Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 8 septembrie:
„Binecuvântă, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!“ (Psalmi 103, 1).
Binecuvântarea este şuvoiul prin care sufletul revarsă spre Cel iubit,
cu toată dăruirea şi cu toată căldura sa,
toată bucuria sa
şi, cu toată mulţumirea şi cu toată lumina sa,
toată dragostea, bunăvoinţa şi părtăşia sa.
Binecuvântarea pe care noi I-o putem da lui Dumnezeu este deplina împărtăşire a acestor simţăminte, care, revărsându-se de jos în sus, adică de la noi, cei mici, spre Tatăl şi Binefăcătorul nostru Cel Mare, din ceruri, este şi trebuie să fie învăluită în frumoasa evlavie a unei adânci smerenii şi în curăţia unui desăvârşit respect ascultător.
Dintr-o astfel de stare sufletească trebuie să izvorască de fiecare dată rugăciunile noastre, prin care, aducându-ne aminte de toate binefacerile pe care le-am primit şi pe care le primim zilnic, să înălţăm spre Dumnezeu, Binefăcătorul nostru, revărsarea inimii noastre, plină de toată comoara acestor luminoase simţăminte faţă de El.
Binecuvântările Domnului pentru noi, care mereu se revarsă de la Cel Preaînalt spre noi, cei de care El Se îndură, şi care vin de la Cel Bogat spre noi, cei atât de săraci, cuprind şi ele toate bogăţiile duhovniceşti şi trupeşti, văzute şi simţite,
din care ne luminăm şi ne hrănim cu toţii,
din care ne mângâiem şi ne încălzim viaţa şi fiinţa,
prin care trăim şi datorită cărora suntem.
Începând din inimile noastre şi până la marginea puterii noastre de cuprindere în afară,
în sus, în jos şi în toate părţile,
tot ce ne bucură ochii
şi tot ce întreţine viaţa noastră a tuturor,
este numai revărsarea binecuvântărilor lui Dumnezeu…
De aceea, bucurându-ne şi împărtăşindu-ne cu toate simţurile trupului şi ale sufletului nostru din aceste binecuvântări ale Domnului, care sunt revărsate neîncetat spre noi,
când şi noi simţim îndemnul să-L binecuvântăm pe Domnul, trebuie să o facem aceasta cu aceeaşi fericită şi luminoasă dăruire,
cu aceeaşi caldă şi nemărginită dragoste,
cu aceeaşi curată şi duioasă evlavie
cu care o face El pentru noi.
Când în felul acesta se înalţă binecuvântările noastre spre Dumnezeu,
ca nişte aburi calzi de pâine, plini de mireasmă plăcută,
El le va retrimite spre noi iarăşi,
nespus mai mari şi mai îmbelşugate,
prin tot ce va adăuga nemărginita Lui iubire la ele, pentru noi.
Şi, cu cât mai des vom face noi acest lucru pentru Domnul, cu atât mai mult ne vom învrednici noi de binefacerile îmbelşugate ale Lui.
Cu cât vom înălţa noi mai multe binecuvântări spre cer, cu atât mai multe vom primi şi noi de acolo.
După cum, cu cât mai puţine şi mai zgârcite sunt binecuvântările noastre faţă de El, cu atât sunt aşa şi ale Sale faţă de noi.
Dragă suflete, oare tu binecuvântezi vreodată pe Dumnezeu?
Adică te înfăţişezi tu vreodată înaintea Domnului într-o aşa stare sufletească, bună şi sfântă, în care toată fiinţa ta, arzând de iubire pentru El şi de recunoştinţă,
radiind de credinţă şi de râvnă şi izbucnind în lacrimi de bucurie şi de mulţumire,
plină de lumină şi de pace
şi cu toată evlavia şi smerenia sufletului tău să-I înalţi mulţumirea şi lauda întregii tale fiinţe,
în slavă, în dragoste şi în căldură?
O, cât de binecuvântată este pentru sufletul credincios binecuvântarea dată astfel lui Dumnezeu!
Dar cât de binecuvântată este şi mai mult viaţa aceluia care trăieşte necurmat, în fiecare zi, într-o stare din care se poate ridica spre cer o astfel de mireasmă sfântă pentru Dumnezeu!
Domnul şi Dumnezeul nostru,
binecuvântat să fie Numele Tău Cel Preasfânt şi Dragostea Ta cea binefăcătoare, şi Bunătatea Ta atât de felurită şi de darnică pentru noi!
Te rugăm, ajută-ne şi nouă să ajungem în aşa stări duhovniceşti din care să Te putem binecuvânta pe Tine în chip cu totul vrednic de Sfinţenia şi bunătatea Ta,
pentru ca Tu să poţi primi şi privi cu bucurie şi cu plăcere acest dar al nostru pentru Tine, totdeauna, cum ai privit şi primit jertfa lui Abel.
Măreşte numărul acestor scumpe altare curate, de pe care Tu, Doamne, să poţi primi înălţarea miresmelor bine-plăcute înaintea Ta neîncetat.
Pentru ca şi binecuvântările Tale să nu-şi oprească revărsarea niciodată spre noi.
Astfel părtăşia noastră cu Tine
şi a pământului cu cerul,
să se închege tot mai desăvârşit,
spre slava Ta şi mântuirea noastră fericită.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
„Mare bun este rugăciunea, dacă se face cu sufletul mulţumit şi o săvârşim nu numai pentru a cere ceva de la Dumnezeu, ci şi pentru a-I mulţumi Lui!“ (Sf. Ioan Gură de Aur).
*
„… Era o vreme când mă rugam lui Dumnezeu să-mi dea sănătate, avere şi belşug. Dar de când trăiesc o viaţă nouă cu Domnul, mi s-au schimbat şi rugăciunile… Astăzi nu mai cer de la Dumnezeu sănătate şi avere, ci mă rog aşa: «Doamne, eu nu cer nimic de la Tine pentru viaţa mea cea trecătoare. Nu cer nici prisos de avere, nici prisos de sănătate, pentru că acest prisos poate fi o primejdie pentru sufletul meu… Dă-mi numai atât cât Tu singur ştii că e nevoia mea…, lasă-mi numai prisosul cel sufletesc, prisosul darului şi harului Duhului Sfânt!»“ (Preot Iosif Trifa).