cheamă,
şi-n aer sună zvonuri ce-ameninţă şi cheamă.
Cum poţi tu sta molatic în patul tău mizer
când freamătă văzduhul şi ţărna e fierbinte,
când tunete-nfundate cutreieră prin cer
şi parcă se-nvârt morţii cu zgomote-n morminte,
cu zgomote-n morminte,
şi parcă se-nvârt morţii cu zgomote-n morminte?
Priveşte Marea Poartă cum tremură-n uşori
şi Timpul ce stă gata să bată Doisprezece!
Nu trec prin tine oare nici azi nişte fiori
şi-n viaţa ta, nici astăzi, nimic nu se petrece?
Nimic nu se petrece?
Şi-n viaţa ta, nici astăzi, nimic nu se petrece?
578. DOAMNE, NU-I PE LUME
Doamne, nu-i pe lume piatră să nu poţi s-o sfarmi odată,
dac-o-ncerci cu foc şi apă, vine-o clipă când se crapă…
Numai inima-mpietrită, cât o rogi, stă neclintită,
cât o chemi, stă nesimţită, cât o uzi, stă nerodită.
Inimă ne-nduplecată, (bis)
cum ai să te frângi odată (bis)
pentru veci (de 3 ori) nevindecată!
Şi nu-i fier să nu se poată încălzi şi rupe-odată,
dacă focu-l tot izbeşte, vine-un ceas când se topeşte.
Numai inima greoaie ani şi ani nu se mai moaie;
îţi verşi lacrime şiroaie şi ea tot nu se-ncovoaie.
…Inimă ne-nduplecată, când vrei să te frângi odată?
Fier şi piatră tot se moaie cu sudoare şi văpaie;
dar pe tine cât ţi-ar plânge şi-n iubire cât te-ar strânge
spre-a Lui Cruce şi-al Lui Sânge nici Hristos nu te mai frânge…
579. TOT CE-AI AVUT PE LUME
Tot ce-ai avut (bis) pe lume mai sfânt ca Dumnezeu
îţi va ajunge-un blestem aici şi-n veci, mereu. (bis)
Numai Hristos (bis) mai poate ierta al tău păcat,
dar vino, vino, vino cât poţi să fii iertat! (bis)
Tot ce-ai avut (bis) în viaţă mai drag ca pe Hristos
va chinui-al tău suflet etern şi nemilos. (bis)
Tot ce-ai avut (bis) nainte ca dragostea mai sfânt
îţi va zdrobi odihna şi-aici, şi sub pământ. (bis)
Tot ce-ai avut (bis) în faţă ca cinstea mai de preţ
va cere-o ispăşire cât sute de vieţi. (bis)
Tot ce-ai avut (bis) în faptă nedemn şi necinstit
îţi va striga-n gheenă un blestem nesfârşit. (bis)
Tot ce-ai avut (bis) în gânduri viclean şi desfrânat
va fi mocirlă-n care de viu vei fi-ngropat. (bis)
Tot ce-ai avut (bis) în vorbe nedrept şi ruşinos
te va goni-n osândă din faţa lui Hristos… (bis)
O, vino, vin’, (bis) o, vino, cât încă poţi să vii,
căci şi spre Cer, zadarnic te-ntorci, dacă-ntârzii! (bis)
580. DESCHIDE-ŢI UŞA TA!
Deschide-ţi uşa ta când stă Iisus la ea şi bate,
El vrea să scapi de-al tău păcat şi numai El te poate,
şi numai El (de 3 ori) te poate! (bis)
Primeşte-L pe Iisus acum în viaţa ta pierdută,
tu ai nevoie de-ajutor şi numai El ţi-ajută,
şi numai El (de 3 ori) ţi-ajută! (bis)
Predă-te lui Iisus plângând, căci viaţa ta deşartă
ţi-o va ierta şi-o va-nnoi, căci numai El ţi-o iartă,
căci numai El (de 3 ori) ţi-o iartă! (bis)
Rămâi lângă Iisus, cu El, prin toate treci cu bine,
din orice greu te va scăpa, căci El va fi cu tine,
căci El va fi (de 3 ori) cu tine! (bis)
Nu amâna, iubitul meu, ia astăzi Calea-I dreaptă,
cât este vremea ta de har şi cât Iisus te-aşteaptă,
şi cât Iisus (de 3 ori) te-aşteaptă! (bis)
581. VINO AZI ŞI-ASCULTĂ, FRATE
Vino azi şi-ascultă, frate, glasul dulce şi duios
ce te-ndeamnă să iei parte la Lucrarea lui Hristos! (bis)
Vino, frate, fără teamă, vino şi nu-ntârzia,
Oastea Domnului te cheamă pentru mântuirea ta! (bis)
Ai trăit destul în lume prin păcate rătăcit,
depărtat de orice bine şi mereu nefericit.
