Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 31 august:
„Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină“ (Psalmi 99, 1).
Măreţia dumnezeiască a Împăratului-Judecător, cu toate înfricoşatele Sale Puteri însoţitoare şi întâmplări nemaivăzute şi nemaipomenite de la facerea lumii, va zgudui într-adevăr nu numai pe fiecare om, ci şi toate temeliile întregii Creaţiunii văzute şi nevăzute.
Venirea Lui pe norii cerului, şezând pe heruvimii înfricoşători la vedere, însoţit de nenumărate mii de îngeri (Zah. 14, 5-6; Matei 25, 31; Apoc. 19, 14),
de vuietele trâmbiţelor cereşti,
de tunetul glasului Său, chemând la viaţă veşnică şi la Judecată pe toţi morţii de la întemeierea lumii (Ioan 5, 25-29; Isaia 26, 19; 1 Cor. 15, 52; 1 Tes. 4, 16),
apoi exploziile înspăimântătoare şi în lanţ, cu care vor trece cerurile (2 Petru 3, 10; Apoc. 20, 11),
o, cum vor înfricoşa toate acestea pe toţi cei care le vor vedea!
Vâlvătăile uriaşe ale flăcărilor care vor trece peste toată lumea văzută, până la ceruri, arzând răul în întregime, din adânc şi până unde s-a ridicat el (Mal. 3, 2 şi 4, 1; 2 Petru 3, 10-12), ce înfricoşată privelişte va fi!
Apoi dispariţia soarelui, a lunii şi stelelor…
şi urletul dezlănţuit al puterilor cereşti şi al puterilor naturii zguduite din adâncimi (Luca 21, 25-27; Isaia 13, 10; Ioel 2, 10-11 şi 30-31; Matei 24, 29-30)
– şi încă cine îşi mai poate închipui câte alte înspăimântătoare şi nemaivăzute semne care vor însoţi acest Mare şi Unic Eveniment, cum vor înspăimânta pe toţi cei răi
şi cum vor face pe toate popoarele lumii, adunate în faţa Marelui Tron strălucitor (Apoc. 20, 12), să tremure şi să se cutremure!
Ziua aceea mare şi înfricoşată va fi sfârşitul veacurilor, adică al Timpului,
va fi nimicirea şi pedepsirea definitivă a Răului,
transformarea şi sfinţirea desăvârşită a întregii creaţiuni atinsă de păcat.
Va fi schimbarea tuturor legilor Firii
şi înnoirea veşnică a cerurilor şi a pământului,
va fi începutul veşniciei, pe care noi acum nici nu putem bănui ce înseamnă (Ps. 102, 26-27; Matei 13, 43 şi 24, 35; 2 Petru 3, 13; Apoc. 21, 1).
Dragă suflete, încearcă să-ţi închipui pe cât şi după cum poţi Ziua aceasta! Încearcă dacă poţi să-ţi imaginezi cutremurătoarea ei privelişte.
Încearcă să-ţi apropii, până la priceperea ta, însemnătatea veşnică a acestor lucruri,
spre a-ţi da seama cu adevărat cât de însemnat lucru este pentru tine să te pregăteşti bine pentru ziua aceea şi pentru ceasul acela pe care nimeni nu-l ştie, dar care va veni ca un hoţ pe neaşteptate, zguduind totul, şi ca un laţ pentru toţi locuitorii de pe faţa pământului (Matei 24, 44; 1 Tes. 5, 2-3).
Trezeşte-te, dragă suflete! Şi, îngrozindu-te de pedeapsa pe care o meriţi pentru toate păcatele făcute şi de locul în care ai putea ajunge fără scăpare,
vino cu lacrimi de căinţă la picioarele Crucii Domnului nostru Iisus Hristos!
Predă-te Lui din toată inima ta
şi începe o viaţă nouă cu El!
Sângele Lui cel sfânt va şterge atunci toate păcatele tale,
te va înnoi şi te va împăca cu Tatăl cel Ceresc
şi te va învrednici de Împărăţia Lui cea veşnică.
Cutremurul acesta al pocăinţei şi întoarcerii tale, ducându-te la legământul cu Hristos şi la ascultarea ta până la moarte de Cuvântul voii lui Dumnezeu,
va face ca în Ziua Aceea tu să vezi cu bucurie Faţa Domnului
şi să mergi cu bucurie la Dreapta Sa,
împreună cu toţi cei care au fost bineplăcuţii Lui.
Facă Domnul ca să fie într-adevăr aşa!
O Doamne Iisuse, Înfricoşat Judecător al tuturor celor vii şi al celor morţi,
cu inima mea plină de cutremur şi de teamă din pricina multelor mele păcate, vin şi eu acum înaintea Ta umilit
şi, Te rog, Iisuse Doamne, Care eşti încă Mântuitor pentru noi, să ai milă şi de mine!
Spală-mi tot păcatul meu de care mă pocăiesc şi mă leapăd.
Inimă nouă zideşte în mine şi duh nou pune în toată fiinţa mea.
Fă-mă părtaş harului Tău şi dăruieşte-mi credinţa pentru mântuirea sufletului.
Primeşte legământul meu şi pecetluieşte-l cu Duhul Sfânt,
căci pun astăzi înaintea Ta hotărârea să ascult de Tine până la moarte.
Ajută-mă să duc mai departe până la sfârşit, o viaţă ascultătoare de Tine,
ca în Ziua Ta cea mare şi înfricoşată a Judecăţii să văd Mântuirea Ta.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
„Nimeni să nu se îndoiască de înviere! Dacă cineva se îndoieşte, să se gândească la câte a făcut Dumnezeu din cele ce nu erau. În adevăr, Creaţia este mai minunată şi mai de nepătruns decât învierea, căci ce e mai uşor: să aprinzi o lumină stinsă – sau să produci un foc ce n-a existat nici-odată? Nu e acelaşi lucru să refaci o casă dărâmată sau să creezi una ce n-a existat niciodată! Aici este cel puţin un material gata, acolo n-a existat nici materialul…“ (Sf. Ioan Gură de Aur).
*
Judecata e urmarea capătului omenirii,
trebuie să vină-odată Ziua Mare-a Răsplătirii;
dacă n-ar veni, un haos s-ar produce-n toate cele:
ar fi şi cu cele bune tot la fel cu cele rele…
*
Ar dori nelegiuiţii să nu fie Judecată,
însă este, este, este,
– vor vedea-o toţi odată!