401. ŢARA MINUNATĂ
Ţara minunată, Raiul sfânt de Sus,
ne-o vei da odată, Preaiubit Iisus.
Şi acolo-n ea,
veşnic vom putea
să-Ţi cântăm cu dor,
Drag Mântuitor.
Ţara fericită care ne-ai promis
este mai slăvită decât orice vis.
Ţara luminoasă unde-n veci vom fi
este mai frumoasă decât pot gândi.
Ţara iubitoare unde vrem să fim
ca pe-o-mbrăţişare dulce o dorim.
Ţara mult dorită, paradis nespus,
dă-ne-o fericită, Preaiubit Iisus!
Ţara Minunată fă s-o moştenim,
Faţa-Ţi adorată veşnic s-o privim!
402. SUS ÎN ŢARA MINUNATĂ
Sus în Ţara Minunată, sus în ceruri, sus,
este Bunul nostru Tată, sus în ceruri, sus. (bis)
El mereu ne ocroteşte, sus, din cer de sus,
ne ascultă şi ne creşte, sus, din cer de sus. (bis)
Avem pe Iisus Cel Dulce, sus în ceruri, sus,
Care bucurii ne-aduce, sus, din cer de sus. (bis)
Avem Duhul Sfânt ce-n viaţă, sus, din ceruri sus,
ne păzeşte şi ne-nvaţă, sus, din cer de sus. (bis)
Sus e scumpa noastră Ţară, sus în ceruri, sus,
cu o dulce primăvară, sus în ceruri, sus. (bis)
De aceea, viaţa toată, sus în ceruri, sus,
nălţăm inima curată Domnului Iisus. (bis)
403. IISUS ÎŢI VEDE PAŞII
Iisus îţi vede paşii şi-i numără mereu;
copilul meu, ascultă: să fugi de orice rău!
Iisus ţi-ascultă vorba şi-o scrie-n Cartea Lui;
fetiţa mea, ascultă: tu rele să nu spui!
Iisus îţi ştie gândul şi îngeraşul Său;
copilul meu, ascultă: să nu gândeşti vreun rău!
Iisus cunoaşte fapta ce faci tu şi-o gândeşti;
fetiţa mea, ascultă: de rău să te fereşti!
Dacă-L iubiţi pe Domnul şi vreţi la Sânul Său,
copiii mei, oriunde, feriţi-vă de rău!
404. DRAG COPIL ORFAN
Drag copil orfan, sufleţel sărman, tu eşti fără mamă,
glasul tău sfârşit, sufleţel zdrobit, în zadar o cheamă…
Voi, ce-l întâlniţi, dulce să-i vorbiţi,
blând să-l ocrotiţi, buni părinţi să-i fiţi!
Astfel şi de voi va-ngriji apoi,
când veţi fi la greu, Tatăl-Dumnezeu.
Drag copil rămas, suflet de pripas, tu eşti fără tată,
ochii tăi plângând, peste tot, la rând, în zadar îl cată…
Drag copil străin, sufleţel de chin, tu eşti fără casă.
Tatăl-Dumnezeu va veghea mereu şi El nu te lasă…
405. VÂNTULE CE ZBORI UŞOR
Vântule ce zbori uşor,
du-mi cântarea mea de dor
Bunului Mântuitor!
Sus, mai sus, sus, mai sus,
lui Iisus, lui Iisus, lui Iisus,
Bunului Mântuitor.
Munţilor cu frunţi de nea,
înălţaţi cântarea mea
Celui mai iubit de ea!
Sus, mai sus, sus, mai sus,
lui Iisus, lui Iisus, lui Iisus,
Celui mai iubit de ea.
Cerule cu drag senin,
du-mi al dragostei suspin
Celui Căruia mă-nchin!
Sus, mai sus, sus, mai sus,
lui Iisus, lui Iisus, lui Iisus,
Celui Căruia mă-nchin…
406. CÂND FULGERĂ ŞI TUNĂ
Când fulgeră şi tună, şi vine ploaia grea,
închide uşa, mamă, şi stai cu mine-aşa!
Închide uşa, mamă, şi hai să ne rugăm,
ca Domnul să ne-ajute cu bine să scăpăm!
Când noaptea-i furtunoasă, ascultă când te chem
şi roagă-te cu mine, c-atuncea nu mă tem!
Când seara ne va prinde în loc făr-ajutor,
te roagă, mamă dulce, şi-o să scăpăm uşor!
Când fruntea mea-i fierbinte, când suflu greu şi gem,
te roagă lângă mine, cu tine nu mă tem!
Când voi fi dus de-acasă, stând singură, plângând,
te roagă, mamă dulce, şi-am să mă-ntorc curând!
407. ŢI-ADUCI AMINTE, MAMĂ?
Ţi-aduci aminte, mamă, de vremea fericită
când mă ţineai în braţe şi păru-mi sărutai,
când nu aveai pe lume fiinţă mai iubită,
nici ochi mai plini de farmec şi nici mai dulce grai?
Ţi-aduci aminte, mamă, (bis) când păru-mi sărutai?…
Ţi-aduci aminte, mamă, cum te ţineam cuprinsă
să spui cu mine seara duioase rugăciuni
şi cum, în nopţi de veghe, sub candela aprinsă,
lăsai să-ţi cadă lacrimi pe-o carte din străbuni?
Ţi-aduci aminte, mamă, (bis) ce sfinte rugăciuni?
De-atunci, trecură anii ca frunza scuturată
şi-au troienit să-mi stingă credinţa de copil,
dar, într-o zi de taină, scânteia de-altădată
s-a prefăcut în soare şi albe flori de-april,
urcând o nouă treaptă (bis) credinţa de copil.
Dar ochii tăi par astăzi acoperiţi de ceaţă
şi mă privesc cu teamă ca nişte ochi străini
şi caut ochii mamei să-i văd din nou în faţă
cum mă priveau odată de duioşie plini,
dar ochii tăi par astăzi (bis) ca nişte ochi străini.
O, vino iarăşi, mamă, de braţul meu cuprinsă,
să-ngenunchem alături, ca-n vremea ce s-a dus,
şi vom simţi în suflet o candelă aprinsă
ce ne va duce-odată în Ţara lui Iisus!
O, vino astăzi, mamă, (bis) cu mine la Iisus!
408. CUVÂNTUL BUN AL MAMEI
Cuvântul bun al mamei nu-l lepăda, copile,
cât va mai fi pe lume să ai urechi şi zile!
Ci-nseamnă-ţi-le bine, să i le-asculţi pe toate,
că nu-i pe lume nimeni ca ea să ţi le-arate. (bis)
Nici pilda bună-a tatei n-o lepăda-n viaţă,
spre tot ce-i vrednicie s-o ai mereu în faţă,
ci calea bună-n care părinţii te-ndrumează
cu inima întreagă iubeşte-o şi-o urmează! (bis)
Căci fericit e numai acel ce-şi preţuieşte
părinţii şi credinţa prin care Domnu-l creşte. (bis)
409. SFATUL TATĂLUI
Sfatul tatălui, în viaţă,
totdeauna să-l asculţi,
n-ai ca el mai bun prieten,
oricât ai avea de mulţi!
N-ai ca el mai bun profesor,
cât sunt alţii de-nvăţaţi,
el te-nvaţă tot ce-i bine
şi spre ce să nu te-abaţi.
El ţi-arată ce e vrednic,
el te-ntoarce de la rău,
cât îl ai, înseamnă-ţi bine
pilda şi cuvântul său!
Căci nimic nu-nlocuieşte
în viaţa ta, îţi spun,
vrednicia şi-adevărul
ce te-nvaţă tatăl bun…
410. BINECUVÂNTAŢI PĂRINŢII
Binecuvântaţi părinţii toată viaţa pe pământ –
e porunca şi povaţa şi dorinţa Celui Sfânt.
Fericiţi vor fi copiii ce părinţii şi-i cinstesc,
fericiţi vor fi părinţii ce copiii-n Domnu-şi cresc.
Binecuvântaţi părinţii, dragoste să le-arătaţi,
căci atunci veţi fi-n viaţă şi voi binecuvântaţi.
Binecuvântaţi părinţii chiar, şi când vă este greu,
căci, atunci când faceţi astfel ascultaţi pe Dumnezeu!
Binecuvântaţi părinţii, şi-i iubiţi, şi-i ajutaţi,
căci oricât de mult le-aţi face, n-aţi plăti ce datoraţi!
Binecuvântaţi părinţii, chiar şi-atunci când nu mai sunt,
cu iubire şi cu lacrimi nu uitaţi al lor mormânt!
411. NICI UN SOARE NU-I PE LUME
Nici un soare nu-i pe lume, să te lumineze-aşa,
ca privirea mamei bune în întunecarea ta.
Mamei bune, mamei bune,
ca privirea mamei bune în întunecarea ta…
Nici un foc nu este-n lume, să te încălzească-aşa,
ca iubirea mamei bune în nefericirea ta.
Mamei bune, mamei bune,
ca iubirea mamei bune în nefericirea ta.
Nici un cântec nu-i pe lume, să te-nvioreze-aşa,
ca urarea mamei bune în sărbătorirea ta.
Mamei bune, mamei bune,
ca urarea mamei bune în sărbătorirea ta.
Nici putere nu-i pe lume, să te mai ajute ca
rugăciunea mamei bune în înstrăinarea ta.
Mamei bune, mamei bune,
rugăciunea mamei bune în înstrăinarea ta.
Preţuieşte-o, căci pe lume doar o mamă poţi avea!
Ei îi eşti dator iubirea cât eşti tu şi cât e ea.
Mamei bune, mamei bune,
ei îi eşti dator iubirea cât eşti tu şi cât e ea.
412. MAMA
Mi-ai cântat cu glas de lacrimi, legănându-mă alene,
alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene…
Şi mi-ai plâns înfiorată cântecele duioşiei,
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.
Mamă, mamă, dulce mamă…
de-ai trezit în al meu suflet, cald, fiorul armoniei.
Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii şi Scriptură,
a lui Dumnezeu iubire ele-n inimă-mi crescură.
În singurătatea serii, luminat de raza lunii,
m-ai făcut să simt puterea şi odihna rugăciunii.
Mamă, mamă, dulce mamă…
m-ai făcut să simt puterea şi odihna rugăciunii.
De durerea altor lacrimi te-am văzut plângând pe tine
şi de-atuncea port durerea altora şi eu în mine.
Pentru adevăr, întruna, te-am văzut fără de teamă
şi de-atunci ştiu c-adevărul e curaj şi luptă, mamă.
Mamă, mamă, dulce mamă…
şi de-atunci ştiu c-adevărul e curaj şi luptă, mamă…
… A trecut în urmă vremea şi-ntr-o toamnă grea, târzie,
m-a răpit de lângă tine lumea largă şi pustie.
Ai vărsat atunci, amare, mii de lacrimi în năframă
şi cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mamă.
Mamă, mamă, dulce mamă…
şi cu inima zdrobită m-ai pierdut în zare, mamă.
Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură,
multe şoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură;
dar din mii de lucruri scumpe, de fiinţe şi de nume,
tu-mi rămâi mereu fiinţa cea mai mult iubită-n lume.
Mamă, mamă, dulce mamă…
tu-mi rămâi mereu fiinţa cea mai mult iubită-n lume.
…Astăzi, tot străin, şi singur, şi departe sunt de casă,
dar sunt fericit, măicuţă, c-azi şi tu eşti credincioasă
şi că ştiu că-odată-n ceruri, unde nu mai sunt suspine,
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiţi, cu tine.
Mamă, mamă, dulce mamă…
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiţi, cu tine.
Dumnezeu să-ţi dăruiască, scumpă mamă, mângâiere,
mâna Lui să-ţi şteargă ochii de-orice lacrimi de durere;
să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie!
Cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie!
Mamă, mamă, dulce mamă…
Cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie!
413. CE SĂ-ŢI ADUC EU, MAMĂ?
– Ce să-ţi aduc eu, mamă, napoi când am să vin
de unde merg departe? (bis) // – Obrazul tău senin. // (bis)
– Ce să-ţi aduc eu, mamă, când am să-ntorc cândva,
să-ţi fac o bucurie? – Curată faţa ta.
