Traian DORZ
Doresc să-Ţi fiu, Iisuse, ostaş adevărat
cu toată armătura cerească îmbrăcat!
Mijlocul cu-Adevărul doresc să-l am încins,
de nici o rătăcire să nu mai pot fi-nvins.
Cu platoşa Dreptăţii s-am pieptul apărat
să nu-mi pătrundă-n suflet nimica necurat.
Cu râvna Veştii Bune picioarele să-ncalţ,
s-alerg în slujba sfântă un steag mai sfânt să-nalţ.
Iar peste toate, scutul credinţei să-l încing,
săgeţile-arzătoare a răului să sting.
Sub coiful Mântuirii să-mi fie capul meu,
ca mintea sănătoasă s-o pot avea mereu.
Ca sabia cea tare a Duhului Preasfânt
în gura mea să fie al Domnului Cuvânt.
– Aşa fiind, Iisuse, ne-nvins de-orice vrăjmaş,
Ţi-aş fi cu vrednicie adevărat ostaş!
(Pe aceeaşi temă: Armele unui ostaş din Oastea Domnului)