Iată, în seara aceasta ni se deschid ușile bucuriei postului sau ale Postului Bucuriei. Pentru că așa numim acest Post al Nașterii Domnului, postul care pregătește marea bucurie a Nașterii lui Hristos-Mesia.
Multor oameni ideea de post le repugnă: „Eu nu pot să țin post!“
Ce mare adevăr!
E foarte greu să ții post. Dar nu noi suntem aceia care ținem postul. Ci, cu noi împreună, e harul Duhului Sfânt care ne ajută, care ne întărește, căre ne face să gustăm, să simțim bucuria postului. Eu trebuie doar să vreau, să cer puterea aceasta și să o și primesc cum se cuvine. Pentru că nu ajunge să ceri, trebuie să știi să și primești acest ajutor de la Dumnezeu.
Sunt însă și multe cazuri când omul se pune serios pe post. Și își impune restricții peste restricții, parcă tocmai pentru a-și dovedi că poate și parcă tocmai pentru a arăta aceasta celor care zic că nu pot. Și apoi clachează.
Postul este o abținere, dar nu numai atât.
Postul presupune o restricție, dar nu e doar atât.
Biruința postului e bucuria lui. E împletirea lui cu harul dătător de putere și de împlinire.
Însuși Mântuitorul ne învață aceasta: „Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 16-18).
Omul pe care postu-l smolește la față ține un post impus, un post forțat, nu un post al bucuriei. Răsplata pe care ți-o va da Tatăl ție, celui care postești cu adevărat, este tocmai capul uns cu Bucuria.
E foarte greu să renunți la ceva pentru că așa trebuie, că așa se face sau așa îți cere cineva. Însă atunci când renunți la ceva pentru cineva drag, renunțarea aceasta produce bucurie. Te dărui tu de dragul cuiva. Și bucuria vine peste amândoi. Își dăruie mama cei mai frumoși ani ai ei pentru copii și nici nu-i trece prin minte să le reproșeze acest lucru. Acei ani frumoși dăruiți cu bucurie, rodesc bucurie: sunt răsplata rodului pântecelui, care „nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă“. (Psalmi 126, 3-5).
Acum este o modă să postești: pentru detoxifierea organismului, sau pentru a nu chinui aminalele, sau pentru menținerea siluetei, sau pentru păstrarea sănătății… Regimurile vegane sunt primele în top. Dar acestea nu sunt post. Ci exact așa cum se numesc: regimuri sau diete.
Postul este altceva.
O dată m-a întrebat o domnișoară profesoară de limba română zicând:
– Da, începe postul… Oare la ce aș putea eu renunța timp de 40 de zile? Ceva care imi place mie mult… A, la cafea!
– Păi, bine, dar cafeaua e de post. Poți bea liniștită! I-am răspuns, ca să nu i se pară prea greu postul.
– Știu, zice, dar pe lângă post, aș vrea să renunț eu la ceva la care țin mai mult. Ca să mă străduiesc și eu cu ceva. Că așa, nu mi se pare că țin post. Abținerea de la anumite mâncăruri poți s-o faci și pentru sănătate. Aș vrea să simt cu toată ființa mea că țin postul acesta. Și cafeaua mi se pare mie că e ceva la care renunț eu cel mai greu. Dar mă va ajuta Măicuța Domnului. La ea e nădejdea.
M-a bucurat enorm acest mod de gândire. Era sinceră, n-o spunea spre mândrie, ci se sfătuia cu mine, ca profesor de religie. Și de fapt… prin ea mă sfătuia Dumnezeu pe mine!
Asta înseamnă postul! Bucuria, dorința de a-l ține.
Dacă ne referim chiar și numai la beneficiile postului pentru trup sau pentru psihic, dar mai ales pentru suflet, ar trebui ca toți să așteptăm cu nerăbdare începutul postului. Ca un pensionar care așteaptă biletul pentru tratament la stațiune, pentru că știe ce bine-i va face, așa ar trebui să așteptăm toți postul.
Sunt cunoscute beneficiile postului: se zice să o zi de post pe săptămână oferă trupului timp de regenerare și purificare; trei zile de post debarasează corpul de toxine și curăță sângele, un post de cinci zile inițiază procesul de vindecare și refacere a sistemului imunitar. De asemenea, sunt recunoscute efectele postului asupra mentalului și a stărilor emoționale: conferă un sentiment de flexibilitate, mai multă energie, claritate şi putere de concentrare, performanţe intelectuale, o benefică interiorizare și conexiune cu noi înșine. Un studiu, realizat de cercetătorii de la University of Southern California (csid.ro/diet-sport/dieta-si-nutritie), sugerează că postul impulsionează celulele stem să producă noi celule albe în sânge, care luptă cu infecţiile.
Și e bine de știut acestea toate.
Însă nu acestea sunt postul.
Se spune că ești ceea ce mănânci.
Eu aș adăuga că ești ceea și ce poftești, ceea ce simți sau vezi, sau îți permiți, îți dai voie să simți și să vezi, și să guști, și să vrei, și să tânjești…
E prea greu?
Zic unii că în dragoste nu încape sintagma „îmi pare rău“. Pentru că tot ceea ce faci e din drag și nu se poate să-ți pară rău.
Eu aș adăuga: în dragoste nu încape nici sintagma „nu pot“, pentru că tot ceea ce faci e totul ce poți face. Și nimeni nu poate să-ți ceară mai mult.
În dragostea de Dumnezeu însă nici nu mai e nevoie de sintagme. Sau încape doar o singură sintagmă: „Da, Doamne, vreau, ajută neputinței mele“.
În esență, postul înseamnă înfrânare. De la faceboock? De la whatsapp? De la știrile zilei? De la emisiuni preferate? De la obișnuitele preocupări?
Postul presupune înfrânare: a simțurilor, a plăcerilor, a ochilor, a somnului, a vorbelor, a gândurilor, a supărărilor sau a tabieturilor, poate chiar și a simplelor necesități la care cred și simt că pot renunța pentru o perioadă de 40 de zile. Toate îmbrățișate în rugăciune, în iertare, în milostenie, în faptă bună, în cercetarea Scripturilor… Ca să simt și eu că postesc. Și să gust bucuria Nașterii Domnului.
Că acestea vor aduce răsplata în ascuns de la Tatăl, după cum ne învață Mântuitorul.
Să pot spune: Postul – dragostea mea!
Vlad Gheorghiu