Arătările

Traian Dorz

Te-ai arătat Slăvită Înviere
iubirii-ndurerate, la mormânt,
şi-ntâia fericită mângâiere
vestit-a lumii-ntâiul crezământ.

Te-ai arătat Duioasă Însoţire
înspre Emaus, frumoasei prietenii,
dând binecuvântata-mpărtăşire
statorniciei, adânci credincioşii.

Te-ai arătat prin uşile-ncuiate,
primejduiţilor ascunşi urmaşi –
s-aduci pe veci credinţei încercate
depline-ncredinţări că n-ai s-o laşi.

Te-ai arătat credinţei clătinate
dovada pipăitei bucurii,
încredinţare veacurilor toate
şi vină, neprimitei mărturii.

Te-ai arătat, la mare, alinarea
regretului trecutei slăbiciuni,
lăsând credinţei mari numai cărarea
curajului trăitelor minuni.

Te-ai arătat mulţimii fericite,
transfigurând cinci sute de priviri,
dovada Învierii preaslăvite
– crezând, strigăm şi noi adeveriri!