Traian DORZ, din CÂNTAREA VEŞNICIEI
Doamne, de-ar fi fost vreun altul
mai căzut şi mai ateu,
poate că pe-acela, Doamne,
l-ai fi-ales în locul meu
– Doamne, însă n-a fost nimeni
mai pierdut şi mai uitat
decât mine – şi de-aceea
m-ai ales şi m-ai chemat,
Tu, Iisuse, Scump Iisuse,
m-ai ales şi m-ai chemat!
Doamne, de-ar fi-un preţ mai mare
să ne mântui din păcat,
bunătatea-Ţi iubitoare
pe acela l-ar fi dat,
– Doamne, de-ar fi fost altunde,
pentru noi, mai dulce rai,
cu minuni şi mai profunde,
Tu acolo ne-aşezai,
Drag Iisuse, Scump Iisuse,
Tu acolo ne-aşezai!
Doamne, de-ar fi-un dar pe lume
decât viaţa – mai presus,
Doamne, Dulcelui Tău Nume,
eu pe-acela l-aş fi-adus.
Doamne, n-am decât cântarea
cât o pot de-nlăcrimat
şi iubirea, şi-adorarea,
– şi pe-acestea Ţi le-am dat,
Scump Iisuse, Drag Iisuse,
şi pe-acestea Ţi le-am dat!