Din ciutura Potirului sfânt,
Din sânul Treimii slăvite,
Din sfântul și-n veci neschimbatu-Ți Cuvânt,
Îmi iau eu izbânda-n ispite.
Putere sfântă simt ne-ndoios
Când tainic Te dărui și mie,
Tu, dulce fărâmă din Trup de Hristos,
Tu, Sânge din Coasta cea vie.
Și simt ce dulce-i seva din Ram
Când picură-n suflet putința,
Întreg mi Te dărui, întreg să Te am,
Iisuse, în toată ființa.
Din toate văd cum Tu mă atragi,
Nu-i vină, sau dor, sau înfrângeri
Să nu le acoperi cu Mâinile-Ți dragi,
Să nu mă îmbraci ca pe îngeri.
Tu vii, Iisus, din cer pe pământ
Ca dar minunat să Te dărui,
Din ciutura dulce-a Potirului sfânt,
Te-mparți, ne-mpărțit fiecărui.
Slăvită fii de-aici până-n veci,
Putere-a Sfințirii, ce-nvie,
Tu-n slavă, pe cei ce prin Jertfa-Ți ne treci,
Ne-asemeni cu Tine-n vecie.
Lidia Hamza