Traian Dorz,
HRISTOS – TEZAURUL ÎMPĂRATULUI SOLOMON
Proverbe 2, 1:
«Dacă» este o condiţie. «Dacă» este o poartă. Dacă vei primi, ai. Dacă vei păstra, vei avea. Dacă nu primeşti, nu ai. Dacă nu păstrezi, în zadar ai primit. Ba eşti încă mai nenorocit în ziua trebuinţei, fiindcă ştii că ai primit. Şi că ai fi putut să ai. Dar n-ai păstrat! Mulţi au primit un nume bun, prin naşterea din nişte părinţi vrednici.
Dar, dacă ei înşişi nu şi-au mai păstrat acest bun nume, necontinuând trăirea unei aşa vieţi vrednice cum au avut părinţii lor, în zadar!
Numele bun al părinţilor lor i-a însoţit pe fii până când a început să le fie cunoscut propriul lor nume. După aceea, numele lor a căpătat valoarea trăirii lor. Şi va rămâne apoi numele lor şi în amintirea lui Dumnezeu, şi în cea a oamenilor, cu valoarea vieţii şi a faptelor pe care le-au trăit ei.
Mulţi au primit o avere bună, prin moştenirea de la nişte înaintaşi harnici şi cumpătaţi.
Dar dacă ei n-au ştiut apoi să păstreze prin muncă şi cumpătare această avuţie, ci, prin lene şi risipă, şi-au pierdut-o – în zadar! Cât de mare şi de frumoasă să le fi fost moştenirea, fiii netrebnici şi risipitori o pierd curând şi rămân în zdrenţe. Pentru că n-au ştiut să păstreze darul dragostei părinteşti, merită, pe urmă, tot dispreţul şi ruşinea.
Sufleteşte, noi am primit atât de mult!
Cum ne-am purtat însă faţă de tot ce am primit şi primim mereu?
Am primit un nume sfânt: de fii ai Luminii (1 Tes. 5, 5).
Am primit o moştenire sfântă: moştenirea lui Hristos (Rom. 8, 17).
Am primit o cetăţenie şi o Patrie sfântă: cea din ceruri (Evrei 11, 16).
Am primit o veste mântuitoare: Evanghelia lui Dumnezeu (1 Tes. 2, 13).
Am primit o chemare slăvită: de a fi împreună-lucrători cu Dumnezeu (1 Cor. 3, 9).
Am primit dreptarul învăţăturii sănătoase (2 Tim. 1, 13).
Am primit Harul răscumpărării sufletelor noastre din păcatele noastre, prin credinţa în Sângele Sfânt al lui Iisus Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre (1 Ioan 2, 2).
Am primit o nădejde, un drept, o moştenire, un har. Am primit un Dumnezeu, la naşterea noastră din nou (Efes. 2, 10-18).
La Botez am primit. La Pocăinţă am primit. La Îm-părtăşanie am primit. La Legământ am primit… Am primit în adunare… Am primit în biserică… Am primit în fiecare zi har peste har (Ioan 1, 16).
Dar ce-am păstrat din toate aceste minunate daruri pe care le-am primit?
Şi ce mai păstrăm oare?
Păstrăm oare nădejdea cu care ne lăudăm? Nădejdea în Venirea Domnului, pentru care să ne sfinţim tot mai mult viaţa?
Păstrăm credinţa, taina minunată a credinţei, într-un cuget curat, aşa cum am primit-o de la început, o dată pentru totdeauna? (1 Tim. 3, 9; Iuda 3).
Păstrăm oare dragostea dintâi? Dulcea, curata, frumoasa dragoste dintâi? Dragostea rugăciunii, dragostea fraţilor, dragostea dărniciei, a sincerităţii, a ascultării, a curăţiei?
Păstrăm încrederea de la început pe care o aşteaptă o mare răsplătire?
Păstrăm curăţia gândurilor, înfrânarea simţurilor, podoaba smereniei, blândeţea graiului, lumina cărărilor dintâi?
Păstrăm oare înfricoşata şi slăvita făgăduinţă a legământului nostru de unire cu Hristos? De unire cu Lucrarea Sa în care El ne-a chemat întâi? De unire cu fraţii, cu soţul, cu Dumnezeu?
Iată câte am primit! Ferice de noi dacă le mai avem! Şi dacă ne vom strădui mereu să le putem avea tot mai frumoase, mai îmbelşugate, mai sfinte. Prin ele ne vom învrednici de un nume minunat. De o mântuire minunată, de un viitor minunat.
Din bogăţia adevărurilor mântuitoare, Dumnezeul nostru încă vrea să ne mai dea atât de mult. Să ne deschidem mintea şi inima, ca să primim tot ce vrea El să ne dea! După aceea să avem mereu marea grijă a păstrării lor.
Căci numai dacă vom păstra vom avea folos că am primit!
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru Cel plin de dra-goste, de bunătate şi milă faţă de noi toţi!
Te rugăm, dăruieşte-ne tuturor celor care ne-ai chemat la primirea acestor minunate daruri, o minte deschisă şi o inimă primitoare. Pentru ca să înţelegem şi să luăm ceea ce ne îmbii Tu prin Cuvântul şi prin Harul Tău ceresc.
Iar după ce am primit darurile Harului Tău, ajută-ne să le păstrăm într-o viaţă trăită zi de zi după voia Ta. Spre a ne face vrednici la sfârşit de marea mântuire veşnică pentru care ne-ai creat şi ni le-ai dăruit pe toate acestea.
Amin.