CLINCHETUL DE CLOPOŢEI

Traian DORZ, din «Cântarea, ca meditaţie»

Clinchet bun de clopoţei,
treci peste pustiu,
să vesteşti la toţi ai tăi
Naşterea târziu.

La Moş Crăciun
în gazdă, e Maria
şi naşte acum
pe Scumpul Mesia;
pe-acest Domn bun,
pe nume Mesia.

Toate florile sunt frumoase. Nu există nici o floare care să nu fie frumoasă, într-un anumit fel al ei, fiindcă fiecăruia dintre cei care privesc aceste flori îi place un anumit fel, o anumită formă, o anumită culoare, o anumită mireasmă.
Cu cântările este tot aşa. Fiecăruia dintre cei care le aud îi place o anumită dulceaţă dintr-o anumită cântare. Sunt unele flori care le plac tuturor. Sunt unele cântări care tuturor le plac. De aceea, dacă vrem ca toate sufletele să se bucure când suntem mai mulţi împreună, este bine să alegem cântările gândindu-ne la gustul tuturor. Să alegem cântările pe care le ştiu toţi cei prezenţi şi pe care fiecare să le cânte cu bucurie. Dacă le aleg tinerii, să le cânte, cum pot, şi cei bătrâni, ca să se bucure cei care le-au ales. Dacă le aleg cei bătrâni, să se bucure cei care le cântă, deşi sunt tineri, şi să le cânte cu înţelegere, căci nici o cântare frumoasă nu îmbătrâneşte niciodată. Cântările Domnului sunt ca şi cuvintele Lui: totdeauna tinere şi niciodată îmbătrânite. Dacă le trăim înţelesul şi dacă le gustăm mireasma din adâncul lor adevăr, toate ne aduc nouă o mare bucurie şi un folos nebănuit. Şi vom vedea că din fiecare putem avea un har ceresc.
Cântările Naşterii Domnului însă, frumoasele colinde în cinstea şi spre slava Pruncului Sfânt, sunt cu deosebire frumoase. Acestea cu adevărat plac tuturor. Şi le gustă cu aceeaşi bucurie şi cei tineri ca şi cei bătrâni.
Să mai redăm încă una dintre acestea, Clinchetul de clopoţei, cântat de unul dintre tinerii care erau cândva printre noi cel mai drag. Domnul să-i ajute să rămână totdeauna credincios şi iubitor, adică totdeauna tânăr în iubire, în ascultare, în credincioşie, în curăţie şi-n sfinţenie; şi lui, şi nouă, şi tuturor celor care am cântat vreodată Dulcelui Copilaş ceresc fie [când eram] tineri, fie acum când am îmbătrânit… Am îmbătrânit trupeşte, dar sufleteşte rămânem mereu tineri, pentru că El ne dăruieşte această minunată însuşire de-a nu îmbătrâni niciodată, ca şi iubirea, ca şi cântarea, ca şi sărbătorile frumoase. Amin.