[Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul Iisus]

Traian DORZ, HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI  

Dragostea faţă de Domnul Iisus este singura dovadă puternică a unei credinţe vii şi adevărate faţă de Dumnezeu.
Prin câtă dragoste avem faţă de Domnul Iisus şi prin câtă râvnă fierbinte avem faţă de numele Lui, de Cuvântul Lui, de Lucrarea Lui, de Jertfa Lui, de mărturisirea Lui, adică de tot ce este al Lui, prin asta se vede cât de mult Îl iubim pe Dumnezeu. Cât credem în El. Cât preţuim voia Lui. Şi cât ascultăm cu adevărat de El.

Tatăl Însuşi a mărturisit aceasta despre Fiul Său Iisus, în mai multe rânduri, prin chiar glasul Său auzit din cer.
O dată, la Botezul Mântuitorului, întreagă Sfânta Treime S-a arătat – glasul Părintelui a mărturisit despre El, spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în Care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3, 17).
Apoi, când, în rugăciunea Sa, Mântuitorul a strigat: Tată, proslăveşte Numele Tău! – din cer, Tatăl I-a răspuns: L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi (Ioan 12, 28).
Apoi când, la Schimbarea la Faţă, pe Tabor, şi norul luminos i-a acoperit cu lumina lui, ucenicii Domnului au auzit din nor glasul Tatălui, spunându-le: Acesta este Fiul Meu Preaiubit în Care Îmi găsesc plăcerea. De El să ascultaţi (Matei 17, 5)!
Toate aceste dovezi şi multe altele sunt semnele marii iubiri pe care Tatăl a arătat-o Fiului Său, Mântuitorul nostru, învăţân¬du ne astfel şi pe noi că aceasta este toată voia Lui şi tot semnul fiecărui credincios care Îl ascultă pe Dumnezeu: să-L iubească şi să-L asculte pe Dulcele nostru Mântuitor Iisus, în Care este cuprinsă şi arătată toată dragostea Tatălui (Coloseni 1, 19).
Însăşi Preasfânta Fecioară Maria, Maica Sa, a spus: Să faceţi tot ce vă va zice El (Ioan 2, 5). Arătând astfel şi ea, prin Duhul Sfânt, că Iisus este Acela de Care noi trebuie să ascultăm cu toată iubirea sufletului nostru.

Sfântul Pavel spune în locul acesta că blestemat este – şi anatema să fie – oricine nu-L iubeşte pe Iisus.
Cuvântul „anatema“ este o ameninţare că oricine nu-L iubeşte fierbinte şi puternic pe Mântuitorul Iisus, nu cu gura numai, ci cu toată fapta sa, acela este sortit nimicirii şi osândei de Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu.
Acest cuvânt greu şi plin de ameninţare ar trebui să zguduie puternic orice suflet care trăieşte străin de dragostea faţă de Domnul Iisus şi care nu-I predă Lui toată inima plină de o dragoste fierbinte.
Aici nu este vorba de cei care-L urăsc pe Domnul sau Îl ocărăsc şi luptă contra Lui, ci chiar de cei care nu-L iubesc cu tot sufletul lor. Fiindcă a nu-L iubi pe Iisus, după tot ce El a făcut pentru noi, este un păcat vrednic de cea mai grea osândă.