Traian Dorz, versificarea
Strigarea Înţelepciunii.
1. A lui Solomon proverbe, pildele ce le-a spus el,
Solomon, fiul lui David, împărat lui Israel,
2. Pentru ştirea-nţelepciunii şi a bunei cunoştinţi
şi pătrunderea adâncă a cuvintelor cuminţi,
3. Spre aflarea-nţelepciunii de bun-simţ şi umblet drept,
de nepărtinire-n cinste şi de-a judeca-nţelept,
4. Ca cei ne-ncercaţi să afle agerime minţii lor,
tânărul să poată-ajunge chibzuit şi simţitor.
5. Dar s-asculte şi-nţeleptul, căci ştiinţa-şi va mări,
iar cel priceput, prin ele, şi mai iscusit va fi.
6. Spre a prinde înţelesul unei pilde sau cuvânt,
tâlcul şi-adâncimea vorbei înţelepte pe pământ.
7. Frica Domnului e pururi al ştiinţei început,
dar nebunii nu ţin seama de-al luminii drum plăcut.
8. Fiule, ascultă sfatul ce-al tău tată ţi-l va da
şi-ndrumarea mamei tale, cât vei fi, n-o lepăda!
9. Căci acestea-s o cunună pentru capul tău plecat
şi un lanţ frumos de aur pentru gâtul tău curat.
Ferirea de ispite.
10. Fiule, când păcătoşii vor căuta a te-amăgi,
nu lăsa să te câştige, n-asculta ce-ţi vor grăi!
11. De-ţi vor zice: «Hai să-ntindem laţuri,
sânge să vărsăm,
celui drept să-ntindem curse, să-l lovim şi să-l legăm!
12. Haidem, pe cei fără vină, ca un iad să-i înghiţim
şi ca nişte morţi în groapă noi de vii să-i nimicim!…
13. Haidem!…, prăzi de lucruri scumpe vom găsi
şi vom lua,
cu belşug de multe lucruri casele ne vom umplea!
14. Haidem, căci şi tu asemeni partea ta ţi-o vei primi,
vom avea cu toţii-o pungă!… Cât de fericiţi vom fi!…»
15. Fiule, ascultă-mi glasul: nu porni la drum cu ei,
fugi de calea lor stricată, dacă nu voieşti să piei!
16. Căci piciorul lor aleargă către rău şi spre păcat,
sunt mereu grăbiţi să verse sângele nevinovat…
17. Dar degeaba se aruncă laţul cel ucigător;
de-l văd, păsările zboară şi se duc în drumul lor.
18. Căci ei tocmai împotriva lor aceste curse-ntind,
sufletului lor pun laţuri, căci în ele ei se prind.
19. Asta-i soarta celor lacomi de câştig, căci pofta rea,
lăcomia, dă pierzarea la câţi se dedau la ea.
Cei neascultători.
20. Strigă-nţelepciunea-n toate uliţele ne-ncetat,
în pieţele cetăţii glasul ei s-a ridicat,
21. Strigă orişiunde este zarvă mare de popor
şi-n oraş, la porţi, îşi spune ea cuvântul tuturor:
22. «Cât veţi mai iubi prostia, proştilor, şi până când
iubesc hulitorii hula, calea Domnului urând?
23. O, întoarceţi, ascultaţi-mi înţeleptele mustrări
şi turna-vă-voi din duhul sfintelor înştiinţări!
24. Pentru că eu chem întruna, iară voi vă-mpotriviţi,
fiindcă eu îmi întind mâna, iar voi nici nu mă priviţi,
25. Fiindcă toate-a mele sfaturi voi le lepădaţi mereu,
fiindcă nu-mi iubiţi mustrarea, nu primiţi cuvântul meu,
26. De-aceea şi eu voi râde când veţi fi nenorociţi,
îmi voi bate joc în ziua când vă voi vedea-ngroziţi,
27. Când o să v-apuce groaza, ca vârtejul cel cumplit,
şi pierzarea, ca furtuna şi necazul mai grăbit.
28. O, atunci amar chema-vor, însă n-o să le răspund,
în zadar o să mă caute, căci de ei am să m-ascund!
29. Pentru că-au urât ştiinţa şi cuvântul înţeles,
iară temerea de Domnul n-au iubit şi n-au ales,
30. Pentru că-ale mele sfaturi n-au urmat şi n-au iubit,
iar mustrările, întruna, ei mi le-au nesocotit,
31. De aceea, ei cu roada căii lor se vor hrăni,
cu-a lor sfaturi blestemate vor umbla şi vor trăi.
32. Căci pe cei proşti îi ucide neascultarea lor ce-o au,
iar pe cei nebuni îi pierde liniştea în care stau…
33. Dar acela ce m-ascultă locui-va fericit,
neavând de ce se teme vieţui-va liniştit.»