– Ce să-ţi aduc eu, mamă, să-ţi bucur ochii dulci?
– Credinţa şi iubirea, (bis) // curate cum le duci. // (bis)
Nimic din ce prin lume ieşi-va-n calea ta
să nu-ţi umbrească faţa, nici inima să-ţi ia!
Nici să nu-ţi laşi prin lume, oricât vei fi-ncercat,
iubirea şi credinţa (bis) // cu care mi-ai plecat. // (bis)
Nici chinuri, nici ispite, nici loc de sus sau jos
să nu te poată rupe de fraţi şi de Hristos!
414. MERGI, FIUL MEU
Mergi, fiul meu, în pace, dar pe cale
dreptar să-ţi iei cuvântul ce ţi-l spun,
să-ţi faci din el merindea vieţii tale
şi perna ta şi prietenul tău bun!
Nu-i rai atunci când ai noroc în viaţă,
nu-i iad atunci când eşti nenorocit,
nu totdeauna lacrimi s-ai pe faţă,
nici totdeauna zâmbet fericit.
Adeseori e rău că-ţi merge bine
şi-arareori nu-i bine că ţi-e rău,
dar nu cârti, sunt mulţi mai trişti ca tine
iar mai voioşi puţini în jurul tău!
Fii prieten bun la cât mai mulţi se poate,
dar prieteni buni cât mai puţini să-ţi faci,
lui Dumnezeu dezvălu-I-le toate,
dar oamenilor toate să le taci!
Datori să-i faci pe toţi faţă de tine,
dar tu dator să nu fii nimănui;
de taina lui ascultă-l pe-orişicine,
dar taina ta la nimeni să nu-ţi spui.
Nu-ţi dezlega viaţa de iubire,
dar inima să nu ţi-o legi de-un loc;
norocu-n lume-i fără fericire,
iar fericirea-i fără de noroc…
Mergi, fiul meu, în pace, dar pe cale,
de vei păzi cu grijă sfatul meu,
oricâte-ar fi primejdiile tale,
te va scăpa din toate Dumnezeu!…
415. APĂRĂ, IUBIT IISUS
Apără, iubit Iisus, tineretul Tău supus, (bis)
că-ndârjite vin ispite pregătite a-l lovi;
fă mai tare duhul care la-ncercare va slăbi!
Ţine-n lumea de păcat, tineretul tău curat, (bis)
că-ndârjite vin ispite pregătite a-l lovi;
fă mai tare duhul care la-ncercare va slăbi!
Du-Ţi pe drumul luminos tineretul credincios, (bis)
că-ndârjite vin ispite pregătite a-l lovi;
fă mai tare duhul care la-ncercare va slăbi!
Fă-l, iubit Mântuitor, tineret biruitor, (bis)
că-ndârjite vin ispite pregătite a-l lovi;
fă mai tare duhul care la-ncercare va slăbi!
416. CU SUFLET ALB
Cu suflet alb de nevinovăţie, înfioraţi de-atâtea frumuseţi,
vin tinerii ca să-Ţi aducă Ţie, Iisuse, zorii altei tinereţi. (bis)
Iisus iubit, ca roua-mbelşugată venim ca să-Ţi aducem Ţie-n dar,
în orice piept o jertfă ne-nfricată şi-n orice sân un crin pe-al Tău altar. (bis)
Venim din văi de moarte şi ruine, cu ochi scăldaţi în haru-Ţi minunat,
că noi şi sfinte bucurii în Tine şi-o nouă fericire ne-am aflat. (bis)
Din toate cele patru părţi de lume suim spre Tine mii şi mii de mii,
având pe buze-Acelaşi dulce Nume şi-n piept aceleaşi sfinte bucurii. (bis)
Sub Crucea Ta, aducem fiecare potirul alb al crinilor din noi,
să-l umpli Tu cu sfânta-nflăcărare şi să ne-arunci în lupta Ta apoi. (bis)
Să ne jertfeşti deplin şi tuturora, pământul pentru cer să-l cucerim,
privind cu ochii-n lacrimi aurora cerescului dorit Ierusalim. (bis)
Să biruim şi moarte şi urgie, ştiind că în curând noi vom purta,
pe frunte-n fericita veşnicie, cununi de slăvi şi sărutarea Ta… (bis)
417. IISUS IUBIT
Iisus iubit, a noastră tinereţe, sub Crucea Ta, ca jertfă Ţi-am adus,
din strălucirea Sfintei Tale Feţe, Tu-mbrac-o-n slava zărilor de Sus! (bis)
E singurul dar ce-Ţi putem aduce în schimbu-atâtor veci de frumuseţi
ce ne-ai gătit prin Jertfa de pe Cruce în cerul nesfârşitei tinereţi. (bis)
Condu-ne Tu pe drumuri de lumină, spre culmi cereşti de har să năzuim
şi-aprinde-n noi dorinţa Ta divină, din slăvi în slăvi spre Tine să păşim. (bis)
În ochi ne dă lumina fericirii, în piept puteri de jertfă să ne-adui,
în duh şi-n glas, chemările iubirii şi-apoi în lumea urii să ne pui. (bis)
Te vom mărturisi la-ntreaga lume cu-avânt şi cu curaj nebiruit,
muri-vom pentru dulcele Tău Nume tot fericiţi precum am şi trăit… (bis)
418. TINERI DRAGI
Tineri dragi aleşi de Domnul să-L slujiţi mergând în Sus,
lepădaţi ce vă dă lumea şi luaţi ce dă Iisus!
Să alegeţi calea crucii, urmând Domnului Hristos,
fiecare după Domnul ducând crucea bucuros!
Dac-au să vă-nţepe spinii, fericiţi priviţi în Sus,
pilda voastră va fi-ndemnul pentru mulţi către Iisus.
Cel ce va cădea sub cruce se ridice bucuros,
ridicarea lui e-ndemnul pentru alţii spre Hristos.
Fericiţi mărturisiţi-L până veţi ajunge Sus;
slujba voastră-ncununată va fi-n ceruri de Iisus!
Tineri dragi aleşi de Domnul să-L vestiţi în lume jos,
lepădaţi tot ce dă lumea şi iubiţi ce dă Hristos!
419. NE-AI NINS PE CALEA TINEREŢII
Ne-ai nins pe calea tinereţii cu cele mai frumoase flori,
Iisus, din zorii dimineţii ne faci viaţa sărbători. (bis)
Fii binecuvântat, (bis) Iisus, ce fericire ne-ai adus!
De-al nostru cânt înlăcrimat, // fii binecuvântat! // (de 3 ori) (bis)
Ne-ai nins pe calea bucuriei cu cele mai divine stări,
că tot cuprinsul veşniciei ni-e-mbrăţişare şi cântări. (bis)
Ne-ai nins stând pe genunchi cu fraţii cu-nlăcrimate bucurii,
ce nasc din inimi adoraţii spre clipa când ai să revii. (bis)
Ne-ai nins peste durerea noastră cu cel mai cald şi sfânt alin,
de-am înălţat spre zarea-albastră un imn din orişice suspin. (bis)
Privim voioşi peste clipita ce înc-o mai avem de dus
şi-ntâmpinăm cântând slăvita minune când va ninge-n Sus. (bis)
420. PRIETEN TINEREŢII MELE
Prieten tinereţii mele şi lacrimilor mele dor,
şi soţ singurătăţii grele, Te cânt, Iisus, şi Te ador!
Ce n-am putut nici mamei spune, atât de-adânc, de cald şi des,
am spus iubirii Tale bune, simţindu-mi sufletu-nţeles. (bis)
În anii de răscruci amare, cu sufletul zdrobit de tot,
la nimeni negăsind crezare, la Tine am ştiut că pot.
Ce nimeni n-a mai fost altcine să-mi fie-n ceasul disperat,
ai fost Tu-n stare pentru mine, căci m-ai iubit cu-adevărat. (bis)
Ţi-aş spune-n nu ştiu ce cuvinte de adorare şi fior
cât mi-e iubirea de fierbinte, dar nu pot cât Îţi sunt dator.
Prieten tinereţii mele, cu cât mi-ai dat şi mi-ai adus,
al Tău sunt eu, a Tale-s ele, pe vecii toţi, pe toţi, Iisus!… (bis)
421. IUBITE, CÂND VEI FI DEPARTE
Iubite, când vei fi departe, de sori şi de lumini încins,
adu-ţi aminte prima rază // în suflet cine ţi-a aprins. // (bis)
Când vei fi-ajuns pe culmea naltă spre care-ai vrut şi te-ai luptat,
adu-ţi aminte mâna care // la primii paşi te-a ajutat. // (bis)
Când vei fi-ajuns stăpân pe harul cereştii lumi de melodii,
adu-ţi aminte cine-n suflet // ţi-a scris întâile-armonii. // (bis)
Când vei fi-ajuns cu-ntreg hotarul vieţii tale înflorit,
adu-ţi aminte ochii care // întâii crini ţi-au răsădit. // (bis)
Când dragostea-ţi va umple viaţa cu tot cuprinsu-i minunat,
adu-ţi aminte sânu-acela // ce te-a-ncălzit şi legănat. // (bis)
Adu-ţi mereu, adu-ţi aminte şi niciodată nu uita,
cât preţ, ce jertfe şi ce lacrimi // s-au dat spre fericirea ta! // (bis)
422. ÎN SLUJBA TA
În slujba Ta, Iisuse,
de tineri am pornit,
îndreaptă-ne Tu paşii
pe drumul Tău slăvit;
cu-a Ta putere umple
Cuvântul ce-l purtăm,
lumină şi iubire
mereu să semănăm.
Să spunem tuturora
de harul Tău bogat,
să vină toţi să afle
iertare de păcat;
să ducem pân-la moarte
mărturisirea Ta
în slujba mântuirii,
învredniciţi de ea.
Cu-o dragoste fierbinte
şi-un suflet fericit,
să-Ţi dăruim, Iisuse,
tot ce ne-ai dăruit.
Ca, la sfârşitul luptei
măreţ încununat,
să moştenim răsplata
spre care-am alergat.
423. GRĂBIŢI-VĂ SĂ CREŞTEŢI
Grăbiţi-vă să creşteţi, viteji ostaşi de mâne,
mai repede s-ajungeţi la sabie şi scut,
căci lupta-i grea, iar golul mereu mai trist rămâne
când cade sau trădează alt nume cunoscut.
Grăbiţi-vă să creşteţi, credinţa vă aşteaptă
să zguduiţi din moarte orbite conştiinţi,
să dezgropaţi eroic străbuna cale dreaptă,
s-aprindeţi iarăşi torţa purtată de părinţi!
Grăbiţi-vă să creşteţi, căci flacăra străbună
îngheaţă lâng-altarul străpuns şi profanat;
legaţi cu Viitorul Trecutul – şi-mpreună
acoperiţi Prezentul netrebnic şi-apostat!
Grăbiţi-vă să creşteţi, să ridicaţi Solia,
şi sabia, şi scutul ce-au fost pierdute laş,
de cei ajunşi nevrednici în slujba şi-n orbia
vrăjmaşului Luminii, viclean şi ucigaş!
Grăbiţi-vă să creşteţi cu mintea sănătoasă,
cu inima curată şi braţ nebiruit,
să duceţi voi Lucrarea unită şi frumoasă,
cum noi n-am fost în stare, spre Ţelul strălucit!
424. O, CE VESTE MINUNATĂ
O, ce Veste Minunată de la Vifleem s-arată!
Cerul strălucea, îngerul venea pe-o rază curată. (bis)
Când Iosif şi cu Maria au sfârşit călătoria,
într-un mic sălaş din acel oraş S-a născut Mesia. (bis )
Păstorii, cum auziră, spre sălaşul sfânt porniră,
unde au aflat Pruncul luminat şi Îl preamăriră. (bis)
În coliba păstorească vrut-a Tatăl să Se nască
Fiul Său Cel Sfânt, nouă pe pământ, să ne mântuiască. (bis)
E Iisus, Păstorul Mare, turmă ca El nimeni n-are;
noi Îl lăudăm şi ne închinăm cu credinţă tare… (bis)
425. TREI PĂSTORI
Trei păstori se întâlniră şi aşa se sfătuiră,
raza soarelui, floarea câmpului şi aşa se sfătuiră:
„Haideţi, fraţilor, să mergem, floricele să culegem!