Domnul chiar acum doreşte să-I deschizi inima ta,
peste suflet să-ţi reverse pacea şi iubirea Sa! (bis)
Ca să fii de-acum nainte credincios şi fericit,
un fiu nou, născut din Jertfa lui Iisus cel Răstignit. (bis)
582. HRISTOS E-ACELA CE-ŢI GRĂIEŞTE
Hristos e-Acela ce-ţi grăieşte
Cuvântul, cărui nu-i răspunzi,
poţi să te-ascunzi de cine-ţi spune,
dar de Hristos n-ai să te-ascunzi.
Hristos e-Acel ce-ţi bate-n poartă
şi Care-aşteaptă să-I descui,
de-un cerşetor te poţi ascunde,
dar n-ai să poţi de ochii Lui.
Hristos e-Acel ce-ţi cere jertfa
spre Cauza şi Lucrarea Sa,
pe fraţi poţi să-i înşeli cu vorbe,
pe Domnul nu-L poţi înşela.
Hristos e-Acel ce-ţi mustră vina,
lovind păcatul tău ascuns,
la oameni poţi a nu răspunde,
dar lui Hristos vei da răspuns.
Hristos e-Acel ce-ţi vrea-ndreptarea,
tu cel ce n-asculţi nimănui,
azi poţi să râzi, azi poţi, dar mâine
vei sta-ngrozit în faţa Lui!
Azi vezi doar fraţi, asculţi doar vorbe,
priveşti doar inşi, dar, ne-ndoios,
mâine-ai să vezi că-n toate-acestea
Cel ce-ţi grăia era Hristos.
583. E MULT DE CÂND TE-AI DUS
E mult de când te-ai dus străin
şi-ai rătăcit prin lumea de păcat,
dar ai aflat doar suferinţi şi chin;
o, vin-la Tatăl, ca să fii iertat!
Iubirea Lui de-atâta timp te cheamă
să vii, să vii, o, suflet chinuit,
copil pierdut, întoarce-te acasă,
te-aşteaptă-n prag Părintele iubit!
De când te-ai dus, inima Mea
e-o rană-adâncă sângerând amar,
copilul Meu, o, de-ai veni acum,
de când te-aştept să-ntorci acasă iar!
O, vino, fiu pierdut, o, vin’
vezi cum pe cruce Fiul cel iubit
S-a dat ca jertfă pentru viaţa ta,
să nu te pierzi tu, fiul rătăcit!
584. O, IATĂ, VIN GRĂBIŢII
O, iată, vin grăbiţii Venirii vestitori,
n-ajung să plece unii şi-s alţii următori.
Tu nu-nţelegi, tu nu te-ndrepţi,
tu nu te temi, tu ce aştepţi?
Tu ce aştepţi, de nu te-ndrepţi?
O, iată, vin în valuri cumplite-nştiinţări,
în chipul lor e groază, în valul lor chemări.
O, iată, vine noaptea şi moartea şi, cu ea,
cumplită, Judecata cea veşnică şi grea.
O, iată, vine Domnul, curând ai să-L priveşti;
tu, suflet drag, de-acestea nici azi nu te-ngrozeşti?
Dar ce-aştepţi să-ţi aducă urgiile ce vin,
când orice amânare e-o cupă de venin?
585. LA POARTA TA
La poarta ta bat azi îndurerate
a dragostei duioase stăruinţi
cu lacrima tăcerii-nduioşate
din vremea primei noastre cunoştinţi.
