Porunca tăierii împrejur nu venea din Lege, ci din făgăduinţă

Titus Niculcea

…Acum să citim câteva cuvinte de la Ieşire 32, 31-32: „Moise s-a întors la Domnul şi a zis: «Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci şterge-mă din cartea Ta, pe care ai scris-o!». Domnul a zis lui Moise: «Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea. Du-te dar şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării Mele îi voi pedepsi pentru păcatul lor!»”.
Acesta e un subiect foarte important, la care m-am gândit să mă refer în seara aceasta, căci şi noi facem aceiaşi paşi ca poporul Israel.
Scrierea în Cartea Vieţii, în cazul poporului Israel, se făcea prin tăierea împrejur. Porunca tăierii împrejur nu venea din Lege, ci din făgăduinţă, prin Avraam; şi cei tăiaţi împrejur erau înregistraţi în Cartea lui Dumnezeu. Mai târziu erau şi în evidenţa templului, pe pământ, dar în primul rând erau scrişi în cartea lui Dumnezeu, în ceruri. Moise ştia foarte bine lucrul acesta. Şi, în schimbul iertării poporului care păcătuise, a cerut să-l şteargă Dumnezeu pe el din Cartea Vieţii. Se simţea vinovat faţă de Dumnezeu împreună cu poporul.
Domnul vine şi-l întăreşte, spunându-i: „Pe acela care a păcătuit împotriva Mea îl voi şterge din cartea Mea”. Acesta este un adevăr dumnezeiesc care astăzi corespunde identic cu starea noastră, a creştinilor. Şi noi, prin Taina Botezului, am primit acelaşi drept, ca cei din vechea Lege: când preotul ne-a înregistrat în matricola botezaţilor, ca membri ai Bisericii creştine, ai Bisericii Ortodoxe, tot atunci şi numele nostru, prin Botez, a fost scris în Cartea Vieţii. Asta s-o ştim cu toţii! Căci există o concepţie străină… în special ereticii folosesc cuvântul acesta: „Dacă ai să fii chemat, ai să vii la noi”. Ei ştiu ceva despre o chemare şi au în vedere faptul că botezul este începutul şi pricina acestei chemări, numai nenorocirea e că ei nu recunosc botezul copiilor, ci doar botezul făcut la maturitate. Aici este orbirea lor sufletească. Satana i-a derutat de la dreapta credinţă, ca să-şi piardă mântuirea.
Chemarea dumnezeiască îşi are obârşia legată de cuvântul din pilda din Evanghelia după Matei, unde Mântuitorul spune că împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti. Năvodul este harul lui Dumnezeu, harul Botezului, prin care am fost încreştinaţi. Marea este lumea, iar peştii sunt creştinii care toţi sunt botezaţi. Ei sunt tot felul de peşti. Apoi spune mai jos că, la urmă, pescarii, adică îngerii, vor alege ce este bun şi vor pune în vase, iar ce este rău vor arunca înapoi în mare.
Desigur, pilda are multe înţelesuri, mai largi, nu vrem să ne oprim asupra acestora, pentru că avem alte lucruri de explicat, poate mai de căpetenie. Am vrut doar să atingem punctele esenţiale, ca să vă daţi seama despre taina creştinătăţii în care suntem noi.
Acum, timpul vieţii, este timpul pocăinţei. Dumnezeu te aşteaptă, cât eşti pe pământ, să te întorci. În momentul când ai murit, dacă eşti neîmpăcat cu Dumnezeu, dacă ai murit necredincios, în ceasul morţii, Dumnezeu îţi şterge numele din Cartea Vieţii, pentru că I-ai întors spatele lui Dumnezeu. Toată viaţa te-ai împotrivit Lui; n-ai vrut să ştii de-o cântare, n-ai vrut să ştii de-o ascultare, de-o înfrânare… toată viaţa ţi ai făcut de cap, ţi-ai împlinit poftele firii pământeşti şi ai trăit după îndemnurile firii pământeşti, cum zice Sfântul Apostol Pavel în Romani 8. Şi în felul acesta, ţi-ai pierdut mântuirea.
Sunt patru cazuri când se şterge numele din Cartea Vieţii. Primul caz este acesta, despre care am vorbit până acum.
Al doilea caz este când cineva trece la vreo sectă, la eretici. Că se duce şi cere de la preot să-l şteargă din cartea de evidenţă, din matricola celor botezaţi, fiindcă el a găsit o altă cale de mântuire… E un rău că preoţii acceptă acest lucru. Ar trebuie să nu accepte. În momentul în care preotul îl şterge pe un creştin din matricola botezaţilor, şi din Cartea Vieţii i se şterge numele.
Al treilea caz este când cineva se sinucide, când îşi ia via¬ţa. Face parte din Biserica lui Hristos, dar îşi pierde nădejdea, în urma unor frământări, a unor mustrări de conştiinţă, în urma unor păcate grele; îşi pierde echilibrul credinţei şi se sinucide.
Şi al patrulea caz este ateismul, când cineva spune că nu este Dumnezeu. În momentul când un om s-a ridicat împotriva existenţei Dumnezeirii, atunci i se şterge numele din Cartea Vieţii. Pentru că acesta este păcatul cel mai greu posibil pe care îl poate face un om pe pământ: să-I întoarcă spatele lui Dumnezeu, să nu-L recunoască pe Dumnezeu.
De aceea, să fim cu luare aminte la toate aceste stări, ca nici unul din noi să nu cadă în nici una din aceste laturi. Ci să ne păstrăm credincioşia, ascultarea şi „să ne întărim chemarea noastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire”. Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu ca niciodată în timpul vieţii noastre să nu ne depărtăm de Dumnezeu, cu nici un chip, ci să rămânem lucrători, aşa cum zice Sfântul Apostol Petru: „Să unim cu credinţa fapta, cu fapta cunoştinţa, cu cunoştinţa înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea, cu răbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de fraţi şi cu dragostea de fraţi iubirea de oameni. Când pe toate acestea le vom avea din belşug, ele însele nu ne vor lăsa să fim nici leneşi, nici neroditori în ceea ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Iisus Hristos.”.
Slăvit să fie Domnul!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.

(fragment dintr-o vorbire)