Raza soarelui, floarea câmpului, floricele să culegem!
Şi să facem o cunună, s-o-mpletim cu voie bună!
Raza soarelui, floarea câmpului, s-o-mpletim cu voie bună!
Şi s-o ducem lui Hristos, să ne fie de folos!
Raza soarelui, floarea câmpului, să ne fie de folos!…“
426. NOUĂ AZI NE-A RĂSăRIT
Nouă azi ne-a răsărit
Domnul Iisus Hristos,
Mesia Cel mult dorit,
Domnul Iisus Hristos.
Din Fecioară S-a născut
Domnul Iisus Hristos,
Dumnezeu om S-a făcut,
Domnul Iisus Hristos.
În scutece S-a-nfăşat
Domnul Iisus Hristos,
şi în iesle S-a culcat
Domnul Iisus Hristos.
Cum e robul S-a smerit
Domnul Iisus Hristos
şi pe noi ne-a mântuit,
Domnul Iisus Hristos.
Lăudaţi-L jos şi Sus,
Domnul Iisus Hristos,
El viaţa ne-a adus,
Domnul Iisus Hristos!
Noi cu toţii ne-nchinăm,
Domnul Iisus Hristos,
Îl cinstim şi-L lăudăm,
Domnul Iisus Hristos.
427. VIFLAIME, VIFLAIME
Viflaime, Viflaime, cum de n-ai primit în tine
pe Fecioara Maria să nască pe Mesia? (bis)
N-ai ştiut tu, Viflaime, cu câtă dragoste vine
cea mai sfântă-ntre fecioare, a Domnului Născătoare? (bis)
N-ai primit tu, Viflaime, în casele tale bune,
să-I dai un pic de sălaş celui mai Sfânt Copilaş! (bis)
Pat moale pe fân uscat numai vitele I-au dat,
lumină I-a dăruit Steaua de la Răsărit. (bis)
Peştera întunecoasă a fost a Domnului casă
la venirea Sa în lume, din vina ta, Viflaime!… (bis)
428. CERUL ŞI PĂMÂNTUL
Cerul şi pământul (bis)
în cântec răsună,
îngeri şi oameni (bis)
cântă împreună:
Hristos Se Naşte,
Domnul coboară,
îngerii cântă,
magii Îl adoră,
păstorii-aleargă,
ieslea o-nconjoară
mari minuni se întâmplară.
Din Răsărit vin (bis)
magi cu bucurie,
cu dar de smirnă, (bis)
aur şi tămâie.
Hristos Se Naşte, (bis)
veniţi la-nchinare
cu vesel suflet, (bis)
veselă cântare.
429. ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS
Astăzi S-a născut Hristos, Mesia, chip luminos,
lăudaţi şi cântaţi, şi vă bucuraţi! (bis)
Mititel şi-nfăşeţel în scutec de bumbăcel,
lăudaţi şi cântaţi, şi vă bucuraţi! (bis)
Vântul bate, nu-L răzbate, neaua ninge, nu-L atinge,
lăudaţi şi cântaţi, şi vă bucuraţi! (bis)
Şi, de-acum până-n vecie, slava Domnului să fie,
lăudaţi şi cântaţi, şi vă bucuraţi! (bis)
430. NOAPTE DE VIS
Noapte de vis, timp preasfânt, toate dorm pe pământ,
doar două inimi veghează, Pruncul dulce visează
într-un leagăn de cânt. (bis)
Noapte de vis, timp preasfânt, Dumnezeu râde blând,
pieptu-I varsă iubire, lumii-i dă mântuire,
pacea-n ea aducând. (bis)
Noapte de vis, timp preasfânt, păstoraşi vin cântând,
îngerii cântă osana, nouă vestesc bucuria:
Domnul e pe pământ. (bis)
431. SEARA CRĂCIUNULUI NOST’
Seara Crăciunului nost’ (bis)
mare bucurie-a fost. (bis)
Şi-a fost bucurie-n lume (bis)
pentru-acea mare Minune. (bis)
Şi-a pornit călătoria (bis)
Iosif cu Sfânta Maria (bis)
şi s-au dus într-un oraş, (bis)
să ceară puţin sălaş. (bis)
Oraşul era plin tare, (bis)
loc pentru ei nimeni n-are. (bis)
Şi s-au dus la cei săraci (bis)
într-un grajd cu oi şi vaci. (bis)
Şi-acolo-a născut Maria (bis)
pe Iisus Hristos – Mesia. (bis)
Veniţi toţi să-L lăudăm, (bis)
de El să ne bucurăm! (bis)
432. VENIŢI ASTĂZI, CREDINCIOŞII
Veniţi astăzi, credincioşii, // să săltăm, // (bis)
de Naşterea lui Hristos ne bucurăm. (bis)
Veniţi cu toţi pe Mesia // să-L vedem, // (bis)
pe Hristos cu umilinţă să-L lăudăm. (bis)
Căci El astăzi în Vifleem // S-a născut, // (bis)
precum au vestit proorocii de demult. (bis)
Îngeri şi păstori cântare // I-au adus // (bis)
şi noi să-I cântăm: «Mărire întru cei de Sus!»; (bis)
«Pace şi bunăvoire // pe pământ», // (bis)
că azi S-a născut în iesle Domnul Sfânt. (bis)
433. IA SCULAŢI, VOI, CE DORMIŢI
Ia sculaţi, voi, ce dormiţi, florile dalbe,
îngerii să-i auziţi, florile dalbe,
cum vă cântă de frumos, florile dalbe,
de Naşterea lui Hristos, florile dalbe.
Auziţi un glas de Sus, florile dalbe,
astăzi S-a născut Iisus, florile dalbe,
îngerii cu graiul lor, florile dalbe,
vă vestesc Mântuitor, florile dalbe.
Ei vă-ndeamnă fericiţi, florile dalbe,
pe Mesia să-L primiţi, florile dalbe,
cu păstorii să-L căutaţi, florile dalbe,
inima sălaş să-I daţi, florile dalbe.
Şi cu magii să-L cinstiţi, florile dalbe,
Slava Lui s-o dobândiţi, florile dalbe!
Mântuirea s-o aflaţi, florile dalbe,
cu El să vă bucuraţi, florile dalbe!
434. CÂND TE-AI NĂSCUT
Când Te-ai născut, Iisuse, şi îngerii de Sus
cântarea minunată a Păcii ne-au adus,
s-a bucurat pământul… De mii de ani dorea
să vină să-l cuprindă odată Pacea Ta.
Doreau să vină munţii şi apele-o doreau,
şi câmpul, şi pădurea, şi toate-o aşteptau…
Iar Tatăl o trimise prin Tine, Fiu Plăcut,
toţi îngerii-o vestiră… Dar lumea nu Te-a vrut.
N-a vrut să Te iubească, n-a vrut a Te urma
pe Tine, Domnul Păcii, şi n-au vrut pacea Ta;
ci mulţi se învrăjbiră şi mulţi s-au tulburat,
la porţi închise Pacea mereu plângând a stat.
Iar azi, ca niciodată, Iisuse, însetăm
de Pacea Ta, de pacea pe care-o aşteptăm…
O, dă-ne-o iarăşi, Doamne Iisuse, cum au spus,
odată îngeraşii când coborau de Sus!…
435. PE DRUM LUNG
Pe drum lung şi-ndepărtat Maica Fiul şi-a luat,
căci vrăjmaşii gând şi-au pus să-L omoare pe Iisus. (bis)
Vino, dulce, vino, dulce îngeraş,
să fugim, să fugim de cel vrăjmaş
până trece, până trece vremea sa
şi răsplata-şi va lua!
Tatăl Sfânt L-a ocrotit până-n locul pregătit
şi L-a-ntors în ţara Sa când cel rău nu mai era. (bis)
Doamne, Tu pe-ai Tăi nu-i laşi nimiciţi de-ai lor vrăjmaşi,
uneori i-nstrăinezi, dar oriunde Tu-i veghezi. (bis)
Vremea greului trecând, Tu-i vei izbăvi-n curând
Sus în Sfântul Tău Lăcaş unde nu-i nici un vrăjmaş. (bis)
436. O, SFÂNT COLIND
O, Sfânt Colind îndepărtat din Noaptea Neuitată,
ce fericit Te-am colindat, Copil bălai cu glas curat,
când trei păstori umblau prin zori cu Vestea Minunată!
Colind frumos pentru Hristos
cântat de suflet credincios,
colind curat şi-ndurerat
cântat prin loc înstrăinat.
O, Praznic Sfânt şi Luminos al Naşterii slăvite,
ce fericit şi ce duios ne-aduci pe Maica şi Hristos,
când dăruieşti trăiri cereşti credinţei neclintite!
O, Sfânt Copil Dumnezeiesc cu Maica lângă Tine,
ce-adânc şi tainic retrăiesc fiorul unic şi ceresc,
din Noaptea care v-aducea aievea şi la mine!
O, Sfânt Colind, o, dalbe flori, o, Maică Preacurată,
când vin a’ voastre Sărbători, v-aştept mereu cu noi fiori,
s-aduceţi iar cerescul har ce-l aduceaţi odată!
437. VINE FIUL SFÂNTULUI
Vine Fiul Sfântului, Soarele pământului,
vine-n ieslea mieilor Regele Iudeilor
cu Maica Iubirilor, taina mântuirilor.
Ce-I aducem Lui? Raza soarelui,
floarea câmpului –
florile dalbe, florile dalbe.
Noi aducem Fiului florile pustiului,
închinarea zorilor, adorarea norilor,
tremurul suspinului şi cununa spinului.
Pentru raza părului – nimbul adevărului,
pentru jurul brâului – cununiţa grâului,
pentru Domnul Cerului – ascuţişul fierului.
Vine Fiul Domnului, mântuirea omului;
şi darul primiţilor – Crucea răstigniţilor
şi plata pământului – lespedea mormântului.
438. LÂNGĂ IESLEA MINUNATĂ
Lângă Ieslea minunată ne-adunăm,
lin colindul Sfintei Naşteri colindăm.
Doarme Fiul lâng-al Maicii sân duios,
soare dulce pare Faţa lui Hristos.
Doamne, Doamne, şi noi Ţie ne-nchinăm
când colindul Sfintei Naşteri colindăm.
Cântă îngerii Osanei imnul sfânt:
„Slavă Ţie-n Cer şi pace pe pământ!“
Cântă şi păstorii cântec fericit:
„Slavă Ţie, Sfânt Mesia Mult-Dorit!“
Cântă magii, aducându-I darul lor:
„Slavă Ţie, Împăratul tuturor!“
Cântă steaua cu lumina peste cer:
„Slavă Ţie, Soare Veşnic – lerui-ler!“
Cântă Cerul şi pământul Sus şi jos:
„Slavă, cinste şi-nchinare lui Hristos!“
Numai Maica simte semnul profeţit:
umbra crucii peste Fiul adormit.
439. CINE VINE, CINE?
– Cine vine, cine? – Trei umbre străine
şi ne cer sălaş pentr-un Copilaş, florile dalbe, florile dalbe… (bis)
– Nu-i loc în sălaş, numa-n stăuraş,
între vaci şi oi, pe păiţe moi, florile dalbe, florile dalbe… (bis)
Albul scutecel tremură pe El,
Fiul Sfânt la sân tremură pe fân, florile dalbe, florile dalbe. (bis)
Tânără Fecioară dulce-I înfăşoară
scutecel de in cu miros de crin, florile dalbe, florile dalbe. (bis)
Scutecel de zori cu miros de flori,
aşternut micuţ, cojocel călduţ, florile dalbe, florile dalbe. (bis)
Domnul-Copilaş vine-n stăuraş,
printre miei şi oi, vine pentru noi, florile dalbe, florile dalbe. (bis)
440. COPIL IUBIT
Copil iubit cu ochi senini, Tu vii din nou printre străini,
în peşteră, pe paie reci, Tu iarăşi capul Ţi-l apleci. (bis)
Dar astăzi magii nu mai vin şi nici păstori să-Ţi cânte lin,
Copil iubit cu ochi senini, Tu vii străin printre străini. (bis)
Copil Iubit cu chipul blând, Te naşti şi azi ca oarecând,
de mii de ani, în chip sărman, Tu vii în lume an de an. (bis)
Şi ştii că cei ce-Ţi cântă az’ scuipa-vor mâine-al Tău obraz;
şi totuşi Tu, Copil Preablând, cobori ca anii, rând pe rând. (bis)
Demult, cu suflet plin de dor, Te-ai coborât de mila lor,
în ieslea rece-ai fost culcat şi nimeni nu s-a-nduioşat. (bis)
La-ai Tăi, Iisuse, ai venit, ei, neştiind, Te-au răstignit.