Adu-ţi aminte, o, adu-ţi aminte
de-ntâiul har, de dragostea dintâi,
de fericirea fără de cuvinte
ce te ţinea mereu să mai rămâi!
Când uşa ta Mi-era mereu deschisă,
când rugăciunea ta veghea pe prag,
când ochii tăi, purtând lumina-nscrisă,
înseninau cântările de drag…
Adu-ţi aminte zilele acele
şi uită-te la starea ta de-acum,
când stau şi bat, când lacrimile Mele
la poarta ta închisă cad în drum!…
Deschide-Mi iar, deschide-acea-ncăpere
în care-ardea iubirea ta demult;
iubirea ta Iubirea Mea o cere,
mai fă-Mă iar ca glasul să-ţi ascult!
Iubirea Mea rămasă neschimbată
cu mai mult dor te cheamă înapoi,
iubirile ce-au fost unite-odată
se caută cu mai multă sete-apoi.
Deschide-I iarăşi Celui care bate,
deschide-i iarăşi dragostei fierbinţi,
deschide-mpărtăşirilor curate
din vremea-ntâiei noastre cunoştinţi!
Adu-ţi aminte, o, adu-ţi aminte
de-ntâiul har, de dragostea dintâi,
de fericirea fără de cuvinte
ce te ţinea mereu să mai rămâi!
586. N-AUZI PE-UN STRĂIN STRIGÂND?
N-auzi pe-un Străin strigând, să-L primeşti, să-L primeşti pe El,
cu drag la uşa-ţi bătând, să-L primeşti, să-L primeşti pe El?
Iisus bate-n uşa ta, o, deschide-I, nu mai sta!
Nu te temi că va pleca? Să-L primeşti, să-L primeşti pe El!
El de mult stă întristat, să-L primeşti, să-L primeşti pe El!
Şi aşteaptă necurmat să-L primeşti, să-L primeşti pe El!
El ar vrea la El să vii, cu El pururea să fii
să-ţi dea har şi bucurii, să-L primeşti, să-L primeşti pe El!
El afară stă şi-acum, să-L primeşti, să-L primeşti pe El,
ah, de ce nu vrei acum să-L primeşti, să-L primeşti pe El?
Ah, deschide-I, nu mai sta, El iertarea îţi va da,
sufletul ţi-l va spăla, să-L primeşti, să-L primeşti pe El!
Mâine poate-o fi târziu să-L primeşti, să-L primeşti pe El,
plânge sufletul pustiu, să-L primeşti, să-L primeşti pe El!
Azi deschide-I inima, căci El, dacă va pleca
cum vei sta naintea Sa? Să-L primeşti, să-L primeşti pe El!
587. DINTRE CÂTE-AVERI
Dintre câte-averi pe lume sunt mai scumpe şi mai grele,
mântuirea-i cea mai scumpă şi mai dulce dintre ele. (bis)
Lumea-ntreagă de-ai avea, ce folos de ea,
dacă scump sufletul tău ţi-l dai celui rău,
dacă mântuirea ta n-o vei mai vedea?
Dintre câte căi pe lume sunt mai triste şi mai rele,
calea fără mântuire este cea mai rea din ele. (bis)
Dintre câte stări pe lume pot mai greu să te înşele,
cele mai de plâns sunt care zaci fără Hristos în ele. (bis)
588. O ZI TRECE, ALTA VINE
O zi trece, alta vine, (bis)
iar tu, suflete, ştii bine,
omule, omule!
Că moartea s-apropie, (bis)
întoarce-te, întoarce-te,
omule, omule!
Din calea rea către apus (bis)
te cheamă glasul lui Iisus,
omule, omule…
Sfârşitul ţi s-apropie, (bis)
întoarce-te, întoarce-te,
omule, omule!
Şi plângi sub Crucea Lui mereu, (bis)
plângi cu amar păcatul tău,
omule, omule!
Sfârşitul ţi s-apropie, (bis)
întoarce-te, întoarce-te,
omule, omule!
