Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 30 august:
„Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfânt I-au venit în ajutor“ (Psalmi 98, 1).
Când cu sufletul încă tremurând de groaza primejdiei din care abia ai scăpat, nu ştii ce să mai faci de bucurie, atunci, din toată inima ta, dragul meu, slăveşte-L pe Dumnezeu cu noi şi noi izbucniri de bucurie,
cu noi şi noi lacrimi,
cu noi şi noi rugăciuni de laudă şi de mulţumire,
căci numai El a făcut minunea că eşti scăpat!
Când cu privirea ta şi cu inima ta pline de uimire te minunezi, la munte sau la mare, de privelişti unice şi tulburător de frumoase, atunci, tot aşa, slăveşte-L pe El pentru ele!
Slăveşte-L cu toată puterea cuvântului şi a tăcerii tale pe Dumnezeul cel Măreţ, Care a creat aceste măreţii – şi Care ţi le arată şi ţie.
El a creat măreţele frumuseţi ale munţilor strălucitori în apusul sau răsăritul soarelui. El creează frumuseţea cerului înstelat, El, punţile mişcătoare de aur peste întinsul mării, când răsare luna…
El, minunăţiile cerului însorit,
ale ierbii înrourate,
ale lanurilor aurii,
ale pădurii plină de viaţă şi de cântare,
ale izvoarelor dulci şi limpezi
şi a tot, a tot ce poate încânta ochii şi ferici inima. El, numai El, Cel Frumos şi Fericit, şi Bun!
Laudă-L înalt şi adânc pe Fericitul şi Minunatul Alcătuitor al tuturor acestor comori de frumuseţe şi de măreţie!…
Laudă-L uimit pe Singurul Care are Nemurirea, pe Minunatul şi Dulcele Binefăcător Care ne-a iubit atât de mult, încât a creat pentru încântarea sufletelor noastre atâtea frumuseţi!
Laudă-L pe Cel Care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii,
pe Care nici un om nu L-a văzut şi nici nu-L poate vedea,
Care are cinstea şi puterea veşnică.
Fiindcă numai El le ţine şi le împrospătează neîncetat pe toate pentru noi.
Când eşti adâncit în meditaţie asupra Cuvântului Sfânt sau înălţat în fericirea cerească a rugăciunii plină de putere şi de lumină, laudă-L pe Dumnezeu!
Când eşti fermecat de frumuseţea cântărilor sau a psalmilor Săi minunaţi, laudă-L pe El!
Când eşti purtat spre înălţimi de noi adevăruri prin împărtăşirea Tainelor dumnezeieşti şi te saturi de bucuriile nepământeşti, atunci dă slavă lui Dumnezeu cu tot sufletul tău,
cu tot cugetul tău,
cu toată puterea ta
şi cu toată inima ta, care trăieşte clipe unice de fericire unică şi cerească prin harul lui, numai prin harul Lui!
Dă slavă şi laudă Marelui tău Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos,
prin dragostea Căruia ai ajuns să fii învrednicit de aceste trăiri!
El a făcut minunile pe care tu le descoperi neîncetat şi mereu noi.
El a pregătit pentru tine şi pentru noi toţi, cei care Îi vom mai fi credincioşi, cu o iubire până la moarte,
încă altele, nespus de multe şi de noi minuni, cum nici un ochi pământesc n-a văzut
şi cum nici o minte omenească n-a putut întrevedea (1 Cor. 13, 12).
El, Care a dat până şi oamenilor ceva din priceperea şi din dorinţa de a inventa şi ei noi minuni, spre uşurarea şi fericirea vieţii acesteia trecătoare şi mărginite
– cum nu va izvorî din El Însuşi, nemărginit şi neîncetat,
tot mai noi şi mai uimitoare minuni,
spre o tot mai fericită şi desăvârşită bucurie în petrecerea veşnică a celor învredniciţi de împărăţia Sa şi de cinstea apropierii lui Dumnezeu, prin Hristos?
O Sfânt şi Minunat Dumnezeul nostru Veşnic,
Tu, Care ai făcut şi faci atâtea minuni cereşti şi pământeşti,
văzute şi nevăzute,
trecătoare şi eterne,
fii în veci binecuvântat pentru înţelepciunea, puterea, frumuseţea şi iubirea Ta!
Cu ochii plini de strălucire şi cu inima plină de recunoştinţă, Te slăvim, mulţumindu-Ţi pentru toate minunile pe care le-ai făcut cu noi şi pentru noi,
pe care le-am văzut, le-am gustat şi le mărturisim cu uimire şi cu credinţă.
Dar, cu şi mai multă putere, Te slăvim pentru toate minunile pe care le-ai pregătit pentru noi Acolo unde eşti Tu Astăzi şi unde vom fi şi noi Mâine…
Acolo unde vom contempla în veci şi în veci frumuseţea negrăită şi strălucită a Feţei Tale şi a Numelui Tău,
pe care le-am dorit şi cinstit.
O Doamne Iisuse, ajută-ne să umblăm în curăţie şi în ascultare, ca nişte buni şi supuşi, şi credincioşi slujitori ai Tăi,
pentru ca să ne bucurăm de tot ce ne-ai făgăduit Tu Acolo,
prin harul Tău cel etern şi tot mai minunat.
Amin.
Cântarea Psalmului 98
1. Domnului cântaţi cu toţii
o cântare nouă-n cor,
căci minuni făcut-a Domnul
prin al Dreptei ajutor.
Refren:
4. Bucuroşi strigaţi spre Domnul
toţi câţi staţi pe-acest pământ,
chiuiţi, cântaţi, strigaţi-I
slavă Numelui Său Sfânt,
slavă Numelui Său Sfânt,
slavă Numelui Său Sfânt,
chiuiţi, cântaţi, strigaţi-I
slavă Numelui Său Sfânt!
2. Arătat-a Mântuirea-I
Domnul la poporu-I sfânt,
Şi-a descoperit Dreptatea
neamurilor pe pământ.
3. Şi-a adus aminte Domnul
că e bun cu Israel,
toate marginile lumii
mântuirea văd în El.
5. Domnului cântaţi din harfă
şi cu-al gurii glas cântaţi
6. Şi cu cornul, şi din trâmbiţi,
şi strigând, vă bucuraţi.
7. Urle ale mării-ntinderi,
strige lumea cu ai ei,
8. Bată râurile-n palme,
bucure-se munţii grei!…
9. Înaintea Lui, căci vine
lumea-ntreagă-a judeca,
El va judeca-n Dreptatea
şi-n Nepărtinirea Sa…
*
* *
„Viaţa noastră trebuie să fie o viaţă plină de poezie şi de cântări duhovniceşti, aşa cum a fost viaţa psalmistului David… Psaltirea nu este altceva decât o carte de poezii, pe care psalmistul David le-a făcut cântând şi vorbind cu Dumnezeu. Cântarea făcea poezia şi poezia făcea cântarea. De aceea este atâta duh, atâta viaţă şi atâta frumuseţe religioasă în psalmi!…“ (Preot Iosif Trifa).