Iar Tu, cu suflet plin de dor, iertând, cereai iertarea lor. (bis)
Copil iubit, Ceresc Hoinar, azi baţi la uşi închise iar.
O, Te-am văzut, Copil iubit, din mii de praguri izgonit… (bis)
La mii de uşi ai aşteptat, dar, în zadar! – erai uitat.
Azi tot mai mulţi Te-aruncă-afar’, Ceresc, şi Sfânt, şi Drag Hoinar! (bis)
Şi totuşi, iar, sub chip sărman, cobori la oameni an de an,
cu bine răul să-l plăteşti, să chemi, să ierţi şi să iubeşti… (bis)
Să-mparţi avutul Tău divin acelor ce la Tine vin,
murind pe cruce între hoţi, s-arăţi cât îi iubeşti pe toţi. (bis)
Copil Ceresc şi Sfânt Copil, ascuns sub chipul cel umil,
Tu baţi la toţi, dar toţi se-nchid, mai reci ca piatra lor din zid… (bis)
…O, mâine, şi ei, uşa Ta, pe veci închisă-o vor afla!
Azi plângi Tu starea-n care zac, dar mâine ei vor plânge-n veac. (bis)
441. MINUNATĂ-I NOAPTEA SFÂNTĂ
Minunată-i Noaptea Sfântă, minunată, minunată,
sfânta pace înveşmântă lumea toată, lumea toată;
umple bucurii cereşti inimile omeneşti;
Noapte Sfântă, tu-nfrăţeşti lumea toată.
Nălţătoare-i Noaptea Sfântă, nălţătoare, nălţătoare;
vin păstorii, îngeri cântă, ieslea-i soare ;
Steaua arde luminos, magii nalţă pe Hristos,
Maica-i raze, ceru-i jos, ieslea-i soare.
Bucurie-i Noaptea Sfântă, bucurie, bucurie,
Iadul cade, Moartea-i frântă pe vecie, pe vecie.
Profeţia s-a-mplinit, mântuirea ne-a venit,
Sfânt Mesia, fii slăvit pe vecie!
Îndurare-i Noaptea Sfântă, îndurare, îndurare;
cerul ne binecuvântă – haru-i mare, haru-i mare.
Inimile vă gătiţi pe Mesia să-L primiţi,
să vă facă fericiţi haru-I mare!…
442. LA CĂSUŢA UNDE-I NEAUA
La căsuţa unde-i neaua până-n tindă,
vine Fiul Dulce singur şi colindă:
Lerui, Doamne, ler, Eu cu drag din cer
vin pe orice ger lângă cel stingher;
lerui, Doamne, ler…
Lângă geamul unde lampa nu se-aprinde,
vine Fiul Dulce singur să colinde:
Lângă uşa unde nimeni nu se-opreşte,
vine Fiul Dulce singur şi grăieşte:
Lângă vatra rece unde nu-i o rază,
vine Fiul Dulce singur şi S-aşază.
Lângă plânsul singur fără liniştire
vine Fiul Dulce – şoaptă de iubire.
Lângă dorul singur fără sărbătoare
vine Fiul Dulce – har şi-mbrăţişare.
443. DULCE COPILAŞ CERESC
Dulce Copilaş Ceresc ce Te naşti pe lună,
vino, eu Îţi dăruiesc casa cea mai bună!
Vino, obrăjori de crin, mâini de albă floare,
vino, ochi de cer senin, dulce strop de soare!
Scump Iisus, Drag Iisus, dulce strop de soare… (bis)
Dulce Copilaş Ceresc ce Te naşti pe lume,
vino, iată, Te doresc fraţi, surori şi mume!
Dulce Copilaş Ceresc, Fiu de Maică Sfântă,
vino, cei ce Te primesc cu iubire-Ţi cântă!…
Vino, Copilaş Ceresc, harul re-nnoieşte
şi-ntreg neamul omenesc iartă-l şi-l sfinţeşte!…
444. S-A NĂSCUT
S-a Născut Cel Plăcut – // Fiul Sfânt, // (bis)
Har slăvit a venit pe pământ. (bis)
Lăudăm şi cântăm pe Hristos,
cu un cor – şi duios, şi voios.
El, de Sus, ne-a adus Har nespus, Har nespus,
lăudăm şi cântăm pe Iisus, pe Iisus… (bis)
Să-I cântăm şi să-I dăm // inima, // (bis)
dar iubit şi dorit El ne-o vrea. (bis)
Fericim şi cinstim // Maica Lui, // (bis)
care-a dat sân curat Domnului. (bis)
Voi, copii, mii şi mii, // să-L iubiţi // (bis)
pe Iisus cel de Sus, fericiţi! (bis)
Căci aşa ne va da // Dumnezeu // (bis)
Slava Sa, Ţara Sa, Raiul Său. (bis)
445. NOAPTE DE VISARE
Noapte de visare,
sfântă Întrupare,
de la cer o rază
ieslea luminează.
Lin şi iar lin, ce Copil Divin!
Maica-ncet doineşte,
Pruncu-n somn zâmbeşte.
Mugurel, singurel,
murmurel de cântecel.
Se-aud şoapte-afară,
magii lin coboară,
păstoraşi colindă
Vestea să se-ntindă.
Aură divină
străjuie-n grădină,
că-n văzduh o Cruce
printre spini străluce.
446. SFÂNTĂ MAICĂ, SFÂNT COPIL
Sfântă Maică, Sfânt Copil, dulce Taină Sfântă,
sufletul plecându-mi-l, gura mea Vă cântă:
Fiu Frumos şi Sfânt, Maică Preacurată,
ceruri şi pământ preamăresc cântând
Taina minunată. (bis)
Înfăşat în scutecaş de inuţ subţire,
vine Sfântul Copilaş, Miel pentru jertfire.
În grăjduţ cu mieluşei, păstoraşi de stână
dar călduţ I-aduc şi ei cojocel de lână.
Dulce Copilaş Ceresc şi Măicuţă bună,
ceruri şi pământ privesc Taina împreună.
Noi şi îngerii venim, înălţând osane,
şi din imnuri împletim dragostei coroane.
447. SPUNEŢI UNDE-I
Spuneţi unde-i (bis) Moş Crăciun, călători prin stele,
unde-i Cel (bis) Născut Preabun coborât din ele?
Domnul-Copilaş, Copilaş, Copilaş este-n stăuraş, stăuraş, stăuraş,
şi S-o arăta, arăta, arăta cui Îl va căuta, cui Îl va căuta…
Unde v-aţi (bis) oprit voi, magi, duşi de Steaua nouă?
Ce priviri (bis) aşa de dragi v-au dat pace vouă?
Ne-am oprit (bis) un ceas aici, în oraşul mare,
ne-a-nşelat (bis) Irod şi nici Steaua nu apare.
Spuneţi voi (bis) care-aţi trecut ieri spre biruinţă,
ce căinţă (bis) v-a cerut lipsa de credinţă?
Azi voi ştiţi (bis) unde-i Cel Bun şi-unde-i ieslea caldă.
Spuneţi unde (bis) Moş Crăciun dragostea şi-o scaldă?…
Voi ştiţi drumu (bis)-n Betleem peste spini şi cuie,
mergem şi noi (bis) să-I ducém smirnă şi tămâie.
448. ÎN NOAPTEA SFÂNTĂ DE CRĂCIUN
În Noaptea Sfântă de Crăciun,
pe drumul nins de lună,
trei magi călări, cu suflet bun,
aleargă împreună.
De unde vin, cum se numesc,
ce doruri îi frământă?
Spre iesle ei călătoresc
şi cerurile cântă.
Şi cântă inimile lor,
aprinsă-i bucuria,
că S-a născut Mântuitor,
azi S-a născut Mesia.
Veniţi, şi noi să-L lăudăm
pe Domnul cu iubire,
ca şi noi să ne bucurăm
de marea-I mântuire!
Mărturisindu-I vina grea,
la El aflăm iertare
şi vom vedea o nouă stea
pe cer cum ne răsare…
449. ASTĂZI VIN SĂ-MI PLEC GENUNCHII
Astăzi vin să-mi plec genunchii înaintea ieslei Tale,
Copilaş din altă lume, obosit de frig şi cale. (bis)
Şi-mi plec inima şi faţa, Copilaş din zarea-albastră,
şi mă-nchin cu umilinţă, Călător prin lumea noastră. (bis)
Nu am smirnă ca şi magii, nici tămâie şi nici aur,
lacrimile pocăinţei îmi sunt singurul tezaur. (bis)
Ţi le-aduc acum nainte cu sfială şi ruşine,
Copilaş venit din Ceruri să porţi Crucea pentru mine. (bis)
450. LA CĂSUŢA CARE
La căsuţa care pe Hristos primeşte,
Pruncul Sfânt coboară şi cu drag grăieşte:
Viaţa să vă fie numai bucurie,
Sfânta Sărbătoare – numai înălţare;
Anul care vine – numai roduri pline
de la Cel din Cer – lerui, Doamne, ler!
De la Tatăl unde-i numai desfătare,
peste voi să fie binecuvântare.
De la Raiul unde-i numai fericire,
binecuvântarea cea mai cu iubire.
De la cei de care-i inima legată,
binecuvântarea cea mai minunată.
De la clipa asta, până-n veşnicie,
binecuvântare peste voi să fie!
451. VENIŢI, COPII DIN LUME
Veniţi, copii din lume, cu ramuri de măslin,
slăviţi al Păcii nume şi Soarele divin!
Vestiţi din ţară-n ţară, cântaţi din neam în neam,
în cinstea Lui răsară al păcii verde ram!
Astăzi S-a născut Iisus (bis)
Cel ce pace ne-a adus; (bis)
osana, osana, osana-n Cerul sfânt
şi pace, şi pace, şi pace pe pământ.
Să vină dulce mieii la Staulul divin,
să zboare porumbeii cu ramuri de măslin!
Să cânte lumea toată, copiii-n dulce cor,
Iisus Hristos Se-arată, dând pace tuturor!
Hristos la noi coboară şi El e-al Păcii Crai,
copii din ţară-n ţară, cântaţi în dulce grai:
„Iisuse dulce, vină, şi-adu-ne-a’ Păcii zări,
să fie lumea plină de flori şi de cântări“!
452. ÎN NOAPTEA ASTA
În noaptea asta, S-a născut, în peşteră străină,
Acel prin Care-am cunoscut a Cerului Lumină.
În noaptea asta cor ceresc cântări alese cântă,
pe Dumnezeu Îl preamăresc cu bucurie sfântă.
Cântăm şi noi, o, Tată Sfânt, nespusa Ta iubire,
ce Se-ntrupează pe pământ s-aducă mântuire.
Şi-L preamărim pe Cel Dorit ce-n Vifleem răsare,
căci Harul Lui ne-a dăruit o veşnică iertare.
Primeşte sfintele cântări ce-aducem azi spre Tine
şi-adu-ne binecuvântări din slăvile-Ţi senine!
Ai milă, Doamne, de acei ce zac şi-acum departe,
căci dacă nu Te-nduri de ei se duc pe veci la moarte!
453. PE LA GEAMUL ÎNGHEŢAT
Pe la geamul îngheţat al credinţei mele
trece iar colind curat călător spre stele,
trec în zbor de-argint, cântând, îngerii Minunii,
Domnului Hristos ducând razele cununii.
Dar eu ce-am adus Domnului Iisus?
Peşteră şi ger, lerui, Doamne, ler,
rele pân-la cer, lerui, Doamne, ler.
Dar acuma vreau Domnului să-I dau
casă de oier, lerui, Doamne, ler,
slavă pân-la cer, lerui, Doamne, ler.