Căci Tatăl Sfânt te va ierta (bis)
şi-Mpărăţia Sa-ţi va da,
omule, omule…
Sfârşitul ţi s-apropie, (bis)
întoarce-te, întoarce-te,
omule, omule!…
589. DACĂ NU-I ACUMA VREMEA
Dacă nu-i acuma vremea să-ţi speli sufletul plângând
şi să-ţi mântui veşnicia, atunci când e; spune când?
Dacă nu vii azi la Domnul, unde-ai să te poţi ascunde
mâine de a Lui osândă? Spune unde, unde, unde?
Dacă nu-i aşa-ndreptarea să se vadă c-ai alt drum,
alte vorbe şi-alte fapte, atunci cum e; spune cum?
De nu pe Hristos Îl cauţi să Se-ndure El de tine,
cine crezi c-o să se-ndure? Spune cine, cine, cine?
De nu Domnului dai slavă şi nu cauţi să fii al Lui,
cui dai sufletul din tine? Spune cui; o, spune cui?
O, cât se mai spune: «Vino!», ai această grijă numa’
şi cât te mai cheamă Tatăl vin-acuma, vin-acuma!
590. VENIŢI, FRAŢILOR, CU TOŢII
Veniţi, fraţilor, cu toţii la Iisus cel blând,
căci vă vine ceasul morţii şi-atunci veţi pleca cu toţii,
veţi pleca-n curând.
Va veni cu slavă mare Cel hulit acum
şi naintea Lui oricare, prea nălţat, bogat şi mare
va fi praf din drum.
Frate, mai avem o clipă, azi e clipa ta.
Să te-ntorci acum în pripă sub a Domnului aripă
şi sub Crucea Sa!
Fericit e cel ce vine la Iisus acum,
căci în slăvile senine el va fi primit cu bine
la sfârşit de drum!…
591. O, DRAGUL MEU
O, dragul meu, tu te pierzi pe veci de veci
şi anii tăi tineri pier, tu eşti căzut,
nu te gândeşti unde-ai s-ajungi trăind aşa,
nu te gândeşti unde-ajungi, copil pierdut?
O, dragul meu, tu te pierzi trăind aşa,
căci drumul tău în dureri se va sfârşi.
O, vin’ acum căci Iisus te va salva,
doar harul Său te mai poate mântui!
O, dragul meu, pe pământ o viaţă ai
şi de ţi-o pierzi eşti pe veci pierdut, pierdut.
Întoarce azi, până poţi să mai întorci,
mai poţi să vii, încă timpul nu-i trecut!…
592. DE CE NU VII?
De ce nu vii de pe cărări străine
să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit când numai pentru tine
ca şi Isaac am fost pe rug urcat.
De ce nu vii? De ce nu vii?
Eu ca Isaac am fost pe rug urcat…
Mai mult de-atât ce jertfă de iubire
şi cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
un fiu pierdut să râdă în neştire
şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând?…
De ce nu vii? De ce nu vii
când Dumnezeu te cheamă lăcrimând?…
De ce nu vii când încă sunt aproape?
De ce te-ascunzi când încă te mai chem?
De ce nu simţi lumina Mea pe pleoape
şi Harul Meu în ceasul tău suprem?
De ce nu vii? De ce nu vii
când te primesc ca Salvator Suprem?…
De ce nu vrei să fii cu Mine-n Slavă,
să colindăm alături ceru-ntreg,
din flori de Rai, din veşnica dumbravă
cu Mâna Mea cunună să-ţi aleg?
De ce nu vii? De ce nu vii,
cu Mâna Mea cunună să-ţi aleg?
De ce nu vii tu, suflet nehotarnic,
cât încă pot Mântuitor să-ţi fiu?
Când vei striga va fi atunci zadarnic,
vei plânge-amar, dar poate prea târziu!
De ce nu vii? De ce nu vii?
Vei plânge-amar, dar poate prea târziu!
Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire?
Şi cui i-ar da mai mult de-atât în gând?
Un fiu pierdut să râdă în neştire
şi-un Dumnezeu să cheme lăcrimând!…
De ce nu vii? De ce nu vii
când Dumnezeu te cheamă lăcrimând?…
593. ACEASTA-I GOLGOTA
În marea de păcate, în valuri de necaz,
mai sus de-acestea toate, Golgota stă şi az’;
din chinuri şi pieire, scăparea e la ea;
liman de izbăvire – aceasta-i Golgota!
Atâtea răni amare şi plâns nemângâiat
şi-atâta frământare sub ea s-au alinat;
căci orişice durere se stinge lângă ea;
izvor de mângâiere – aceasta-i Golgota!
În zilele-ntristate, în nopţile pustii,
aduce neuitate şi sfinte bucurii;
viaţa cea pustie cu ea se va umplea;
izvor de bucurie – aceasta-i Golgota!
Când sufletul suspină de patimi frământat,
acolo îl alină un cântec minunat:
a Crucii Jertfă cântă de taina-nchisă-n ea;
cântarea cea mai sfântă – aceasta-i Golgota!
O inimă zdrobită de plâns nestăvilit
ajunge fericită când harul i-a găsit;
acolo-i mântuirea slăvită ce-i lipsea,
deplina fericire – aceasta-i Golgota!
În faţa mării moarte e limpede izvor
ce-n veci de veci împarte viaţă tuturor.
Ţâşneşte din vecie şi-n veci nu va seca;
izvor de apă vie – aceasta-i Golgota!
Din adâncimi de rele scăparea e în sus,
în orice clipe grele nădejdea e Iisus.
Sub Crucea Răstignirii, în Jertfa de pe ea
e Preţul Mântuirii – aceasta-i Golgota!
Şi harul Jertfei Sfinte tot caut să-l înţeleg,
dar n-a fost încă minte să i-l cuprindă-ntreg.
E mai presus de fire, de tot e mai presus…
Şi-nfrânt de-a ei mărire mă-nchin şi plâng, IISUS!…
594. SUFLETE SĂRMANE
Suflete sărmane, inimă-ntristată,
ce-ţi doreşti tu oare după ce suspini?
Bunurile lumii? – ceaţă-mprăştiată;
azi se nalţă falnic, mâine sunt ruini.
Inimă-ntristată, suflete sărmane,
după ce suspini tu, oare ce-ai dori?
Frumuseţea lumii? – lacrimă şi rane,
ce te-ncântă astăzi mâine te-o-ngrozi!
Ce doreşti atuncea de la lume oare:
slavă, prietenie, bunul cel curat?
Nu căuta, zadarnic, lumea nu le are
şi-ai să afli-aceasta când te-ai înşelat!
595. SUFLET CĂIT ŞI-NDURERAT
Suflet căit şi-ndurerat ce plângi neliniştit,
te temi că n-ai să fii iertat, că n-ai să fii primit?
Vei fi, vei fi, vei fi primit, da, prin Hristos poţi fi primit! (bis)
Eşti prea adânc de păcătos şi-n rele îngropat?
Eşti mult prea rău, căzut prea jos, să mai poţi fi iertat?
Vei fi, vei fi, vei fi iertat, da, prin Hristos poţi fi iertat! (bis)
Poţi fi primit, poţi fi iertat şi poţi fi mântuit,
Mântuitorul Îndurat în locu-ţi a plătit!…
Poţi fi, poţi fi, poţi fi salvat, dar vin-acum smerit! (bis)
596. MULTE CĂRŢI
Multe cărţi, în scurta-ţi viaţă,
poţi citi, iubitul meu,
în zadar, când nu ştii Cartea
dragostei lui Dumnezeu! (bis)
Carte Sfântă, eu
te doresc mereu, (bis)
ca să cresc şi să trăiesc
pentru Dumnezeu… (bis)
Poţi să ştii tot ce-nvăţaţii
lumii-ntregi în cărţi au pus,
în zadar, când nu ştii Cartea
Sfântului Cuvânt de Sus! (bis)
Poţi să ai tu despre tine
cele mai de sus păreri,
în zadar, când nu ştii Cartea
cu cereştile vederi! (bis)
Să ai câtă cunoştinţă
e de-aici până-n Apus,
în zadar, când n-ai ştiinţă
despre Cartea lui Iisus! (bis)
Însă când cunoşti Cuvântul
Domnului şi-l împlineşti,
eşti mai mult ca orice dascăl
şi ca soarele luceşti!… (bis)
597. TU AI FĂCUT SPRE SETE APA
Tu ai făcut spre sete apa şi-n dar ai dat-o tuturor,
dar dacă eu nu beau dintr-însa atunci nu-i pagubă că mor. (bis)
Tu ai făcut spre hrană pâinea şi-o dai, prin muncă, orişicând,
dar dacă eu n-o am din lene nu-i pagubă că mor flămând. (bis)
Tu ai făcut spre bucurie să am fraţi dragi, la ei să vin,
dar dacă-i las şi merg la alţii nu-i pagubă că mor străin. (bis)
Tu ai făcut spre mântuire atâta har să am, crezând,
dar dacă eu nu cred iubirii nu-i pagubă că mor plângând. (bis)
Tu ai făcut spre-un veşnic bine tot cerul Tău şi mi l-ai vrut,
dar dacă eu Îţi lepăd harul nu-i pagubă că mor pierdut. (bis)
598. O, DE NU-L MAI IUBEŞTI PE DOMNUL
O, de nu-L mai iubeşti pe Domnul, ce mai iubeşti tu oare az’?