Trec păstorii fericiţi, moşii şi părinţii,
Domnului ducând smeriţi aurul credinţii;
trec cuminţii magi plecaţi peste veacul zării,
Domnului ducând mişcaţi smirna ascultării.
Iar din albul lumii nins de lumina lunii
ca tămâia s-a desprins zborul rugăciunii:
– Doamne, fă-mi în casă, iar, praznic de lumină,
ca şi de la ea, cu dar, solii dragi să-Ţi vină!
454. STĂ CRUCEA-STEA
Stă încă Crucea-Stea şi-arată la Betleem unde-i grăjduţul
cu ieslea-n care, şi-azi, uitată, mai stau Măicuţa şi Pruncuţul.
Corindă, corindă, nu-i nimeni s-aprindă
o lampă la grindă şi-o flacără-n tindă,
şi-i noapte-n poiată, şi-i ieslea-ngheţată,
şi iarna se-ntinde, şi Iuda ne vinde…
corinde, corinde, corinde…
Fiori de frig pătrund prin oase şi tainic se-nfioară fânul,
când numai vitele sfioase, suflând, îşi încălzesc Stăpânul.
S-au dus la ceruri îngeraşii care-au cântat Osana dulce,
s-au dus la turme păstoraşii, pe lângă focuri să se culce.
S-au dus şi magii fără teamă spre casa lor îndepărtată,
doar Sfântul Prunc şi Sfânta Mamă stau tot în ieslea îngheţată.
Au îngeraşii-un cer să meargă şi păstoraşii-şi au căsuţa,
şi magii-o ţară unde-aleargă, dar Pruncul n-are, nici Măicuţa…
…O, Drag Pruncuţ fără de ţară şi singuratică Măicuţă,
veniţi la mine-n inimioară şi staţi în casa mea călduţă!
.
455. LA HOTAR DE AN TRECUT
La hotar de an trecut, sufletul opreşte,
peste drumul petrecut înapoi priveşte:
câte taine, câte stări fericit trăite,
câte binecuvântări zilnic înnoite!
Câte lacrimi şi căinţi urmelor lăsate,
câte jertfe şi dorinţi dragostei curate!
Ce-nălţări şi ce căderi ne-au uimit privirea,
ce comori şi ce dureri poartă amintirea!…
Am lăsat pe drum de jar sânge şi izvoare,
mărturii de crez şi har Oastei viitoare;
am lăsat prin nopţi de chin soare şi morminte,
urme celor care vin pentru veci nainte.
Dumnezeule Slăvit, – inima se-nchină –
fă din tot ce Ţi-am jertfit cale de lumină!
Fă-Ţi Lucrarea Ta de har Oaste nesfârşită,
de la ultimul hotar s-o privim slăvită!
456. ÎN GRĂDINA GHETSIMANII
În grădina Ghetsimanii, dacă Te-ai rugat,
seara, au venit duşmanii care Te-au legat.
Ucenicii Tăi, Iisuse, toţi s-au risipit,
singur ai rămas cu răii, o, ce-ai suferit!
Eu Te rog, Iisuse Doamne, să-mi ajuţi mereu
ce-au făcut ai Tăi atuncea să nu fac şi eu!
Ci, oricâte suferinţe ar fi de-ndurat,
eu să Te urmez pe Tine cu adevărat.
Numai Tu mă poţi, Iisuse, face credincios,
fără frică şi ruşine să-Ţi urmez voios.
457. ÎNTR-O VINERI CA ACEASTA
Într-o vineri ca aceasta, drumul Golgotei suiai,
crucea lumii-ntregi pe umăr şi pe suflet o purtai…
Jertfa ispăşirii mută ai primit să fii făcut;
nimeni n-a vorbit ca Tine, nici ca Tine n-a tăcut.
Sfintele Femei, cu lacrimi, Te-nsoţeau nemângâiat,
Tu plângeai Ierusalimul, mult-răbdatul pom uscat.
Faţa Ta ştergând-O una, peste vălul ei de in
Ţi-ai lăsat pe totdeauna urma chipului de chin.
Cirineanu-Ţi duce crucea, ultim ajutor duios,
sus, întins pe cruce, sângeri sub ciocanul nemilos.
Spre vrăjmaşii Tăi, spre Mama, spre tâlharul pocăit,
rugăciune, şi iubire, şi iertare-ai dăruit.
Cu oţet în loc de apă lumea-Ţi răsplăteşte-amar.
Omul moare… Dumnezeul străluceşte plin de Har.
Slavă îndelungii Tale suferinţe şi răbdări,
Dumnezeul nostru, Jertfa Veşnicei Răscumpărări!
458. MAMĂ, PE GOLGOTA, IATĂ
– Mamă, pe Golgota, iată câtă lume-i adunată,
la Iisus privesc grămadă, // răstignirea // (de 3 ori) să I-o vadă!
Mamă, mamă, de ce oare oamenii-s ca nişte fiare,?
N-au nici milă, nici ruşine de Cel ce le-a făcut bine? (bis)
Mamă, uite Maica Sfântă mâinile cum îşi frământă,
cum se roagă şi cum plânge // şi de crucea // (de 3 ori) Lui se strânge!
Mamă, mamă, de ce oare inima din ei nu-i doare
cum Se chinuie şi moare viaţa cea mai iubitoare? (bis)
– Fiul meu, în suferinţă este-o tainică cerinţă
şi în chinul pătimirii // este Preţul // (de 3 ori) Mântuirii.
Taina asta-ndurerată ai s-o înţelegi tu-odată,
dar până vei fi în stare ai să verşi lacrimi amare. (bis)
459. O, SFÂNTĂ FAŢĂ-NSÂNGERATĂ
O, Sfântă Faţă-nsângerată, senină sub cununa grea,
spre slava Ta îndurerată cum să-mi ridic privirea mea?
Cu lacrimi Te privesc, cu lacrimi Te iubesc,
cu lacrimi Te sărut smerit, // căci pentru mine-ai suferit. (bis)
Ce susă-i slava Ta divină, ce joasă-i aplecarea Ta
între Sfinţenie şi Vină, pe amândouă-a le purta!
Cum să-Ţi privesc acele rane ce ştiu că eu Ţi le-am făcut,
o, dureroasele piroane ce-al meu păcat Ţi le-a bătut!
Iisuse răstignit de mine, mă prăbuşesc plângând zdrobit;
ce vinovat sunt către Tine, şi totuşi Tu cât m-ai iubit!
Zdrobit-am inima iubită, făcând ce nu mai pot uita,
cu toată inima-mi zdrobită plâng încleştat de Crucea Ta.
460. DOI OCHI SENINI
Doi Ochi senini au plâns pe cruce, adânc, sfâşietor şi greu,
doi Ochi senini, cu-amare lacrimi, păcatul tău, păcatul meu. (bis)
O Frunte-a ispăşit pe cruce, sub spinii cruntului călău,
o Frunte sfântă-nsângerată, păcatul meu, păcatul tău. (bis)
Şi Două Mâini iertau pe cruce mijlocitor spre Dumnezeu,
o, Mâinile ce-au dus în cuie păcatul tău, păcatul meu! (bis)
O Inimă-ndura pe cruce, răscumpărându-ne din rău,
o Inimă-ndura străpunsă păcatul meu, păcatul tău. (bis)
…O, Ochi senini, o, Frunte sfântă, ce-adânc v-am sângerat şi eu!
Ochi sfinţi şi Frunte ce purtarăţi păcatul tuturor şi-al meu… (bis)
O, sfinte Rane-nsângerate, cum Vă sărut şi mă-nfior!
O, sfinte Rane-n Voi se spală păcatul meu şi-al tuturor. (bis)
461. IISUSE BLÂND, ÎN FAŢA TA
Iisuse Blând, în faţa Ta smerit mi-aplec inima mea;
Tu sui acum un greu calvar şi vei răbda un chin amar.
Vei suferi, Iisus iubit, lăsat de-ai Tăi şi chinuit,
cununi de spini vei suferi şi vei tăcea când Te-or lovi.
Te vor lovi, Te vor scuipa – Tu vei iubi şi vei tăcea;
pe cruce-apoi Te-or răstigni – Tu vei ierta şi vei iubi.
Vei suferi şi vei ierta păcatul meu, plătind aşa,
păcatul meu şi-al lumii-ntregi prin moartea Ta să ni-l dezlegi…
În locul nostru vei răbda, să poţi pe toţi a ne scăpa…
…Iisuse Bun, Îţi mulţumesc! O, cum să-Ţi spun cât Te iubesc?
Pe veci, Iubit Mântuitor, doresc să-Ţi fiu ascultător;
şi să m-ajuţi Te voi ruga să fac mereu doar voia Ta!
462. VIORILE PĂDURII
Viorile pădurii îşi odihnesc arcuşul
uitat în iarba moale a liniştii, sub ulmi,
flămânzi ies lupii serii, suind pieziş urcuşul
spre oile luminii (bis) ce tremură pe culmi,
spre oile luminii ce tremură pe culmi…
Tot binele ce-n lume o zi l-a-nfăptuit,
trist soarele-l plăteşte în flăcări apunând,
cu sângele luminii ucise s-au roşit
şi norii, şi pădurea, (bis) şi turlele, pe rând,
şi norii, şi pădurea, şi turlele, pe rând.
Sus, luna, ca o Mamă cu Fiul condamnat,
şi-ascunde faţa tristă sub vălul unui nor…
…Din Ghetsimani, la toate, Iisus, îngenuncheat,
priveşte şi-nţelege (bis) ce-I spune taina lor,
priveşte şi-nţelege ce-I spune taina lor…
463. DE LA ANA, LA CAIAFA
De la Ana, la Caiafa, Te-au purtat şi judecat,
Faţa Ta nevinovată vinovaţii au scuipat.
Te-au lovit în faţa Legii oamenii nelegiuiţi
şi Te-au osândit la moarte, Doamne, cei mai osândiţi.
Cu cununi de spini, Iisuse, Fruntea Ţi-au încununat
şi Tu, cel mai fără vină, fost-ai cel mai vinovat.
Cu întreg păcatul lumii calea Crucii ai suit,
fărdelegea tuturora ne-ai plătit-o răstignit.
Jos, la poala crucii Tale, plâng cei dragi, îndureraţi,
plângem şi noi, căci prin Tine toţi am fost de iad scăpaţi.
O, Te rog, precum, Iisuse, pentru mine Tu-ai murit,
să m-ajuţi şi eu să sufăr pentru Tine, fericit.
Toată viaţa mea din lume vreau să-Ţi fiu copil supus,
ca şi-Acolo-n Cer cu Tine să fiu fericit, Iisus…
464. DOMNUL IISUS, PE CRUCE SUS
Domnul Iisus, pe cruce sus, răbdând supus ocara,
a sângerat nevinovat, dar ne-a purtat povara. (bis)
El S-a jertfit căci ne-a iubit şi ne-a gătit scăparea,
ca tu să vrei, plângând să-I cei şi-n dar să-I iei iertarea. (bis)
O, de-ar putea Iubirea Sa inima ta s-o-nfrângă,
primind în dar cerescul har, păcatu-amar să-şi plângă… (bis)
Tu ai vedea cum Jertfa Sa poate spăla pe-oricare,
şi-ai sta oricui plângând să-i spui de mila Lui cea mare. (bis)
465. PĂŞIND ÎNCET
Păşind încet, cu fruntea-nsângerată, Hristos suia păcatul tuturor;
urma strigând mulţimea-nfuriată, cerând amarul preţ ispăşitor. (bis)
Plângeau cei dragi cu inimi sfâşiate când El spunea de cruntul viitor;
ce-amar plăti-va trufaşa cetate acest profetic preţ ispăşitor! (bis)
Ajuns în vârf, bătut pe cruce-n cuie, El Se ruga iertând păcatul lor,
căci nu e grai în veac şi veac să spuie ce crunt şi-amar e-un preţ ispăşitor. (bis)
Pe cruce-n jos, curgând tăcut şiroaie spre josnicul pământ ucigător,
spăla pe om de moarte şi noroaie dumnezeiescul preţ ispăşitor. (bis)
Răbdând cu El, sta Maica Lui zdrobită cu ucenicul sfântului fior,
cutremuraţi de taina profeţită, ce scump şi-amar e-un preţ ispăşitor. (bis)
…Doar tu nu vezi, doar tu rămâi departe, doar tu priveşti la tot nepăsător…
O, nu te temi c-ai să plăteşti prin moarte, în veac, amarul preţ ispăşitor? (bis)
466. HRISTOS A ÎNVIAT!
Hristos a înviat din morţi,
ce bucurie sfântă!
Şi îngerii din ceruri, toţi,
şi lumea-ntreagă cântă!… (bis)
Hristos a înviat, (bis)
adevărat (bis)
Hristos a înviat (de 3 ori), a înviat!
– Veniţi voi, toţi cei vii, cântaţi
cu morţii din mormânturi,
mărire Lui şi slavă-I daţi
prin mii şi mii de cânturi! (bis)
Veniţi, luaţi lumina Sa,
căci vremea e aproape,
când slava Lui va lumina
peste pământ şi ape! (bis)
Voi, câţi vă credeţi buni, veniţi,
primiţi această veste,
în dragoste de n-o trăiţi
credinţa moartă este! (bis)
Veniţi voi, care-aţi fost uitaţi,
azi ceasul vostru bate,
prin Jertfa Lui aţi fost iertaţi
de orişice păcate! (bis)
Veniţi voi, câţi sunteţi bogaţi,
în cer s-aveţi avere,
pentru Hristos vă lepădaţi
de aurul ce piere! (bis)
Veniţi voi, care-aţi flămânzit,
porniţi pe calea nouă,
căci ceru-ntreg l-a pregătit
Hristos să vi-l dea vouă! (bis)
Veniţi voi, cei orfani şi goi,
ce nu cunoaşteţi mamă,
cu drag v-aşteaptă El pe voi,
iubirea Lui vă cheamă! (bis)
Voi împăcaţi-vă, duşmani,
căci Domnul Păcii-nvie,
cântaţi Celui Fără-de-Ani
cântări de bucurie! (bis)
Iar voi, cei ce L-aţi cunoscut
când v-a scăpat din rele,
răscumpăraţi timpul pierdut,
căci zilele sunt grele! (bis)
Hristos a înviat din morţi,
a triumfat Iubirea!…
Îi cântă îngerii Lui toţi,
Îi cântă-ntreagă Firea. (bis)
Cântaţi toţi Fiului de Sus,
vestiţi puterea-I sfântă,
a înviat Iisus, Iisus,
azi lumea-ntreagă cântă!… (bis)
467. HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI
Hristos a înviat din morţi, Hristos a înviat,
deschise-s iar a’ Vieţii Porţi, Hristos a înviat!
A înviat, a înviat, Hristos a înviat!
Adevărat, adevărat, Hristos a înviat!
Cu moartea pre moarte călcând, Hristos a înviat,
viaţă lumii aducând, Hristos a înviat!
Şi celor din mormânturi jos, Hristos a înviat,
răsare Soare Glorios, Hristos a înviat!
Viaţă dăruindu-le, Hristos a înviat,
Scripturile-mplinindu-le, Hristos a înviat!
Cântaţi spre slava Tatălui, Hristos a înviat,
mărire Învierii Lui – Hristos a înviat!
468. DIN MORMÂNTU-NTUNECAT
Din mormântu-ntunecat
azi Hristos a înviat,
a-nviat, a-nviat,
lumea iar s-a luminat.
Îngerii din ceruri, sus,
cântă slavă lui Iisus,
lui Iisus, lui Iisus,
Care viaţa ne-a adus.
Iar noi toţi, în lume jos,
dăm mărire lui Hristos,
lui Hristos, lui Hristos,
Care din păcat ne-a scos.
Păsările ciripesc,
toate florile-nfloresc,
înfloresc, înfloresc,
Paştile sărbătoresc.
Să cântăm: Cu-adevărat
azi Hristos a înviat,
a-nviat, a-nviat,
viaţa veşnică ne-a dat!
469. E ZIUA BUCURIEI
E Ziua Bucuriei, (bis) // cu sufletul nălţat, // (bis)
cântaţi, cântaţi, cântaţi-I, Hristos a înviat!
Hristos a înviat, (bis) // adevărat, adevărat
cântăm, cântăm, cântăm – Hristos a înviat!
E Ziua Biruinţei, (bis) // toţi cei care-aţi luptat // (bis)
cântaţi, cântaţi, cântaţi-I, Hristos a înviat!
E Ziua Liberării, (bis) // toţi cei care-aţi scăpat // (bis)
cântaţi, cântaţi, cântaţi-I, Hristos a înviat!
E Ziua Învierii, (bis) // toţi cei ce-aţi aşteptat // (bis)
cântaţi, cântaţi, cântaţi-I, Hristos a înviat!
470. PRIMĂVARĂ DULCE
Primăvară dulce ne-a venit frumos,
să cântăm cu toţii: (bis) „A-nviat Hristos!“ (bis)
El ne-aduce nouă harul cel de Sus,
să cântăm cu toţii: (bis) „A-nviat Iisus!“ (bis)
Îngerii din ceruri cântă azi cu noi
şi pe toţi ne-ndeamnă: (bis) „Înviaţi şi voi!“ (bis)
Fraţi, surori, cu toţii, într-un gând voios,
haideţi să ne-nvie (bis) şi pe noi Hristos! (bis)
Haideţi să fim fiii Tatălui de Sus,
vine Primăvara (bis) Domnului Iisus! (bis)
Primăvară dulce, Paradis frumos,
umple viaţa noastră, (bis) a-nviat Hristos! (bis)
Slavă Ţie, Doamne, Preaiubit Iisus,
primăvară dulce (bis) Tu ne-aduci de Sus! (bis)
471. CÂNTAŢI CU OCHII-N LACRIMI
Cântaţi cu ochii-n lacrimi că Cel ce ne-a salvat
din morţi, pe veşnicie, Hristos a înviat!
Hristos a înviat, (bis) // să fie lăudat, // (bis)
Hristos a înviat!
Cântaţi-I osanale cu glasul fericit,
cu harfele-acordate să fie El slăvit!
Hristos în voi trăieşte, Hristos a înviat,
slăviţi-L pe-orice coardă pe Cel ce ne-a salvat!
Hristos e Învierea şi Adevărul Sfânt
din moarte spre viaţă, de-aici de pe pământ.
472. CÂNTARE DE IZBÂNDĂ
Cântare de izbândă în lume-a răsunat,
Biruitorul morţii, Hristos, a înviat!
Hristos a înviat! Hristos a înviat!
Biruitorul morţii, Hristos, a înviat!
Cântaţi, popoare-a’ lumii, căci Cel ce v-a iertat,
plătindu-vă păcatul, Hristos, a înviat!
Hristos a înviat! Hristos a înviat!
Plătindu-vă păcatul, Hristos a înviat!
Cântaţi-I lumi şi ceruri, căci Cel ce v-a creat
Biruitor vă vine, Hristos a înviat!
Hristos a înviat! Hristos a înviat!
Biruitor vă vine, Hristos a înviat!
Cântaţi-I voi, adâncuri ce El v-a dezlegat,
pe veci, Slăvitul Soare-Hristos a înviat!
Hristos a înviat! Hristos a înviat!
Pe veci, Slăvitul Soare-Hristos a înviat!
Cântaţi-L pe-al Măririi Puternic Împărat,
Cel Viu învie astăzi, Hristos a înviat!
Hristos a înviat! Hristos a înviat!
Cel Viu învie astăzi, Hristos a înviat!
Cântaţi, Puteri şi Veacuri, că Cel Adevărat,
în veci Nemuritorul Hristos, a înviat!
Hristos a înviat! Hristos a înviat!
În veci Nemuritorul Hristos a înviat!
473. MIREASĂ ŞI MIRE
Mireasă şi mire, fiţi bineveniţi, Hristos să vă binecuvinte!
Noi, nunta întreagă, cântând fericiţi, cu drag vă ieşim înainte.
Bine-aţi venit, bine-aţi venit, mireasă iubită şi mire iubit,
de Domnul Iubirii, de nunta de fraţi // fiţi binecuvântaţi! // (de 3 ori)
Mireasă şi mire plăcuţi şi curaţi, azi Harul ceresc vă-nveşmântă,
voi Taina Divină acum ne-arătaţi: Hristos şi Biserica Sfântă.
Cum Domnul iubeşte Biserica Sa şi-alături Şi-o ţine-n vecie,
Tu, mire, iubeşte-ţi mireasa căci ea de Domnul ţi-e dată soţie.
Şi-aşa cum pe Domnul Biserica Lui L-ascultă cu-o dragoste-aleasă,
aşa tu, mireasă, la soţ să-ţi supui voinţa mereu credincioasă.
Iubirea eternă vă ţină legaţi în cea mai curată unire,
prin orişice lupte alături să staţi statornici în crez şi-n iubire.
Acum o cunună v-aşază Hristos şi-o taină cerească vă leagă;
aşa să rămâneţi pe-un drum luminos cu Domnul viaţa întreagă.
Alături la bine şi-alături la greu, să duceţi chemarea-mpreună.
Aici o lucrare vă dă Dumnezeu, şi-n ceruri, o sfântă cunună.
474. ÎN ZIUA FERICIRII VOASTRE
În ziua fericirii voastre, noi vă dorim să fiţi mereu
în toate căile vieţii călăuziţi de Dumnezeu. (bis)
Mâinile vă fie albe, capul uns cu untdelemn,
şi pe toată viaţa voastră, sfântul mântuirii semn. (bis)
În toate lucrurile voastre să fiţi de Duhul îndrumaţi,
nedespărţiţi în veci de Domnul şi-n veci nedespărţiţi de fraţi. (bis)
Cuvintele Scripturii Sfinte vă fie candelă şi far;
în toate zilele vieţii să vă împărtăşiţi de har. (bis)
La ceasul rugăciunii, una, să fiţi cu fraţii-ngenuncheaţi,
ca să puteţi cu ei fi-ntruna de Domnul binecuvântaţi. (bis)
Căminul căsniciei voastre vă fie-n dragoste păstrat,
să poată fi păzit de Domnul şi fericit cu-adevărat. (bis)
Şi-apoi în veci să fiţi cu Domnul în Sfântul Lui Ierusalim!
…În ziua fericirii voastre acestea noi vi le dorim… (bis)
475. PREAIUBIŢII NOŞTRI
Preaiubiţii noştri, frate scump şi soră,
în această sfântă şi aleasă oră,
cerem peste-a voastră dulce sărbătoare
binecuvântare, binecuvântare…
Domnul să vă dea fericirea Sa,
Harul Său cel blând să vi-l dea cântând; (bis)
Domnul să vă facă traiul fericit,
soră preaiubită, frate preaiubit.
Casa Rugăciunii s-o căutaţi întruna,
dragostea frăţească fie-vă cununa,
duhul dărniciei să vă însoţească,
viaţa-n curăţie Domnul v/o păzească.
Inima smerită Duhul Sfânt v-o ţină,
cugetul vi-l facă fără nici o vină;
pe pământ, cu fraţii partea să vă fie
şi cu ei la Domnul fiţi în Veşnicie!
476. O, SUFLET DIN SUFLETUL MEU
O, suflet din sufletul meu, fior din aceeaşi iubire,
calvarul aceluiaşi greu ne-a dat o-nfrăţită simţire. (bis)
Fii binecuvântată în veci de Dumnezeu,
tu, parte minunată a sufletului meu! (bis)
În inima noastră, la fel, aceeaşi dorinţă suspină,
Hristos mi te-a dat pentru El părtaşă la slujba-I divină. (bis)
Spre soarele-aceluiaşi steag nălţăm o-nfrăţită privire
şi slujbei Aceluiaşi Drag I-aducem unita jertfire. (bis)
Ce scumpă ţi-e lupta ştiind alături fiinţa iubită,
părtaşă la jertfă fiind, părtaşă la plata slăvită! (bis)
Ce dulce-i cântarea în doi, ce rodnică-i slujba-n unire,
când arde cu-o flacără-n noi aceeaşi cerească trăire! (bis)
O, suflet din sufletul meu, răsad din aceeaşi credinţă,
prin foc ne-a unit Dumnezeu, pe veci, pentru-a Lui biruinţă!… (bis)
477. CE CUNUNIE STRĂLUCITĂ
Ce cununie strălucită a fost a mea, Iisuse Drag,
pe nici o casă aurită n-a fost nălţat mai dulce steag! (bis)
Pe nici o frunte luminoasă n-a fost un mai divin sărut
şi nimănui n-ai dat, ca mie, ce dar mai scump Ţi s-a părut. (bis)
Ce mâini mi-au aşezat cununa, ce martori mi-am văzut cântând!