Ce oare, când priveşti acuma, mai lumineaz-al tău obraz?
Dragul meu, ce iubeşti, ce iubeşti, dragul meu,
dacă tu nu mai vrei să-L iubeşti pe Iisus,
ce iubeşti, ce iubeşti, ce iubeşti, dragul meu?
Tu astăzi nu mai mergi cu fraţii, dar unde duce calea ta?
Ce slavă te-aştepta în ceruri şi cum te-ai lepădat de ea!
De ce ţi-ai lepădat cununa păstrată pentru tine Sus,
cum vei putea-ntâlni odată privirea Domnului Iisus?
O, suflet, suflet scump, întoarce, încă mai poţi a te salva,
dar mare cât a fost căderea să fie pocăinţa ta!
599. DE CE TE-AI DESPĂRŢIT DE FRAŢI?
De ce te-ai despărţit de fraţi, rupând a lor unire?
Cum ai putut (bis) să te desparţi de-ntâia ta iubire?
Cum ai putut, când tu ştiai cuvântul ce te leagă,
cum ai primit (bis) să stai aşa viaţa ta întreagă? (bis)
De ce-ai fost slab şi n-ai luptat în vreme de ispită?
De ce-ai pierdut, (bis) de ce-ai lăsat comoara preţuită?
Cum ai putut uita acei ani mulţi de bucurie,
pe Domnul tău, (bis) pe fraţii tăi şi scumpa ostăşie? (bis)
Nu te-ai gândit ce fericiţi eraţi cu toţi nainte,
când toţi, cântând, (bis) mergeaţi uniţi de-aceleaşi legăminte?
Priveşte-amar la starea ta şi plângi şi-adu-ţi aminte
şi roagă-te (bis) să poţi afla tot ce-ai pierdut nainte. (bis)
600. PE UNDE-AI FOST?
Pe unde-ai fost pierdut şi dus de când nu te-a-ntâlnit Iisus?
Cu cine-ai mers şi-n calea cui, de când n-ai mers cu fraţii Lui? (bis)
Orice pas fără Hristos este păcătos,
orice pas fără Iisus la pierzare-i dus,
orice faci fără Iisus la pierzare-i dus.
Pe unde-ai fost şi ce-ai făcut de când nu te-ai rugat tăcut?
Cu cine-ai stat, cu ce stricaţi, de când te-ai despărţit de fraţi? (bis)
Ce-ţi face ochiul păcătos de când n-ai plâns lângă Hristos?
Spre ce-ţi merg paşii vinovaţi, de când te-ai despărţit de fraţi? (bis)
O, ce deşertăciune sunt atâtea zbateri pe pământ!
Ce pierdere şi geamăt greu e-un umblet fără Dumnezeu! (bis)
Cât încă ai un singur ceas, dă-I lui Hristos ce-a mai rămas;
şi cât o lacrimă mai ai, s-o plângi pe drumul către rai. (bis)