Priveau şi soarele şi luna ce nu văzuseră nicicând. (bis)
Roiau în jurul nostru stele şi îngerii erau nuntaşi,
stăteau în jurul mesei mele cei mai frumoşi înaintaşi… (bis)
Ce cor ceresc şi ce cântare, prin şapte ceruri răsunând,
cântau, când Sfânta-Ţi Sărutare mi-ai dat-o, binecuvântând! (bis)
Şi când cereştile inele ni le-ai schimbat cu Mâna Ta…
O, Nunta Veşniciei mele, să nu te pot în veci uita!… (bis)
478. AZI E ZI MARE
Azi e zi mare, e sărbătoare şi-i fiecare cu suflet mulţumit, (bis)
fraţilor, surorilor, bine, bine, bine aţi venit! (bis)
Din alte sate mai depărtate, cu dor de frate şi dragoste-am venit, (bis)
fraţilor, surorilor, bine, bine, bine v-am găsit! (bis)
De n-avem mese, avem alese cântări culese cu care v-am primit, (bis)
fraţilor, surorilor, bine, bine, bine aţi venit! (bis)
În mulţumire şi în unire, toţi cu iubire cântăm Celui Slăvit, (bis)
fraţilor, surorilor, bine, bine, bine v-am găsit! (bis)
479. O, SCUMP LĂCAŞ
O, scump lăcaş, în care toţi pe Tine Te preamăresc mereu, Iisus Hristos,
şi unde, din mulţimea care vine, eşti Tu cel mai iubit şi mai frumos! (bis)
Acolo orice suflet Te doreşte şi orice ochi spre Tine-i îndreptat,
porunca Ta din suflet o-mplineşte şi stă de-al Tău Cuvânt adânc mişcat. (bis)
O, scump cămin în care soţ, soţie, de singur Duhul Tău ei sunt mânaţi,
în Tine-având aceeaşi temelie, de-un singur gând, de-un singur dor purtaţi! (bis)
Nedespărţiţi, c-o dragoste-ndoită, ei sunt supuşi, Te-ascultă amândoi,
de-i zi frumoasă ori de-i mohorâtă, de-s vremuri bune ori de sunt nevoi. (bis)
O, scump cămin în care copilaşii, c-un singur glas Te cântă, Te slăvesc
şi pruncii mici ce-abia pot face paşii un Nume Sfânt L-îngână şi-L iubesc! (bis)
O, scump cămin în care Tu, Părinte, domneşti în orice timp şi-n orice ceas
şi unde Tu reverşi din locuri sfinte balsam şi mângâiere în necaz! (bis)
Ferice când pe toţi conduci în pace pe-acest pământ nemernic, trecător
şi căror harul Tău un loc le face în sfânt lăcaşul Tău nepieritor! (bis)
480. UN SUFLET BUN SĂ AI
Un suflet bun să ai şi-un gând frumos,
în fapte şi în grai, pentru Hristos,
cu dragoste şi-avânt spre tot ce-i drept şi sfânt,
aşa-ţi dorim, aşa, de ziua ta!
Să fii în tot ce spui cinstit şi blând,
să nu fii nimănui dator nicicând;
să mergi mereu curat pe drumu-adevărat,
aşa-ţi dorim, aşa, de ziua ta!
Să fii un vas ales lui Dumnezeu,
să ai rod bun cules din orice greu,
în jurul tău să poţi să-i fericeşti pe toţi,
aşa-ţi dorim, aşa, de ziua ta!
Mereu mai plin de-avânt, mai credincios,
mai bun, mai drept, mai sfânt, mai ca Hristos,
să-I poţi cu drag vedea în ceruri Faţa Sa,
aşa-ţi dorim, aşa, de ziua ta!
481. CE SĂ-ŢI DORIM, IUBIRE?
Ce să-ţi dorim, iubire, de ziua ta acum?
Hristos să-ţi fie lege, Hristos să-ţi fie drum,
să crezi în El statornic, cu orice preţ cerut,
să nu spui niciodată: „Iisuse, e prea mult!“
Numai iubirea nu poate spune:
„Prea mult e, Doamne, ce-i pentru Tine!“
Fie ea, fie ea, fie ea
tot ce ai, tot ce ai vrut, tot ce ai vrea,
cel mai scump dar primit de ziua ta!
Ce să-ţi dorim, dreptate, când fruntea ţi-o apleci?
Hristos să-ţi fie cerul şi îngeri toţi, în veci;
să n-ai un semn de rane, doar semn de curcubeu,
să nu spui niciodată: „Iisuse, e prea greu!“
Numai dreptatea nu poate spune:
„Prea greu e, Doamne, ce-i pentru Tine!“
Ce să-ţi dorim, sfinţire, când te prefaci în rai?
Hristos să-ţi fie totul din ce primeşti sau dai,
să nu cerşeşti la nimeni ce-odată ai cules,
să nu spui niciodată: „Iisuse, e prea des!“
Numai sfinţirea nu poate spune:
„Prea des e, Doamne, ce-i pentru Tine!“
Ce să-ţi dorim, nădejde, când ne săruţi în chin?
Hristos să-ţi fie leagăn, şi zare, şi senin,
să lupţi fără de teamă, chiar de-ai intra-n mormânt,
să nu spui niciodată: „Iisuse, e prea sfânt!“
Numai nădejdea nu poate spune:
„Prea sfânt e, Doamne, ce-i pentru Tine!“
482. DIN CANDELĂ
Din candelă-mi picură-n strune lumina cântării arzând
şi viersul îmi fac rugăciune spre lina lumină zburând. (bis)
Azi plânge cu lacrimi de stele făclia cu-ntregul trecut,
ce arde în şoaptele mele ca plânsul iubirii lui Rut. (bis)
Se-nvăluie-n rugă, năvalnic, un dor strămoşesc tot mai viu
adus din Certege în sfeşnic să ardă pe-altar la Sibiu. (bis)
Iisuse, alină-ne dorul ce-adastă de veacuri, plângând,
să vină la Tine poporul, un suflet, «Osana» cântând! (bis)
483. NOI NU TE VOM UITA, PĂRINTE
Noi nu te vom uita, părinte, căci glasul tău cel fermecat
pe mii de suflete pierdute ne-a scos din moarte şi păcat. (bis)
Ne-om aminti mereu, părinte, de glasul şi de scrisul tău,
căci el ne-a scos din calea morţii şi ne-a adus la Dumnezeu. (bis)
Te vom iubi mereu, părinte, şi-n drumul sfânt o să-ţi urmăm,
căci tu ne-ai spus cum pentru Domnul să suferim şi să luptăm. (bis)
Te vom urma mereu, părinte, pe calea Domnului smeriţi,
căci fără glasul tău cu toţii am fi şi astăzi rătăciţi. (bis)
Statornici vom iubi Lucrarea, şi glas străin nu vom urma,
ci totdeauna după Domnul vom merge toţi pe urma ta. (bis)
Vom duce toţi cât mai departe spre Răsărit şi spre Apus,
solia ta, iubit Părinte: Lucrarea Oastei lui Iisus. (bis)
484. PASĂRE MĂIASTRĂ
Pasăre măiastră, sol trimis de Sus,
vestitor al Jertfei Domnului Iisus,
trâmbiţă cerească, veghetor străjer,
neuitat Părinte, odihneşte-n cer!
Pasăre măiastră cu duios cântat,
de Iubirea Crucii ne-ai apropiat
şi din valul lumii ne-ai chemat cu zel
tot mai lângă Domnul, tot mai lângă El.
Sol trimis de Harul Dragostei de Sus
să aduci poporul nostru la Iisus,
ai aprins lumina Sfântului Cuvânt
în întunecatul neamului mormânt.
Vestitor al Jertfei Domnului Hristos,
multora deschis-ai drumul luminos
al redeşteptării noastre din păcat
către Viitorul binecuvântat.
Trâmbiţă cerească, sunet desluşit
care din robia morţii ne-ai trezit,
către libertatea lui Iisus ne-ai scos
să gustăm viaţa slobodă-n Hristos.
O, străjer de veghe ce pe turn ai stat
şi cu stăruinţă ne-ai înştiinţat,
credincios în Casa Domnului chemând,
ars pe rugul jertfei, te-ai sfârşit luptând.
Neuitat părinte, suflet neuitat,
odihneşte-n cerul binecuvântat!
Dulcea-I fericire Domnul să ţi-o dea
şi cununa slavei – răsplătirea Sa!
485. MARTOR CREDINCIOS
Martor credincios al Domnului Iisus,
sol al Veştii Bune, vrednic şi supus,
ţi-ai sfârşit lucrarea, lupta ţi-ai sfârşit,
astăzi eşti cu Domnul Care L-ai iubit.
Pildă luminoasă ai trăit mereu,
ca o rugăciune către Dumnezeu,
luptător statornic, strigăt desluşit,
suflet de apostol, frate preaiubit.
Mare-a fost credinţa care te-a purtat,
luminoasă calea care-ai arătat,
limpede cuvântul ce l-ai scris şi spus,
martor sfânt al Jertfei Domnului Iisus.
Sfântă e Lucrarea care te-a crescut,
tu i-ai fost statornic de la început
şi-ai fost pân-la moarte credincios ostaş,
cum ne-a spus întâiul nostru-naintaş.
Pilda ta frumoasă vrem să ţi-o urmăm,
cu statornicie şi noi să luptăm;
să păstrăm Lucrarea orice-am îndura,
ca ostaşi ai Celui ce ne-a scris în ea.
În Ierusalimul cel ceresc, dorit,
tu eşti azi în locul cel făgăduit,
lângă toţi ai noştri scumpi înaintaşi
ce-au luptat în Oaste şi-au murit ostaşi.
Stai în bucuria Domnului Hristos,
luptător statornic, martor credincios;
poartă-n veci cununa vieţii strălucit,
suflet scump şi vrednic, frate preaiubit!
486. CÂNTA O PASĂRE MĂIASTRĂ
Cânta o Pasăre Măiastră, de Golgota, duios cânta,
de taina cerului sihastră, de pacea şi iertarea noastră,
atât de limpede cânta, (bis)
că doina dulce şi măiastră din glasul ei mă fermeca. (bis)
Din calea mea pierdută-n lume o clipă m-am oprit s-ascult;
şi nu mai ştiu ce-a fost anume, părea că-s numai eu pe lume
aşa mă fermeca de mult, (bis)
uitasem unde sunt şi cum e şi nu mă săturam s-ascult. (bis)
Duiosul viers, pe nesimţite, am început să-l cânt şi eu;
prin sfâşierile cumplite, cu râu de lacrimi neoprite,
în viersuri eu m-am frânt mereu; (bis)
cântarea Jertfei preaiubite m-a întâlnit cu Dumnezeu! (bis)
Cu cântul Păsării Măiestre şi astăzi întristarea-mi stâng,
când vântu-mi suflă la ferestre şi-mi spune-a Golgotei poveste
în viers bucăţi de suflet frâng. (bis)
Prin doina Păsării Măiestre mă rog adânc şi cânt şi plâng… (bis)
O, Doina Golgotei… cum plânge în tine cântecul preasfânt,
de-o dragoste scăldată-n sânge, de Sânul cel străpuns ce strânge,
iertat, norodul Său cel sfânt! (bis)
Te cânt cu cât mai mult voi plânge şi plâng cu cât mai mult Te cânt. (bis)
487. SE DUCE CEL NEPRIHĂNIT
– Isaia 57, 1-2 –
Se duce cel neprihănit
şi nimănui nu-i pasă,
se duc cei buni – şi, oare, câţi
văd golul care-l lasă?
Ferice-acei ce-n Domnul mor,
căci faptele-i urmează
şi la odihnă Domnul lor
în Casa Lui i-aşază.
Şi, oare, câţi mai văd acum
că pentru zile grele
luat e cel neprihănit
spre-a nu ajunge-n ele?
El intră-n pace-n groapa lui
şi-n paşnică hodină,
căci fericit e-n veci de veci
acel ce-i fără vină.
Cel ce-a umblat pe drumul drept
în pace-o să se culce,
iar somnul lui de veci va fi
senin, şi lin, şi dulce…
488. CE POATE-UN OM?
Ce poate-un om lua cu sine mai drag ca ultimul salut
când niciodată nu revine în locul unde-a petrecut?
Când scurtă trecere grăbită e-al vieţii-nşelător popas,
de orice faţă întâlnită să te desparţi c-un bun-rămas! (bis)
Ascultă, inimă, ascultă îndemnul dragostei mereu
cu-o umilinţă-atât de multă cât datorezi lui Dumnezeu.
Desprinde-te de-orice dorinţe, păstrându-ţi sufletul uşor,
să simţi cu cei plecaţi nainte ceva din veşnicia lor. (bis)
Dezvaţă-te deplin de-a cere şi-nvaţă să renunţi mereu;
atunci nu vei simţi durere când să te smulgi ţi-ar fi prea greu.
Atunci, trecând pe lângă toate, avea-vei drumul luminos
şi urmele înmiresmate ca de ceva după Hristos. (bis)
489. NU VOI DORMI PE TOTDEAUNA
Nu voi dormi pe totdeauna când Mâna Ta va trece lin
şi-mi va acoperi, pe-o noapte, al ochilor trudit senin… (bis)
Nici nu mă voi preface-n umbră nemaiîntoarsă printre vii
când mă vei semăna, pe-o noapte, în sânul liniştitei glii. (bis)
Nici mă voi nimici-n ţărână când voi fi pus pe-o vreme-n ea,
ci am s-aştept ca-n altă mamă o altă naştere a mea. (bis)
Şi-n clipa când cu glasul care m-ai zămislit cândva din nou
mă vei chema din aşteptare, voi fi-nviat de-al lui ecou. (bis)
Şi-am să mă nalţ spre veşnicia ce-am aşteptat-o adormind,
înmărmurit de strălucirea a tot ce voi vedea-nviind. (bis)
Şi-n negrăita mea uimire, la umbra harfei mele stând,
pierdut Îţi voi şopti-n neştire, Iisuse, Numele, plângând… (bis)
490. NE VOM REVEDEA ODATĂ
Ne vom revedea odată, Sus, în Ţara Domnului,
unde El cu drag va duce, fericiţi, pe toţi ai Lui. (bis)
În Cetatea Lui de aur, unde El e-n veci slăvit,
vom cânta cântare nouă Celui ce ne-a mântuit. (bis)
În curând vom fi cu Domnul în al Său Ierusalim,
şi de-acolo niciodată n-o să ne mai despărţim. (bis)
Ne vom revedea cu-aceia care-n Domnul s-au sfârşit,
care-n lupta Lui cea sfântă au căzut şi-au biruit. (bis)
Împreună cu toţi sfinţii ce-I aduc cântarea lor
vom aduce şi noi slavă Mielului Biruitor. (bis)
Ne vom revedea odată, când la Domnul vom sosi,
şi de-acolo niciodată nu ne vom mai despărţi. (bis)
491. MĂ DUC SĂ DORM…
Mă duc să dorm puţin la sânul odihnitor din care sunt,
precum adoarme grâul toamna la sânul caldului pământ. (bis)
Cântările-mi vor ţine locul la masa dragostei cu voi
şi ne-ntâlnim când veţi întoarce prin câte-o lacrimă napoi. (bis)
Mă duc să-mi iau o harfă nouă şi-o altă carte de cântări,
şi-un alt veşmânt de cununie spre ziua dulcii aşteptări. (bis)
Am să mă-ntorc când tot pământul de grâul sfânt va fi-nverzit,
şi Cerul nou va fi-n veşmântul Ospăţului sărbătorit. (bis)
Atunci cu mâinile slăvite vom legăna cereşti finici,
nălţând spre zări nebănuite cântările-ncepute-aici. (bis)
Mă duc numai puţin deoparte să odihnesc un ceas, apoi,
în Dimineaţa-fără-moarte, cu Domnul voi veni la voi. (bis)
492. CÂND VA FI
Când va fi să vină Mâna-Ţi să mă culce,
dă-mi, Iisus, un leagăn moale şi divin,
iar această harfă mi-o aşază dulce
lângă căpătâiul somnului meu lin! (bis)
Când şi când, în miezul nopţilor plăcute,
Duhul Sfânt s-adie corzile ei calm
şi, trezindu-mi cântul, blând să mi-o sărute
cu cereşti acorduri Noul Tainei Psalm. (bis)
În Cântări Eterne încă necântate
să-mi trimiţi iubirea cu veşmânt de stea,
doar pe ea trimite-o dintre câte-s toate,
ea să-mi fie sora şi mireasa mea. (bis)
Şi ne-nchide-n casa noastră cea de soare,
cu sărutul leagăn şi minunea steag,
din Cântări Eterne şi Nemuritoare
să ne facem unul visul nostru drag. (bis)
Slava ascultării dusă pân’ la moarte
s-o-ncunune Raiul, tainic şi duios,
unde fericirea strălucită foarte
să ne tot izvoară numai din Hristos. (bis)
493. CÂND AI SĂ VII
Când ai să vii ca să mă iei, Te voi primi în casa plină
şi-Ţi voi aduce-n ochii mei cea mai netulbure lumină.
Cu cel mai limpede izvor al lacrimii spăla-Ţi-voi mâna,
când mă vei dezlega de dor şi-mi vei despovăra ţărâna. (bis)
Cu cele mai cereşti cântări Îţi voi întâmpina privirea
şi-n toate-a’ inimii cămări va străluci, arzând, iubirea.
Cel mai de preţ mărgăritar, păstrat cu greu atâta cale,
am să-l aşez, ca pe-un altar, în zarea albă-a Mâinii Tale. (bis)
Dar când, plecând, mă vei lua, Iisuse, lasă-mi după mine,
la toţi câţi vin în urma mea o cale albă către Tine!
494. MINUNAT LOC ÎN CER
Minunat loc în Cer, minunat loc în Cer pentru cei credincioşi pregătit
chiar de Domnul Iisus, Care-atât ne-a iubit, este loc minunat pregătit. (bis)
Este loc minunat pregătit Sus în Cer unde nu-i nici suspin, nici dureri,
ci mereu bucurii sfinte, dulci melodii sunt cântate de sute de mii. (bis)
Acolo cei iertaţi preamăresc pe Hristos cel Preabun, Iertător şi Milos,
căci El celor ce-n lume pe El L-au slujit minunat loc în Cer le-a gătit. (bis)
Frumuseţi şi comori care sunt făr’ sfârşit Sus în Cer, Doamne, ne-ai pregătit,
Te slăvim, Te iubim şi dorim, Scump Iisus, să venim credincioşi, în Cer Sus. (bis)
495. CE OARE DUCI?
Ce oare duci cu tine-n clipa când treci spre ţărmul celălalt
şi când îţi tremură aripa peste abisul cel mai nalt?
Nimic, ci numai spada ruptă în lupta unicei credinţi
spre bucuria ne-ntreruptă de Dincolo de suferinţi.
Sau cântul care niciodată n-a fost aşa năuntrul lui
ca astăzi când întâia dată te înfioară cum îl spui…
Nimic din ce-ai cules pe cale nu te-nsoţeşte peste-abis,
rămân de-a pururi ale tale doar ce nainte ţi-ai trimis…
La Cel ce-n veci te răsplăteşte pentru fărâma de fior
ce-n suflet pentru El îţi creşte în zborul scurt şi trecător.
496. DUREREA IAR M-A CERCETAT
Durerea iar m-a cercetat –
şi-n inima-mi sărmană,
cu-atâtea răni, a mai lăsat
o rană.
Simţit-am cum pe faţă iar
curg lacrimile vale,
de ce mi-i dat atât amar
şi jale?…
Durerea singur mi-o ascult
în suflet cum se duce,
iar mâine-n cimitir, mai mult
o cruce…
Atâtea visuri moarte-n şir,
nădejdi atâtea-n bine
le-am îngropat ca-n cimitir
în mine.
Mai rătăcesc din când în când
pe calea lor ne-ntoarsă,
dar amintirea lor din gând
mi-e ştearsă.
Suspinul mi se-neacă-n gât,
ar plânge şi nu poate,
o Doamne, Tu le-ai omorât
pe toate.
De câte visuri m-a legat
nădejdea de mai bine
mi le-ai pierdut, dar Te-am aflat
pe Tine.
Atâtea visuri ce dezmierd,
de vrei, le fă apuse,
dar nu lăsa să Te mai pierd,
Iisuse!…
497. MI-E DOR DE VEŞNICIE
Mi-e dor de veşnicie mai dor ca orişicând,
din lumea cea pustie aş vrea să plec curând.
Tânjesc de dor, mi-e sete de-un izvor,
de râul cristalin, de cerul Tău senin;
departe-n zări, pe-a’ veşniciei mări,
aş vrea să vin, Iisus, la Tine Sus!
Nu-i linişte sub soare, nu-i pace pe pământ,
sunt toate trecătoare ca norii duşi de vânt.
Din lumea de suspine mă ia la Tine Sus,
mi-e dor să vin la Tine, iubitul meu Iisus!
Fă-mi marea liniştită şi-ntregul cer senin,
spre Patria iubită să-mi fie mersul lin!
498. CE SUNTEM NOI, DOAMNE?
Ce suntem noi, Doamne? Umbră şi părere,
un suspin de-o clipă iar apoi – tăcere;
ce curând ne creşte şi ne ia pământul,
izvorâm ca apa şi plecăm ca vântul! (bis)
Ce lăsăm noi, Doamne, la plecarea noastră
din taina cea neagră spre taina albastră?
Vrednică-i de voia şi zările Tale
doar urma luminii pe-a dragostei cale. (bis)
Ce luăm noi, Doamne, din visul opririi?
Doar sfânta cenuşă jertfită iubirii,
cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii
şi roua de aur din ochii minunii. (bis)
Ce ţinem noi, Doamne, al nostru-n vecie?
Doar ce dăm acuma la alţii şi Ţie,
doar dulcea tăcere sfinţită-n suspine,
doar ceasul de taină trăit lângă Tine. (bis)
499. DAC-AŞ FI CREZUT
Dac-aş fi crezut, Iisuse, că Tu vii aşa curând,
cum m-aş fi luptat cu somnul, să mă afli aşteptând,
cum m-aş fi luptat cu lenea, să fiu voia Ta lucrând;
o, de-aş fi ştiut, Iisuse, că Tu vii aşa curând! (bis)
O, de-aş fi crezut, Iisuse, cu adevărat că vii,
cum Ţi-aş fi ieşit nainte ca la Sfintele Florii,
cum aş fi-mbrăcat veşmântul sfintei Tale cununii;
o, de-aş fi crezut, Iisuse, cu adevărat că vii! (bis)
O, de-aş şti măcar acuma cum mă vrei Tu de curat,
de-aş putea de-acuma crede că Tu vii ne-ntârziat
să mă pot măcar de-acuma pregăti cu-adevărat,
ca să nu m-alungi, Iisuse, osândit şi lepădat! (bis)
500. AZI EŞTI AICI, MÂINE UNDE-I FI?
Azi eşti aici, mâine unde-i fi? Adu-ţi aminte că tu vei muri
şi nime-n lume nu poate şti a morţii clipă când va sosi. (bis)
Amar de-acela ce va fi aflat tot pe căi rele şi tot în păcat;
Dreptatea Sfântă îl va judeca, în iad şi-n moarte îl va arunca. (bis)
Dar cel pe care Domnu-l va găsi pe calea sfântă când El va veni,
cu El în ceruri se va bucura, în veci răsplată bună va lua. (bis)
O frate-ascultă sfatul înţelept, întoarce astăzi şi ia drumul drept!
C-aici cu Domnul dacă vei trăi, şi după moarte tot cu El vei fi. (bis)